Premium
Președintele Senatului, Călin Popescu Tăticeanu, a redactat cu un puct de vedere cu privire la cererea procurorilor DNA de urmărire penală a sa.
Iată ce a spus Președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu:
"• Limitele analizei sesizării
Senatul a fost sesizat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție cu o cerere de urmărire penală formulată la adresa mea, în calitate de fost Prim-ministru, însoțită de o selecție a materialului de cercetare penală.
Prin procedura declanșării urmăririi penale de către alte autorități publice decât organele de urmărire penală, prevăzută de art. 109 din Constituție, se stabilește o garanție constituțională de ordin procedural, menită sa ocrotească interesul public, și anume realizarea actului de guvernare prin exercițiul mandatului. Această garanție impune ca autoritatea decizională, în cazul nostru Senatul, să întreprindă o dublă evaluare:
• Dacă acuzația adusă în referatul DNA este clară, precisă, corectă și serioasă și dacă se bazează pe elemente de fapt și de drept incontestabile și suficient de conturate pentru a permite apărarea, cu respectarea art. 6 și 7 din Convenția europeană a drepturilor omului.
• Dacă ancheta penală nu urmărește scopuri de natură politică, ce vizează împiedicarea exercitării, în condiții normale, a mandatului de senator.
• Criteriile imunității parlamentare
Comisia ar fi trebuit să analizeze cererea de urmărire penală raportându-se la criteriile obiective de definire și încadrare a instituției imunității parlamentare stabilite prin jurisprudența Curții Constituționale și în Raportul Comisiei europene pentru democrație prin drept (Comisia de la Veneția), aplicabile și în cazul meu.
În Raportul sus-menționat, Comisia de la Veneția a subliniat că procedurile speciale de ridicare a imunității ce tratează răspunderea ministerială au mai degrabă un caracter politic decât penal, iar atunci când sunt prevăzute în legislațiile naționale, așa cum prevede art. 109 din Constituția noastră, procesul decizional necesită o analiză temeinică bazată pe discernământ politic (pct. 88 din Raport).
Comisia de la Veneția a precizat că, pentru a atrage răspunderea penală, încălcarea legii de care este acuzat membrul Guvernului trebuie să fie clară.
De asemenea, a remarcat că în privința procedurilor de punere sub acuzare a unui ministru, trebuie respectate elementele fundamentale ale unui proces echitabil, în primul rând dreptul la apărare și prezumția de nevinovăție (pct. 84).
În același timp, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, a impus ca răspunderea penală a miniștrilor să respecte art. 7 din Convenția europeană a drepturilor omului, cât și alte cerințe ce decurg din principiul legalității, cum sunt certitudinea juridică, previzibilitatea, claritatea, proporționalitatea și tratamentul egal (pct. 3.3).
Astfel, Senatul se va asigura că oricare dintre principiile de drept de mai jos nu sunt încălcate pentru a putea decide să se deschidă procedura de urmărire penală a unui fost prim-ministru, actualmente senator:
• investigația penală nu este de natură să afecteze independența și libertatea de exercitare a mandatului prin demararea unui caz care poate fi considerat o acțiune politică;
• investigația penală nu este construită ca prin ea însăși să fie de natură să răstoarne prezumția de nevinovăție;
• cererea de urmărire penală nu înfrânge garanțiile de independență ale senatorului față de celelalte puteri ale statului, sau în raport cu majoritatea parlamentară.
Doar prin analiza acestor criterii se poate stabili legitimitatea deciziei prin care se cere urmărirea mea penală, fără ca prin aceasta să-mi fie afectată exercitarea mandatului, astfel încât rațiunile oricărei decizii, fie ea de aprobare sau refuz, să fie stabilite în mod obiectiv și să nu se poată constitui într-un mecanism de obstrucționare a justiției.
• Circumstanțele concrete ale cererii de urmărire penală redactată la adresa mea în calitate de fost Prim-ministru
Presupusele fapte penale sunt descrise în referat ca fiind săvârșite până în luna noiembrie 2008, cu 10 ani înaintea sesizării Senatului și se referă la exercitarea atribuțiilor mele de prim-ministru.
Citește și: Șeful Poliției Române a EXPLODAT după moartea polițistului din Timiș - Acțiunea a fost organizată defectuos
Raportându-se la criteriile obiective de analiză a garanțiilor constituționale privind imunitatea și analizând referatul, circumstanțele obiective și declarațiile făcute de mine în cadrul audierilor, Senatul ar trebui să aibă în vedere următoarele:
• Referitor la criteriul nr. 1, investigația penală nu este de natură să afecteze independența și libertatea de exercitare a mandatului prin demararea unui caz care poate fi considerat o acțiune politică.
Pentru a putea fi examinată aplicarea acestui criteriu este necesară analiza activității mele în exercitarea mandatului.
Astfel, în exercitarea mandatului meu de senator și de Președinte al Senatului României, am luptat și acționat public împotriva abuzurilor din justiție (cu precădere în faza urmăririi penale) acuzând în mod constant parchetul (în special DNA) de încălcarea drepturilor omului și de implicare politică.
Mai mult, în calitate de senator, am inițiat un proiect de lege adoptat de Parlament prin care s-a reglementat declasificarea protocoalelor de cooperare între autoritățile din justiție și serviciile de informații, precum și eliminarea efectelor generate prin încălcarea articolului 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
De asemenea, în calitate de senator și lider al unuia dintre cele două partide care asigură majoritatea parlamentară, am susținut împreună cu întreg grupul politic din care fac parte, introducerea în legile de organizare a justiției a principiului răspunderii magistraților pentru erorile judiciare și transferul competenței de investigare a magistraților de la DNA la o secție distinctă a Parchetului General.
Toate aceste elemente au fost percepute negativ de DNA, inclusiv prin poziții publice critice la adresa Parlamentului, aspect sancționat, de altfel, chiar prin decizii ale Curții Constituționale (Deciziile nr. 63 și 611/2017)
Un alt aspect este cel al declanșării, în calitatea mea de Președinte al Senatului, a unor acțiuni de constatare a conflictului juridic de natură constituțională între Ministerul Public și Parlament, soluționate de Curtea Constituțională prin câștig de cauză dat Parlamentului și constatarea conduitei culpabile a Ministerului Public.
Așadar, pozițiile antagonice pe care le-am avut cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt de notorietate și s-au materializat prin acțiuni concrete ce țin de natura exercitării mandatului de membru al Senatului.
Citește și: Șeful Poliției Române a EXPLODAT după moartea polițistului din Timiș - Acțiunea a fost organizată defectuos
De asemenea, este bine cunoscut că același Parchet a realizat o altă anchetă la adresa mea și a dispus trimiterea mea în judecată pentru săvârșirea de fapte penale, în Dosarul penal nr. 2553/1/2016. Acele acuzații au fost ulterior respinse de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a constatat că faptele nu există și a dispus achitarea. Hotărârea reprezintă un verdict judiciar definitiv pronunțat de o curte independentă și conturează netemeinicia acuzațiilor aduse la adresa mea de către DNA.
În concluzie, raportat la criteriul analizat și ținând cont de activitatea mea politică, de precedentul altor acuzații demonstrate până la acest moment de instanțele de judecată ca nefondate și de momentul operativ al dosarului, veți constata că există elemente concrete care să indice existența unui caz de răzbunare politică.
• Referitor la criteriul nr. 2, investigația penală nu este construită ca prin ea însăși să fie de natură să răstoarne prezumția de nevinovăție
În faza preliminară a cercetării penale, Parchetul nu mi-a solicitat nici o relație, nu m-a audiat și nu a consemnat punctul meu de vedere, fie și în faza actelor premergătoare. Însă de îndată ce a transmis sesizarea la Senat, Parchetul, prin mecanisme de scurgere în presă a datelor din dosar, a derulat o acțiune mediatică de afectare a imaginii mele publice.
Este de notorietate faptul că în România, aducerea unei acuzații publice a devenit o modalitate de încălcare a prezumției de nevinovăție prin practicile de comunicare enumerate mai sus.
În acest sens, pentru înțelegerea contextului în care se face analiza acestui criteriu privind imunitatea parlamentarilor, aplicabil și în cazul meu, trebuie să fac trimitere la unele situații concrete care fundamentează practica acuzării și, totodată, la consecințelor acesteia asupra titularilor funcțiilor publice, respectiv:
• Cazul judecătorului Curții Constituționale a României, Toni Greblă, care a fost pus sub acuzare și reținut preventiv, care a demisionat din funcție în urma acuzațiilor și a fost achitat de instanța de fond;
Citește și: Șeful Poliției Române a EXPLODAT după moartea polițistului din Timiș - Acțiunea a fost organizată defectuos
• Cazul fostului Prim-ministru Victor Viorel Ponta, care demisionând din funcție a condus la schimbarea Guvernului și care a fost ulterior achitat de instanța de fond;
• Cazul fostului Președinte al Autorității de Supraveghere Financiară, Dan Rușanu, care a fost pus sub acuzare, arestat și achitat definitiv de instanța de judecată;
• Cazul fostului Procuror General al României, Tiberiu Nițu, care a demisionat în urma punerii sub acuzare, Parchetul renunțând ulterior la acuzații definitiv;
• Cazul fostului ministru al apărării, Teodor Atanasiu, care a fost pus sub acuzare și a demisionat, Parchetul renunțând ulterior la acuzații definitiv;
• Cazul foștilor judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, dintre care un președinte de secție, puși sub acuzare, trimiși în judecată, suspendați din funcție 4 ani (pentru că au refuzat să demisioneze), achitați ulterior definitiv de instanța de judecată.
• Cazul meu în care am fost pus sub acuzare și achitat ulterior definitiv la Înalta Curte de Casație și Justiție.
În faza premergătoare de cercetare penală, Parchetul a recurs la utilizarea unor presupuse acuzații făcute la adresa mea într-un alt dosar, în care eu nu sunt de fapt menționat. Mai mult, aceste acuzații au fost făcute fără să fiu audiat în prealabil. Astfel, este evident că în faza premergătoare nu s-a aplicat principiul audiat et altera pars și nici cel al prezumției de nevinovăție, elemente esențiale ale unei proceduri judiciare echitabile.
În concluzie, raportat la aspectele de mai sus de la primul criteriu, se constată că sesizarea Parchetului are lacune în privința credibilității demersului.
• Referitor la criteriul nr. 3, cererea de urmărire penală adoptată de Senat nu înfrânge garanțiile de independență ale senatorului față de celelalte puteri ale statului, ori în raport cu majoritatea parlamentară
Parchetul și anumite forțe politice au creat o legătură directă, în campaniile de presă derulate, între situația juridică a unor membri ai Parlamentului și activitatea de adoptare în mod independent și suveran a legilor justiției. Astfel, se încearcă prin deschiderea acestui dosar atât discreditarea mea politică și civică, cât și afectarea gravă a credibilității și legitimității Parlamentului, în încercările sale de corectare a legislației pentru garantarea independenței instanțelor față de parchete și de serviciile de informații, și conferirea garanțiilor stabilite prin art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Reținem astfel declarația Procurorului General al României în care sunt menționați “Penali de rang înalt care încearcă să scape de dosare”, cunoscutele declarații ale Președintelui României ori ale fostului Procuror Șef al Direcției Naționale Anticorupție, Laura-Codruța Kovesi.
Astfel, după ce anterior instanța supremă a constatat că acuzațiile ce mi s-au adus erau nefondate, Parchetul a simțit nevoia să-mi deschidă un nou dosar, ceea ce mi-a afectat statutul de independență ca senator față de celelalte puteri ale statului. Pentru mine este evident că deschiderea unei noi proceduri de urmărire penală afectează și credibilitatea forului legislativ în ansamblul său. În consecință, se poate argumenta cu ușurință că nici măcar cel de-al treilea criteriu menționat nu a fost aplicat și îndeplinit.
II Poziția dlui Călin Popescu-Tăriceanu în cadrul audierii în fața Comisiei juridice, disciplină și imunități
La data de 27 noiembrie 2018, la invitația Comisiei, m-am prezentat pentru a da lămuriri. În sinteză, am negat acuzațiile exprimându-mi punctul de vedere cu privire la situația concretă. Am precizat că pe întreaga durată a mandatului meu de prim-ministru, nu s-au făcut plăți pe baza Hotărârilor de Guvern emise. Acestea stabileau doar situația de legalitate a demersului ulterior notificării legale a autorităților române cu privire la încălcarea drepturilor de autor.
În cursul audierii nu am invocat imunitatea, ci am lăsat la latitudinea Comisiei analiza sesizării și aplicarea unor recomandări pe baza criteriilor obiective referitoare la sesizare.
În aceste condiții, se pot evidenția următoarele poziții de principiu:
• Comisia nu va recurge la stabilirea veridicității acuzării sau a temeiniciei apărărilor făcute, dat fiind că nu are competență de judecată, însă va lua act de faptul că:
• Acuzația este incompletă: se bazează pe pagini anonimizate, clasificate, netraduse, neopisate, urmărind să facă studierea celor 73 de volume imposibilă în vederea exercitării dreptului la apărare și nu precizează sau denaturează următoarele elemente de fapt, absolut necesare pentru conturarea faptei de natură penală:
• Nu este identificată fapta de luare de mită într-una dintre formele pretinderii, promisiunii sau înțelegerii, fiecare dintre acestea fiind menționate de către procuror în referat.
• Nu este identificată persoana de la care aș fi primit mita.
• Se vorbește de „consultanța politică de care a beneficiat Călin Popescu-Tăriceanu”, când în fapt aceasta a fost prestată către Partidul Național Liberal – PNL (sens în care există un contract între PNL și Multimedia Political Communication SRL – societatea lui Dan Andronic, precum și declarații de martori).
• Niciunul dintre martorii audiați în dosar nu spune despre mine că aș fi pretins vreun folos.
• Nu este identificată atribuția concretă pentru care aș fi primit/pretins mita.
• Acuzația conține date false: se afirmă că unele persoane au fost trimise în judecată alături de mine în fața ÎCCJ, într-un dosar având ca obiect obținerea în mod ilegal a unei suprafețe de teren, ceea ce este complet fals. După cum se poate observa, dosarul la care se face referire este pe rolul Curții de Apel Brașov, iar eu nu sunt inculpat în acest dosar.
• Datele false de mai sus stau la baza unor acte de urmărire penală - de exemplu, Ordonanța din 29.09.2017 prin care DNA a dispus efectuarea unei comisii rogatorii de către autoritățile judiciare din Israel.
• Acuzația contrazice autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri judecătorești, prin care Partidul Național Liberal – PNL a fost obligat la plata sumelor identificate în sesizare ca fiind mită (!?), la cererea firmei de consultanță politică Multimedia Political Communication SRL, fapt ce poate fi cu ușurință identificat pe portalul instanțelor de judecată, de exemplu, Dosarul nr. 19526/3/2009.
• Faptul că nu am invocat regimul imunității nu este de natură a descărca Comisia de obligația de a se pronunța prin raportul său cu privire la incidența protecției constituționale prevăzute în art. 109 alin.(2) din legea fundamentală, dat fiind că această protecție este o garanție dată legislativului prin protecția membrilor Guvernului și nu un atribut personal al persoanei fizice a senatorilor, la fel cum independența judecătorilor este o garanție dată justiției.
Dragi colegi senatori,
Cel mai pervers efect al acestui gen de dosare este subminarea democrației în România. Acest gen de dosare îi îndeamnă pe alegatori să nu mai aibă încredere în cei pe care i-au ales, să nu mai aibă încredere în Parlament pentru că sunt toți, nu-i așa, o gașcă de corupți! Guvernul este o turmă de neputincioși, iar primarii se ocupă doar de interesele lor! Și atunci, urmarea firească este: de ce să mai avem nevoie de un parlament costisitor când putem fi conduși de 100 de procurori vânjoși care fac ordine în țară??? De ce să avem un guvern, când putem avea la butoane 200 de noi securiști și un președinte pe care îl pot manipula? Și așa începe sfârșitul unei democrații! Părinții și bunicii noștri au văzut asta în anii 50! Acum e rândul nostru să dăm piept cu ei!
III Situația de fapt
Doamnelor și domnilor senatori,
Guvernul României a făcut pe parcursul anilor 2007-2008 demersurile necesare pentru intrarea în legalitate cu privire la folosirea de către instituțiile publice a licențelor software Microsoft.
În anul 2004 a fost semnat de către Guvernul Năstase un contract comercial între Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului și Microsoft Irlanda prin reprezentant Fujitsu Siemens. Prin acest contract, România se obligă să inventarieze și plătească licențele Microsoft care se folosesc sau se vor folosi în instituțiile publice. Primul act adițional care face o numărare a licențelor este făcut tot de Guvernul Năstase la sfârșitul anului 2004. În continuare SGG avea obligația să centralizeze în fiecare an noile licențe folosite și să propună acte adiționale la contract.
Din cauza faptului că SGG nu are capacitatea și expertiza de a face acest lucru, în anii 2005-2006 nu s-a întâmplat nimic în acest contract, fapt care a nemulțumit profund companiile implicate! Atât eu, ca Prim Ministru, cât și secretarii generali ai Guvernului au primit nenumărate solicitări și somații de la Microsoft sau Fujitsu pentru a intra în legalitate cu utilizarea licențelor. De asemenea, ambasadorii SUA, Irlanda și Austria au intervenit în mod repetat în favoarea companiilor mai sus menționate. În 2007, după intrarea în UE, situația a devenit mai sensibilă pentru că, în Uniune, folosirea fără drept a acestor licențe este tratată mult mai serios!
În consecință, pentru a se debloca această situație, s-au adoptat mai multe hotărâri de guvern prin care se stabilea ca MCTI să fie instituția care să gestioneze acest contract și să inventarieze licențele software din perioada 2006-2008.
Este important de precizat că în perioada Guvernului Tăriceanu nu s-a plătit nici o sumă de bani către Microsoft sau alte companii în contul acestui contract, plățile efectuându-se în 2009!
Dragi colegi,
Votul de astăzi ne dă șansa să vorbim despre “coincidențe în justiție”. Sintagma aparține doamnei Kovesi, care afirma într-un interviu că sunt „prea multe coincidențe” în dosarul ei!
Însă, nu noi am inventat coincidențele în justiție! Ce coincidență stranie că, în anii electorali, ascultările telefonice se triplau! Ce coincidență stranie că, în momentul în care își anunța candidatura la primăria Baia Mare, primarul Cherecheș este săltat de mascați și dus la Gherla, de unde câștigă alegerile, în detenție fiind. Ce coincidențe stranii că mii de oameni de afaceri români sunt săltați de acasă în preajma unor licitații la care urmau să participe! Ce coincidență că, în plin proces de expunere și demantelare a acestui sistem criminal care a făcut mii de victime, mi se scoate un dosar care stătea la dospit de prin anul 2010! Pentru presupuse fapte din anii 2007-2008!
Dar cei care vorbesc de coincidențe nu înțeleg sensul cuvântului “coincidență”. Coincidența este atunci când se întâmplă o dată sau de două ori. Când se întâmplă permanent nu mai se mai numește coincidență ci obișnuință, procedură, protocol! Nu este o coincidență că acest dosar a apărut în momentul denunțării publice a protocoalelor secrete dintre serviciile de informații și Înalta Curte de Casație și Justiție! Probabil că, dacă nu s-ar fi temut că sistemul se prăbușește, ar mai fi așteptat câteva luni până în preajma campaniei electorale pentru ca lovitura să fie mortală!
Doamnelor și domnilor senatori,
felul în care DNA-ul și mașina ei de zgomote acționează nu mai e un secret pentru niciun român. Se alege o țintă (politician incomod, om de afaceri care le pune în pericol protejații, etc), se aduc unul-doi martori falși care spun niște minciuni patentate, se dă dosarul la presă și se începe presiunea publică, și gata cu reputația politicianului sau afacerea românului incomod! Dacă nu merge din prima… mai vin o dată… și încă o dată! Pe modelul bolșevic: calomniază, calomniază că ceva tot rămâne! Eu nu sunt la primul dosar pe care mi-l croșetează DNA-ul ci la al doilea, și cine știe câte mai au pregătite! În primul dosar am fost achitat de Înalta Curte de Casație și Justiție, dar niciun procuror nu s-a gândit că ar trebui să-mi repare în vreun fel reputația, așa cum reclamă ei des la CSM.
Iar mașina de zgomote ne spune cu multă deontologie: Dacă știți că sunteți nevinovat, mergeți în fața instanței și dovediți-vă nevinovăția! Cât cinism! În primul rând, nu așa trebuie să funcționeze justiția! Nu noi trebuie să ne dovedim nevinovăția, ci procurorii trebuie să ne dovedească vinovăția! Și cum să te aperi de niște probe mincinoase, inventate în totalitate??!!
Am început să înțeleg toată această poveste care nu este atât de complicată pe cât încearcă DNA-ul să o facă. Nu e nevoie de 18000 pagini ca să înțelegi că un grup de băieți deștepți, angajați ai unei companii austriece, și-au jumulit timp de vreo 5 ani (între 2004-2009) propria companie. Și mai pe scurt: își trăgeau comisioane, direct sau prin intermediari, din contractele pe care ei le semnau pentru compania pentru care lucrau.
Citește și: Șeful Poliției Române a EXPLODAT după moartea polițistului din Timiș - Acțiunea a fost organizată defectuos
În decursul acestor ani, acești șmecheri și-au păgubit compania cu multe zeci de milioane de euro. În 2009, noul management al companiei austriece își dă seama că ceva nu e în regulă și face o anchetă internă în care descoperă șmecheriile și înaintează concluziile anchetei către parchetul austriac, pentru că unele fapte puteau fi de natură penală.
Parchetul austriac face ancheta și în 2010, un an mai târziu, constată că acei băieți sunt suspecți de abuz de încredere și posibil spălare de bani. În ancheta parchetului austriac au apărut atât cetățeni austrieci dar și de alte naționalitatea, printre care și români-directori sau consultanți ai firmei austriece în România. În consecință, parchetul austriac trimite, în 2010, către DNA-ul român o copie a investigației lor spunându-le că pot exista suspiciuni de spălare de bani și alte infracțiuni. Dosarul austriac era destul de complet (extrase bancare, emailuri, acte oficiale, etc).
Ce credeți că a făcut DNA-ul cu această cauză? A “decapat”- cuvânt celebru, nu??- de acolo ce i-a convenit și a lăsat restul în așteptare pentru momente de oportunitate politică. Așa că toți cei pe care parchetul austriac i-a indicat în material ca fiind cel puțin suspecți de abuz de încredere și spălare de bani au fost transformați în martori și au scăpat, bine merci, de acuzații. Dar ca să scapi de acuzații și să rămâi și cu banii trebuie să fii pregătit să faci servicii pentru DNA.
Și așa s-a născut acest dosar. La momentul oportun (apropierea campaniei prezidențiale, arătarea abuzurilor din justiție, denunțarea protocoalelor secrete dintre SRI – parchete – instanța supremă, modificarea legilor justiției, etc) s-au hotărât să încerce să-mi bage pumnul în gură. După 7 ani de când au fost sesizați de către parchetul austriac cu privire la posibile ilegalități săvârșite de un grup mixt austriaco-român, DNA-ul îi cheamă pe cei care în acest moment trebuiau să fie la pușcărie și le dă direcția: “Șo pe Tăriceanu!” Bieții oameni, care nu s-au întâlnit niciodată cu mine, au făcut și ei ce au putut!
Un exemplu este cel al directorului de la MCTI care în 10 rânduri spune 3 minciuni doar ca să justifice presupusa implicare a mea în aceste ilegalități. Pe scurt, el spune că la sfârșitul anului 2008 Ilie Bolojan, Secretarul General al Guvernului, s-a dus la ministerul la care acest director lucra ca să facă presiuni pentru plata licențelor. Prima minciună e că la acea dată Ilie Bolojan nu mai era Secretar General al Guvernului ci primar la Oradea, a doua că SGG nu mai avea nici o responsabilitate în contract, toate aceste responsabilități fiind ale MCTI, iar a treia că nu se punea problema nici unei plăți în 2008 pentru că prin hotărâre de guvern s-a stabilit că aceste plăți să se facă începând cu 2009.
Citește și: Șeful Poliției Române a EXPLODAT după moartea polițistului din Timiș - Acțiunea a fost organizată defectuos
Dragi colegi,
acest dosar are 18000 de pagini nu pentru că e plin de dovezi, ci ca să vă inducă dumneavoastră și opiniei publice credința că s-a lucrat serios și așezat și dosarul geme de probe împotriva lui Tăriceanu. În fapt, acest dosar este un talmeș balmeș fără cuprins și fără nici o logică. El nu este întâmplător făcut în acest fel ci din calcul cinic. Închipuiți-vă că trebuie să citiți o carte de 18000 de pagini în care paginile vin fără numerotare și fără continuitate. Începe cu capitolul 5, apoi urmează 12, apoi 1, apoi…. Ce șanse are cineva care a citit acest dosar să găsească dovezi în apărarea mea? Ce șanse am eu ca un judecător să găsească în acest Babylon argumente în favoarea mea? De voie de nevoie trebuie să dai crezare cuvintelor din rezumatul făcut de procuror. Cred că acest mod de a amesteca paginile și documentele este făcut pentru a îngreuna apărarea dar și pentru a ascunde lucruri care nu convin procurorilor. De exemplu, faptul că una din hotărârile de guvern incriminate este avizată și de Parchetul General, condus la acea vreme chiar de doamna Kovesi.
Am fost urmărit și ascultat mai bine de 8 ani, începând cu 2008 când încă eram Prim Ministru;
În 2018 am primit o înștiințare oficială de la DNA în care mi se confirma că nu am avut nici o calitate în dosarul Microsoft;
E ciudat că nu am fost chemat în calitate de martor pentru a încerca să lămuresc eventualele suspiciuni pe care procurorul le-ar fi avut;
În cele 18000 de pagini nu există nicio frază care să spună că eu sau apropiați ai mei am primit vreun folos necuvenit;
În cele 18000 de pagini nu există niciun document care să ateste vreun transfer bancar către mine sau apropiați ai mei;
În realitate nu există nici o probă care să fundamenteze bănuiala rezonabilă invocată în contextul stării de fapt imaginate, și spunem imaginate de procuror pentru că afirmația acestuia referitoare la pretinderea și primirea unei sume de bani de către mine NU SE SPRIJINĂ PE NIMIC.
Simptomatic este și faptul că procurorul afirmă că “ar fi pretins și ar fi primit această sumă de la reprezentanții companiei Fujitsu Siemens Computers GmbH”, FĂRĂ A SE SPUNE NUMELE ACESTORA. CUM POȚI SĂ ACUZI O PERSOANĂ DE LUARE DE MITĂ, FĂRĂ A INDICA PERSOANA CARE A DAT MITĂ??!!
Nu trebuie să fii jurist ca să realizezi că este o imposibilitate obiectivă de a realiza și concretiza o astfel de acuzație vreodată.
Niciodată nu se poate susține că o persoană nominalizată ar fi luat mită de la persoane neidentificate.
Cam așa arată așa zisele dovezi din acest dosar, dovezi generate sub presiunea procurorilor de șmecherii pe care i-au scăpat de pușcărie dacă spun minciuni despre mine sau apropiați ai mei.
Tot acest referat este plin de minciuni și manipulări, și nu am nici un dubiu că este făcut doar în scop politic. Dacă au văzut că nu a mers cu dosarul cu declarația mincinoasă încearcă acum pe alte căi, la fel de ilegale și murdare ca cele din primul dosar.
Dragi colegi, o temă frecventă, care ne este servită de mașina de zgomote a statului paralel, este că noi, dumneavoastră, nu avem calitatea să ne pronunțăm cu privire la seriozitatea unui dosar în care se solicită urmărirea penală a vreunui membru al Parlamentului. Adică suntem un fel de mașină de avizat documente trimise de DNA, un fel de gară în care nu oprește niciun tren! Dar aceeași ipocriți ne spun că Președintele are voie sa refuze bugetul și să-l trimită la reexaminare, are voie să nu numească membri ai cabinetului, are voie să facă cam ce vrea fără să răspundă pentru nimic. Când le convine, nu-i problemă să găsească justificări.
Citește și: Șeful Poliției Române a EXPLODAT după moartea polițistului din Timiș - Acțiunea a fost organizată defectuos
În cei aproape 30 de ani de când sunt în politică am fost pe rând, deputat, ministru, prim ministru, președinte al Senatului, și nu am făcut niciodată vreo faptă ilegală. Cea ce DNA-ul vrea să facă astăzi nu este să mă trimită în fața unei instanțe, pentru că ei știu că nu au dovezi în acest sens, ci să pună o pată pe întreaga mea carieră politică!
Nu pot să vă dau sfaturi cu privire la felul în care să votați, dar atunci când veți vota, vă rog să aveți inima ușoară pentru că eu, Călin Popescu-Tăriceanu, nu am făcut niciodată vreo faptă de care sa îmi fie rușine!"
