Premium
UNPR e un partid gandit – deocamdata fara un test de eficienta – pentru a obtine voturile celor care lucreaza in sistemul de aparare nationala si ordine publica, precum si ale familiilor acestora; calculul supra-amiralului Oprea spune ca e suficient ca sa te bucuri de suportul lor pentru a salta peste pragul electoral. In conditiile in care Armata Romana beneficiaza de cifre de incredere ametitoare, nu-i chiar o afacere politica proasta sa te pozezi salutand drapelul. Mai mult: in timp, printr-o comunicare insistenta si isteata pe subiect, mega-maresalul a incercat sa atraga – din ratiuni mai degraba de influenta decat de calcul electoral – si serviciile mai sensibile in acest joc al reprezentarii politice.
Pe de o parte, operatiunea politica UNPR e una utila: intr-un context de slabiciune politica interna, in care coruptia si vulnerabilitatea in fata intereselor straine pot face legea, o miscare care apara interesele Armatei nationale in spirit UE si NATO (meta-amiralul Oprea nefiind, slava Domnului, un dacopat care crede ca Isus s-a nascut la Suceava) e totusi mai buna decat o sumedenie de cosmelii politice rusofile sau construite in jurul cate unui clown penal si legionaroid. Pe de alta parte, insa, trebuie sa fim extrem de atenti cu pianul pe scari, pentru ca riscam – de la un punct – sa construim un partid care reprezinta interesele sistemului de forta si represiune impotriva interesului civic; Interesul National impotriva interesului cetateanului. Ceea ce nu e doar grav – e nedemocratic si neconstitutional. Statul de drept a fost construit, intre altele, pe acest principiu elementar: Armata nu exercita puterea politica si nu isi construieste partide. Nu de alta, dar nimeni nu se poate masura in idei cu un organism politic dotat cu tancuri.
In urma cu cateva zile, ultra-maresalul Oprea a solicitat inasprirea pedepselor pentru ultraj: aparatorii ordinii de drept trebuie protejati de agresiunile cetatenilor turbulenti. E corect – pentru ca politistii reprezinta legea, iar cand ai chef sa iei legea pe capota si sa o bagi in spital trebuie sa suporti consecintele.
Problema e ca, atunci cand legea pofteste sa bata sau sa violeze nitel cetatenii, principiul severitatii inalt-amiralitatii sale degraba miscatoriu de sprancene nu se mai aplica. Nu mai e vizitata familia victimei, nu se mai inalta drepelul, nu se sporeste nicio pedeapsa, nu se mai leaga trei zile subiectul la televizor. Ba dimpotriva: cazul e, de cele mai multe ori, musamalizat.
Sa citim stirea de mai jos:
“Doi politisti de la Inspectoratului Judetean de Politie Calarasi au fost retinuti, fiind acuzati ca au violat o fata in varsta de 15 ani, care era internata intr-un centru de plasament si pe care au gasit-o pe strada, dupa ce fugise din centru, anunta Mediafax. Adolescenta se afla in sistemul de protectie al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) Calarasi din februarie 2013 si a fugit de mai multe ori din centrul de plasament, potrivit autoritatilor. Fata de 15 ani care spune ca a fost violata de doi politisti dupa ce a fost gasita intr-un parc din municipiul Calarasi fugise, luni, din Centrul de plasament Sfantul Stefan din comuna Perisoru, unde se afla din februarie 2013, cand a fost abandonata de familie. Directorul centrului de la Perisoru, Paul Dragu, a declarat, vineri, ca adolescenta a fugit din centrul de plasament luni, iar marti a fost gasita de catre autoritati in orasul Calarasi si dusa in Centrul de plasament de urgenta Sfanta Maria din municipiu. "Miercuri, trebuia sa ma duc eu sa o iau de acolo, dar a fugit din nou", a spus Paul Dragu. Potrivit acestuia, fata spune ca a fost gasita de o patrula de politie intr-un parc din Calarasi si, sub amenintarea ca va fi dusa din nou in centrul de plasament, a fost dusa pe un camp si violata.”
Cazuri similare contabilizam cu zecile. Exista plangeri despre violuri sinistre asupra prostituatelor in unele dintre cele mai moderne si centrale sectii din Capitala (“sunt prostituate, cine le va crede, cine le va lua in seama?”). Exista dosare care vorbesc de agresiune si violenta aberanta asupra unor cetateni (vezi cazul Stefan Mako). Dar ele se vad in mult mai mica masura; mor in anonimat, fara “masuri energice si ferme”.
In astfel de contexte intelegi de ce e totusi periculos un partid al sistemului de represiune si ordine publica: pentru ca, dupa un punct, isi poate pierde reperele civile si poate proteja exclusiv interesele “lucratorilor”: noi cu noi, ei cu ei. Si cred ca e util, sanatos, linistitor sa-l vedem pe hiper-amiralul Oprea – altfel “om de dialog”, vorba lui – reactionand si in astfel de cazuri. Luand si partea celor agresati. Cerand marirea pedepselor si pentru oamenii legii care o iau razna. Transmitand totusi sistemului mesajul ca statul nu si-a instituit bunul-plac asupra societatii civile.
Interesul National e minunat. E grozav. Nu suntem totusi in Sparta. Interesul cetateanului este la fel de legitim.
