Boko Haram a dezlănțuit teroarea în Nigeria

SUA şi Marea Britanie au oferit susţinere tehnică militară Nigeriei pentru urmărirea grupului islamist, care a mai răpit un nou grup de eleve, şi au accentuat presiunea asupra autorităţilor nigeriene pentru localizarea şi eliberarea victimelelor.

Boko Haram este un grup islamist misterios care s-a dezvoltat în sistemul opac din Nigeria. Deosebit de violent, grupul acţionează din umbră şi în ultimele zile a revendicat răpirea a 276 de eleve, iar luni militanţii Boko Haram au ucis 300 de persoane într-o piaţă aglomerată dintr-o localitate din nord-estul Nigeriei. „V-am răpit fetele. Ele vor fi tratate ca sclave”, profera într-o ­înregistrare video Abubakar Shekau, şeful organizaţiei a cărei denumire înseamnă „educaţia occidentală este un păcat”, care a promis că va vinde pe piaţă şi va căsători forţat fetele captive, dintre ­care 53 au reuşit să evadeze, şi va păstra unele „ca sclave”. „Spun că educaţia ­occidentală trebuie să ­înceteze. Fetelor, trebuie să părăsiţi şcoala şi să vă măritaţi”. Declaraţia sa şi indiferenţa guvernului de la Abuja au provocat o indignare internaţională.

Ameninţarea şefului Boko Haram este luată în serios şi mai multe surse relatează că deja unele adolescente ar fi fost transferate spre ţările vecine Ciad şi Camerun, unde au fost vândute cu 12 dolari fiecare. „Fetele sunt căsătorite cu soldaţii Boko Haram pentru a le ridica moralul şi pentru a recruta alţii”, arată David Zounmenou, cercetător la Institutul de Studii pentru ­Securitate (ISS Africa) din Pretoria. Dacă discursul lui Abubakar Shekau a provocat emoţie în rândul nigerienilor şi în întreaga lume, el nu surprinde cunoscătorii sectei islamiste. Abubakar Shekau s-a evidenţiat mereu prin viziunea sa extremistă şi experţii susţin că imaginile arată „un bărbat dezechilibrat”. Iar discursul lui este mai puţin coerent decât cel al lui Mohamed Yusuf (decedat în 2009), fondatorul în 2002 al sectei islamiste ce promovează instaurarea shariei (legea islamică) în nordul Nigeriei, în majoritate musulman. Boko Haram a profitat de dezorientarea tinerilor nigerieni, loviţi de şomaj şi frustraţi de lipsa şanselor socio-economice în nord. Recrutând în primul rând în moschei, grupul s-a dovedit mai persuasiv după ce a primit donaţii generoase de la monarhii din Golf. O putere de atracţie considerabilă, în timp ce două treimi din nigerieni câştigă mai puţin de doi dolari pe zi.

Califat şi sharia

Secta islamistă radicală a făcut iniţial investiţii în ajutoare pentru săraci şi apoi a cerut aplicarea mai strictă a ­legii islamice şi a intrat în lupta ­armată împotriva statului nigerian. Acţionând de la început pentru ­crearea unui stat islamist, secta a devenit o organizaţie criminală sângeroasă şi terorizează atât creştinii, cât şi musulmanii.

Boko Haram a apărut la începutul anilor 2000 ca o mişcare islamistă şi nu era organizaţia sângeroasă de astăzi. Înfruntările din 2009 cu poliţia au dus la violenţe în patru state din nordul Nigeriei, iar acea „revoltă Boko Haram” a fost zdrobită de agenţii securităţii statului. Şeful de atunci al grupului, Mohammed Yusuf, a fost capturat şi ucis în arest. Boko Haram a lansat o vastă ofensivă în statul Borno şi a vizat clădirile publice, responsabilii de stat şi forţe de securitate - toate simbolurile guvernului federal. Confruntările din 2009 au împins secta şi al doilea comandant, liderul de astăzi, Abubakar Shekau, să între în umbră. A reapărut în 2010 ca o organizaţie mai violentă şi mai periculoasă, căutând răzbunarea mai mult decât obiectivul declarat de stabilire a unui stat islamic sub sharia. Nu a luat mereu ca ţinte copiii, dar în timp, pe măsură ce violenţele din nord s-au intensificat, aceste atacuri ale militanţilor sectei au devenit mai severe şi fără discernământ.

Pentru a câştiga o oarecare popularitate, secta s-a opus guvernatorului din Borno, Ali Modu Sherif, impopular şi corupt, deşi acesta susţinea Boko Haram. După 2009, secta a făcut mii de morţi în nordul şi centrul Nigeriei. Pentru a-i veni de hac, armata a lansat o contraofensivă, dar problema a fost că a vizat şi populaţia civilă cu numeroase omoruri şi violuri. Multe persoane au fost ucise de forţele de securitate nigeriene fără a avea nici o legătură cu Boko Haram. Moartea subită a preşedintelui nigerian Umaru Yar’Adua în 2010 şi înlocuirea lui cu Goodluck ­Jonathan, un creştin din sud, a însemnat punctul fără întoarcere. ­Decise să perturbe mandatul ­noului preşedinte, unele cadre din PDP, partidul aflat la putere, au instrumentalizat Boko Haram, subliniază David Zounmenou. Deţinători ai unor averi personale impresionante obţinute din vânzări ilegale de carburant, care le aduc anual zeci de milioane de dolari, aceşti responsabili locali au folosit secta islamistă pentru a destabiliza statul în nordul ţării. Boko Haram a fost luată în serios, dar membrii săi au devenit rapid criminali sângeroşi. Potrivit specialistului ISS de la Pretoria, Boko Haram, vânată de militari, şi-a schimbat strategia şi acţionează împotriva celor mai vulnerabile grupuri de populaţie. Din 2011, islamiştii atacă biserici şi moschei, lăsând în urmă oroare. Execuţii similare celor comise de Aqmi (Al Qaeda din Maghrebul islamic) şi grupările sale afiliate din nordul statului Mali, care au precipitat intervenţia franceză Serval în 2013. Grupul Boko Haram se opune democraţiei şi laicităţii, nu numai educaţiei occidentale. Actul şocant al răpirii a sute de adolescente este ultimul dintr-un lung şir de atacuri extrem de violente, cum a fost masacrul băieţilor dintr-o şcoală, în februarie.

Slăbiciunea Executivului

De un an, autorităţile nigeriene duc un război deschis împotriva Boko ­Haram şi statele Borno, Yobe şi Adamawa din nord-estul ţării celei mai populate din Africa (peste 170 milioane locuitori) sunt supuse stării de urgenţă. Mii de soldaţi au fost desfăşuraţi în aceste zone şi 23% din bugetul acestei prime puteri economice africane sunt alocate securităţii, cifră neatinsă vreodată, nici în epoca juntelor militare. Dar majoritatea fondurilor sunt cheltuite de ofiţeri înainte de a ajunge la militarii din teren şi logica represivă angajată de Abuja a contribuit la radicalizarea extremă a combatanţilor sectei islamiste, care intenţionează formarea unui califat în Nigeria. Şi, sub conducerea şefului său actual, sângerosul Abubakat Shekau, Boko Haram a depăşit o etapă suplimentară în cruzime şi nebunie letală. Departe de privirile exterioare, armata efectuează raiduri aeriene, şterge de pe hartă localităţi. De partea lor, militanţii sectei îşi înmulţesc atentatele şi masacrele, în special asupra celor suspectaţi de colaborare cu autorităţile. Potrivit Amnesty International, 1.500 persoane, din care jumătate civili, au fost ucise de la începutul anului în acest conflict care, încet-încet, a depăşit frontierele Nigeriei. Boko Haram dispune de legături în Niger, Ciad şi Camerun, unde a fost răpită, în 2013, familia Moulin-Fournier şi apoi preotul Georges Vandenbeusch. Răscumpărările pentru răpiri, dar şi atacurile băncilor şi contrabanda transfrontalieră au devenit astăzi principalele surse de finanţare a acestei secte, fondată în 2002 şi care a basculat în insurecţie armată în 2009, după ce fondatorul ei a fost capturat şi lichidat de serviciile de securitate. Astăzi, Abubakar Shekau sfidează autorităţile, care i-au anunţat moartea de mai multe ori.

Preşedintele Goodluck Jonathan a considerat o vreme că a reuşit să stăvilească rebeliunea islamistă, dar atentatul care a lovit inima capitalei Abuja în aprilie i-a reamintit importanta putere a grupului Boko Haram. Trei săptămâni mai târziu, răpirea a 276 de eleve şi absenţa unei riposte guvernamentale au semnat eşecul, o teribilă înfrângere în perspectiva alegerilor prezidenţiale din 2015. Ca ultim act al neputinţei sale, preşedintele nigerian a cerut ajutor marilor puteri, în special SUA, Franţei şi Chinei, pentru găsirea elevelor dispărute. „Este un fapt fără precedent în Nigeria, o ţară ale cărei elite militare şi politice sunt mândre şi nu le place ingerinţa în politica lor internă”, susţin analiştii. Dar această dramă a provocat un val de reacții de-a lungul ţării, atrăgând furia populaţiei atât faţă de atrocităţile comise de secta islamistă, cât şi faţă de gestionarea dezastruoasă a situației de către Executiv.

Atac soldat cu sute de morţi

Sute de persoane au fost ucise luni de militanţii islamişi care au deschis focul într-o piaţă foarte aglomerată din nord-estul Nigeriei – 300 de persoane au fost omorâte în localitatea Gamboru Ngala, unde oameni înarmaţi au incendiat casele şi magazinele ­într-un atac care a durat 12 ore. Potrivit unui senator nigerian, localnicii care au încercat să fugă din faţa flăcărilor au fost împuşcaţi sau li s-a tăiat gâtul. Gamboru Ngala se află în statul Borno, fief istoric al Boko Haram, care a revendicat răpirea elevelor în aceeaşi regiune. Martorii au declarat că atacatorii au intrat în localitate în plină zi la bordul vehiculelor blindate şi au dat foc pieţei, clădirii vamei, comisariatului de poliţie şi aproape tuturor magazinelor din oraş. Violenţele sunt concentrate în nord-est, unde armata duce o operaţiune de anvergură încercând să pună capăt rebeliunii Boko Haram, iar recurgerea armatei la miliţii private, constituite din civili, în lupta sa împotriva sectei islamiste a determinat Boko Haram să se întoarcă împotriva populaţiilor locale. Combatanţii săi se iau de sate întregi şi masacrează sute de bărbaţi şi femei pentru a se răzbuna. Două atentate care au lovit aceeaşi autogară de la periferia capitalei Abuja la interval de trei săptămâni, soldate cu 90 de morţi, reamintesc ameninţarea serioasă pe care Boko Haram o reprezintă asupra întregii ţări.

Evadări în noapte

Declaraţiile contradictorii ale autorităţilor nigeriene nu au făcut decât să alimenteze confuzia. A doua zi după răpirea a 276 de eleve, purtătorul de cuvânt al armatei asigura că aproape toate adolescentele au fost salvate, după care a retractat şi şi-a cerut scuze. Circumstanţele răpirii sunt, în schimb, mai bine cunoscute. „Era ora 23.30 când am auzit primele împuşcături”, declară un locuitor din Chibok. „După câteva minute s-au auzit împuşcături intense în jurul şcolii şi toţi am plecat să ne ascundem în brussă. Când am revenit a doua zi dimineaţă, şcoala, casa guvernatorului local şi câteva magazine erau arse”.

Deborah Sanya, 18 ani, a relatat pe un blog al publicaţiei americane The New Yorker răpirea ei. Militanţii islamişti au intrat în liceu noaptea şi s-au prezentat în uniformele armatei nigeriene. „Mi-au spus! Nu te îngrijora, nu vi se va întâmpla nimic”. Apoi, tinerele aflate în internat au fost îmbarcate în camioane. Şcoala a fost incendiată, bărbaţii înarmaţi trăgeau în aer, manifestându-şi bucuria. Deborah a înţeles care era identitatea vizitatorilor nocturni. A doua zi a reuşit să evadeze cu două prietene din tabăra unde fuseseră duse de paznicii lor şi au traversat pădurea înainte de a ajunge într-o localitate unde au putut să-şi anunţe părinţii. Amina Sawok şi Thabita Walse au relatat în ziarul nigerian The Punch cum au reuşit să sară în plină noapte din camionul răpitorilor.

Mobilizare internaţională

Comunitatea internaţională se mobilizează pentru descoperirea adolescentelor răpite de militanţii Boko Haram dintr-un liceu din Chibok şi, în timp ce guvernul lui Goodluck ­Jonathan este criticat pentru lipsa de acţiune de câteva săptămâni, poliţia nigeriană a oferit miercuri recompense de 50 ­milioane de naira (215.000 ­euro) tuturor persoanelor care pot ­furniza ­informaţii pentru localizarea ­liceenelor răpite.

Preşedintele american, Barack Obama, va pune la dispoziție Nigeriei experţi iar Marea britanie este gata să trimită un ajutor militar pentru urmărirea militanţilor Boko Haram. Obama a declarat că SUA vor face tot posibilul pentru a ajuta la rezolvarea situaţiei „scandaloase”, dar s-a abţinut să trimită trupe – contrar Marii Britanii – care este pregătită să trimită forţe speciale şi avioane pentru colectarea informaţiilor. Obama a precizat că Boko Haram este una dintre cele mai periculoase organizaţii teroriste din lume şi ambasada americană din Abuja va reuni o echipă de experţi tehnici, inclusiv personal militar şi din forţele specializate în informaţii secrete, anchete, negocieri în luare de ostatici şi asistenţa victimelor.