Cartea săptămânii, o provocare pentru România

Autor: Denisa Miron, Colaborator

Publicat: 14-09-2015

Actualizat: 14-09-2015

Article thumbnail

Sursă foto: stiripesurse.ro

Pentru această săptămână, Adenium recomandă un volum care conține un actual și incitant schimb epistolar între doi intelectuali: Paul Cernat și Alexandru Matei. Este vorba despre 25 de ani după. Alternative și provocări, o apariție editorială din colecția Headline.

Ovidiu Șimonca, în prefața volumului: „Pornit din spuma, tensiunea și zgura zilelor de alegeri, dialogul epistolar dintre Alexandru Matei și Paul Cernat este mai mult decît o consemnare critică și analitică a anului electoral 2014.”

Nona Rapotan: „Este interesant cum alegerile prezidențiale din 2014 au reușit să împartă intelectualii români în două tabere distincte: pro sau anti unul sau altul dintre candidați. Dar pentru marea majoritate a alegătorilor este evident faptul că prea puțin se știa despre ce partid se afla în spatele unuia sau altuia dintre cei intrați în cursa alegerilor. Nimeni nu mai știa să spună cu certitudine dacă a fi de partea lui Ponta înseamnă să fii de stânga și invers. Deruta asta generală este cauzată de o politică internă deficitară (spre dezastruoasă), promovată de toate partidele politice la putere. Alianțe dintre cele mai nefirești, treceri de la un partid de stânga la unul de dreapta ale unor nume care făceau jocurile politice au condus la un absenteism foarte mare la vot; asta, până în 2014, când ceva s-a întâmplat. Ei bine, acel «ceva» stă și la baza acestui espistolar dintre doi intelectuali tineri ai României contemporane, doi tineri foarte bine pregătiți și, mai ales, foarte buni cunoscători ai realităților cotidiene. În ciuda faptului că ambii sunt susținători ai mișcării de stânga, dar nu a celei pro Iliescu sau pro PSD (veți vedea din scrisori de ce nu militează niciunul pentru promovarea actualului PSD), dialogul este unul destul de acid, cu schimburi de replici dintre cele mai puțin prietenoase, dar argumentate extrem de atent.” Citiți recenzia pe bookhub.ro.

Mircea Gheorghe, în revista Timpul: „25 de ani după: alternative și provocări este în același timp mai mult și mai puțin decât un volum epistolar. În afara formulei de adresare inițiale («Dragă Paul», «Dragă Alex»), textele sunt de multe ori eseuri de sine stătătoare, consistente, despre evoluția ideilor și tendințelor politice românești din ultimii douăzeci și cinci de ani. Relativa autonomie a textelor transformă dialogul într-o convenție secundară.”

ziuanews.ro: „25 de ani după. Alternative şi provocări e genul de carte care nu lasă indiferent cititorului fără idei preconcepute, pe alocuri cu alură de manifest, salutară şi igienică precum spălatul matinal pe faţă. De demult nu am citit un text aşa pasionant, în care dialogul e condus cu fineţe şi fair-play, cu argumentaţii pertinente, nepătimaşe, deşi subiectele analizate sunt adeseori ca benzina peste foc.”

Lia Faur, în cadrul evenimentului de lansare: „Cartea pe care o prezentăm astăzi incită la reflecție. Cei doi agreează polemica sănătoasă.” Vizionați înregistrarea evenimentului aici.

Alexandru Matei: „Există o mare doză de vanitate, de imaginar sau de design în manifestările publice ale intelectualului român. Dar asta-i normal, poate, intelectualul este şi el o marcă, trebuie recunoscut. Regimul comunist a încercat să recupereze marca, şi a reuşit. În România, Puterea nu e de fapt niciodata cu adevărat pusă în chestiune. Ea fascinează şi gata. Am avut o putere politică, acum avem una economică, tropismul e acelaşi. Intelectualul este de fiecare dată un fel de înger care nu se opune, care se lasă flatat şi flatează la rîndul lui puterea, cu condiţia să fie lăsat în pace. Filosoful român care scrie pentru public nu e cineva care scrie pentru a-l pune pe gînduri, ci unul care scrie pentru a spune ceea ce cititorul aşteaptă de la el. Nimic de gîndit, totul de confirmat şi de admirat. Apoi, fascinaţia filosofului pentru scriitor mi se pare păguboasă. E ca şi cum ai recunoaşte că nu descoperirea unor adevăruri sau înnoirea metodologiilor sînt importante, ci numai charisma stilului. La adăpostul charismei, poţi spune orice. Acesta pare să fie principiul meritocratic din România. Apolitismul care transpiră din titluri despre îngeri şi empireu e o formă de acceptare a unui partaj al puterii care a funcţionat foarte bine în comunism. Faceţi ce vreţi în spaţiul public, voi politicienii, voi capitaliştii (sau comuniştii), daţi-ne timp, bonne chère şi linişte, noi o să stăm cu ale noastre şi o să ne vindem marca în mulţime.”

Dialogul dintre Alexandru Matei și Alexandru Petria poate fi citit pe stiripesurse.ro.

Paul Cernat: „E un epistolar publicistic, nimic mai mult, un exerciţiu al gîndirii neînregimentate, în răspăr cu fetişurile intelighenţiei mainstream de după 1989 şi cu un pretins etalon al «onorabilităţii intelectuale» în care vedem, de fapt, o nouă dogmă ideologică, o nouă formă de închidere a minţii. Sigur că e şi o pledoarie pentru stînga, o stînga open mind, dar e mai ales un refuz al exclusivismelor. Atît eu, cît şi Alex Matei, venim din cercurile antifeseniste ale anilor ’90-2000, dar ne-am dat, în timp, seama că aceia pe care îi consideram, naiv, drept «buni» erau cu totul altfel decît ne imaginasem, ca şi agenda lor de altfel. Cartea e şi un foarte onest «examen de conştiinţă» ideologică a doi oameni care au votat diferit la ultimele alegeri, dar care ştiu să dialogheze şi se întîlnesc în multe puncte esenţiale. E şi o pledoarie pentru o lectură complexă şi nuanţată a istoriei recente, comuniste şi postcomuniste, intrată din păcate pe mîna unor procurori de serviciu cu ochelari de cal şi interese dubioase. Reconsiderarea anilor ’60-`70 («deceniul Maurer», destinderea poststalinistă din anii «convergenţei sistemelor») sau demontarea talibanismului anticomunist de după 1989 îi vor enerva, sînt convins, pe mulţi dintre cei pentru care tot ce s-a făcut sub comunism a fost toxic şi pentru care antifesenismul a devenit o datorie bigotă, bună să justifice orice porcărie împotriva adversarilor. Da, e interesant de studiat fenomenul intelectualilor de dreapta care toată viaţa au lucrat la stat, mai ales că mulţi din rîndul celor care-i demonizează, fascistoid, pe bugetari, pensionari şi «asistaţii social» sînt ei înşişi asistaţi cu fonduri generoase de la stat sau din afară.”

Dialogul lui Paul Cernat cu Alexandru Petria poate fi citit pe stiripesurse.ro.

Citiți, pe blog-ul Adenium, un fragment din recomandarea de lectură pentru această săptămână.

Cartea este disponibilă pe site-ul Adenium atât în format tipărit, cât și digital.

Google News
Comentează
Articole Similare
Parteneri