Premium
Ca analist încerci să privești toate fețele unei declarații care vine din gura Președintelui României. Mai întâi, încerci să vezi dacă, din punct de vedere juridic, are dreptate, atunci când numește ”heirupism” acțiunea ANAF de evacuare a Trustului Intact. Este un abuz? E pe lângă lege? Oricât am fi de îngăduitori, nu se vede așa ceva. Poate că desantul funcționarilor ANAF avea ceva de show mediatic, dar acțiunea în sine poate fi numită orice numai heirupism nu. Și asta pentru că e o acțiune întârziată cu un an și jumătate.
N-are sens să mai explicăm toate chichițele legale din cazul Intact-Voiculescu. S-a spus tot ce era de spus. ANAF nu poate negocia cu Intact închirierea spațiilor care se află acum în proprietatea instituției, prin decizia de confiscare. Nu e posibilă o asemenea soluție, decât, eventual, dacă se dă o lege cu dedicație. Nici nu se poate înțelege altfel declarația șefului statului ”se pot găsi soluții convenabile”, altfel decât că Parlamentul sau Guvernul vor modifica legislația pentru a face pe plac Antenelor.
Așadar, juridic, Klaus Iohannis a greșit grav. Pur și simplu, s-a situat împotriva legii și a celor care o aplică.
Politic, cu același echilibru în analiză, ar fi de înțeles vorbele pe care Iohannis le-a aruncat reporterilor de la Antena3. E, de altfel, o perspectivă pe care am mai analizat-o aici. Iohannis a câștigat alegerile pe un vot profund negativ. Din păcate pentru el, nu avea datele pentru a obține o victorie categorică într-un scurtin de o asemenea amploare cum sunt alegerile prezidențiale. Datele lui de intrare nu s-au schimbat deloc și nici nu aveau cum să se schimbe: un tip prudent, anti-charismatic, cu aversiune pentru confruntare, puțin cunoscător al mecanismelor statului.
În aceste condiții, șansele ca el să recâștige un mandat, fără sprijin mediatic, depind, ca și în 2014, de apariția unei ”lebede negre”, adică a unui eveniment deosebit, cum a fost votul din Diaspora, care să producă un vot negativ. Așa ceva e puțin probabil să se mai întâmple și, în plus, Iohannis nu va mai fi în 2019 în poziția de ”challenger”, ci de ”incumbant”, ceea ce induce o diferență enormă.
În condițiile în care doar două posturi de știri sunt mai răsărite în clasamentul audiențelor, Antena3 și RTV, Iohannis s-a gândit că a sosit timpul să aleagă. Dar n-a prea avut de ales. RTV e controlată de Sebastian Ghiță, prietenul lui Ponta, adversarul său, care, cu siguranță, dacă va scăpa de problemele penale, va dori să-și ia revanșa în 2019. Așadar, ce a mai rămas pe masă e doar Antena3.
Antena3 și-a arătat deschiderea încă de la începutul mandatului său și ulterior pentru o susținere fățișă, chiar dacă în campania din 2014 a fost radical împotriva actualului președinte.
De ce are nevoie Klaus Iohannis de un trust media care să îl susțină? Sau, măcar, de ce crede Iohannis (sau consilierii lui) că are nevoie de așa ceva? Simplu. Pentru că simpla lui capacitate de comunicare este inexistentă. Când nu ai asta, ai nevoie de o ”goarnă”, de un ”amplificator”, de un ecran care să te pună în evidență într-o lumină pozitivă.
De ce nu-și caută Iohannis salvarea atunci în mediul online? Cel care, de altfel, s-a mobilizat exemplar în 2014 și i-a dat mandatul de președinte? În plus, mediul online poate produce o energie mediatică de câteva ori mai mare decât orice post de televiziune, asta e deja demonstrat.
Ei, bine, cred că calculele lui Iohannis (sau, repet, ale consilierilor) au fost următoarele: rețelele de socializare și mediul online au, într-adevăr, un potențial uriaș, dar au și câteva dezavantaje, măcar din perspectiva lui, a președintelui:
- sunt foarte diverse valoric, e foarte greu să găsești un numitor comun, ca să le poți capta discursiv, mai ales dacă nu ești un maestru al retoricii, așa cum e el.
- au un grad de idealism foarte mare și niște așteptări ridicate. Or, Iohannis realizează, pe măsură ce înaintează în mandat, că reformele pe care societatea le așteaptă sunt foarte greu de obținut pe termen scurt. Rezistența sistemului e foarte mare.
- au o energie negativă și contestatară destul de mare, ceea ce îl face un instrument mai la îndemâna celui care vine în campanie din Opoziție.
- sunt, în general, foarte sceptice, chiar cinice, când vine vorba de partide politice. Or, un președinte are nevoie de un partid mare care să-l susțină în alegeri.
Trăgând linie, echipa lui Iohannis a constatat că nu merită ”să pună banii” pe mediul online, ci, mai repede, pe un post de televiziune aflat în dificultate, cu audiență mare, care să i se subordoneze necondiționat și să-i susțină linia de mesaj, eventual, în buna tradiție, să fie chiar o gură de tun împotriva adversarilor săi (linșajul e specialitatea casei).
Pariul lui Iohannis s-ar putea dovedi greșit. E drept, mai are aproape patru ani de mandat, multe se schimbă până atunci. Poate Antena3 va deveni un post de televiziune civilizat, frecventabil, care, în timp, își va schimba calitatea telespectatorilor. De altfel, Iohannis ar trebui să înțeleagă că actualul public al Antenei3 va fi profund împotriva oricăror reforme pe care el le plănuiește. Dacă vrei să faci cu adevărat schimbări serioase în societate, publicul de azi al Antenei3 e ultimul pe care te poți baza.
În plus, prin apropierea de Trustul Intact, Iohannis își va pierde toți liderii de opinie și zona intelectuală a societății dintr-un motiv simplu: ei au fost ani de zile obiectul linșajelor mediatice ale Antenei3. Speră Iohannis că, în ambiția sa de a uni pe toată lumea până în 2019, va reuși chiar și această reconciliere? Între Pleșu, Liiceanu, Patapievici, Tismăneanu, de o parte și Gădea, Ciuvică, Dumitrescu, Badea, de cealaltă parte? Cred că ar fi naiv să-și poată chiar și propune așa ceva. Rănile sunt adânci, divergențele țin de valori înalte, nu mici meschinării materiale.
Cu aceste voci, influente în societate, rezervate sau chiar împotriva lui, Iohannis nu va mai avea un mandat liniștit. Și, din ce s-a văzut până acum, cam asta e tot ce își dorește. Luna de miere s-a terminat, concesiile pe bandă rulantă s-au epuizat și ele. Iohannis va fi sancționat drastic atât pentru ce spune, dar mai ales pentru ce nu spune. Iohannis intră într-un război pe care încă nu și-l imaginează. Nu, nu e acel linșaj de seară isteric și manipulator de la Antena3, de care proabil se teme mai mult.
E un război la firul ierbii, presărat cu dispreț, ironie sau chiar ignorare totală care nu te mai poatea ridica niciodată și din care nu există decât un singur rezultat: neantul politic. Emil Constantinescu a văzut cum e, iar el a avut parte doar de o ignorare disprețuitoare, și asta fără să pactizeze cu adversarul (mai târziu a făcut-o și el, după ce n-a mai fost președinte). Mi-e teamă că Iohannis va ”beneficia” de acea parte dinamică a unei guerile digitale care îl va transforma într-un norișor invizibil de pixeli.
