Premium
La începutul acestui an Andreea a luat decizia de a trece printr-o intervenție chirurgicală deloc ușoară, dar absolut necesară. În copilărie, complicațiile produse de o osteomielită TBC i-au distrus capul femural și colul femurului, mâncându-i practic șoldul. Drept urmare, piciorul drept s-a scurtat cu 2.5-3 cm și doar voința imensă a ajutat-o pe tânăra de 33 de ani să compenseze deficitul funcțional. Cu ajutorul sportului, Andreea și-a dezvoltat musculatura suficient de mult cât să poată controla mișcarea în pofida lipsei osului. Cu toate acestea, în timp durerile s-au accentuat treptat, până în punctul în care nici măcar infiltrațiile în șold și coloană nu au mai ajutat-o.
Cazul Andreei este unul rar întâlnit de medici în ziua de astăzi. Când astfel de probleme apar în copilărie, ele sunt rezolvate precoce cu tehnologii și metode chirurgicale specifice, ce permit salvarea membrului și care îi oferă copilului șansa la o viață integră. Amânarea intervenției înseamnă apariția unor complicații ce uneori nu pot fi rezolvate, nici măcar cu ajutorul tehnologiei avansate.
În urma consultului ortopedic, dr. Adrian Dima, medic primar Ortopedie și Traumatologie în cadrul Spitalului Clinic Sanador, a recomandat reconstrucția șoldului și egalarea lungimii picioarelor, prin instalarea unei proteze medicale. Pentru a se asigura de succesul intervenției, medicul a realizat un mulaj al bazinului și a simulat operația astfel încât să poată determina spațiul de manevră și următorii pași.
„Zona cotilului nu se mai vedea, capul de femur și colul femural lipseau. Primul pas a fost un examen CT de bazin, în baza căruia am realizat un mulaj 3D la scară 1:1 pe care am simulat operația. Am vrut să văd dacă am suficient os pentru a pune o proteză primară – de primă intenție, fără alte ranforsări și implanturi. Dacă nu, trebuie să ne pregătim pentru câteva variante de implanturi și grefă, ceea ce complica mult operația si presupunea o recuperare anevoioasă, pentru că pacienta nu putea să mai calce din prima pe picior”, explică dr. Dima.
Simularea a confirmat măsurătorile de pe imaginile CT, așa că următorul pas a fost operația. Timp de 2,5 ore, echipa chirurgicală condusă de dr. Dima a reconstruit cu grijă cotilul și femurul, instalând proteza necimentată de șold. Nu a fost o sarcină ușoară: medicii au constatat la fața locului că este dificil să obțină distanța necesară pentru a lucra.
„Cu informațiile relevate de radiografii și CT și cu experiența simulării pe mulaj, am mers mult mai sigur în operație. Nu am avut surprize și eram pregătiți pentru dificultăți. Spre exemplu, cum femurul și cotilul nu au fost supuse presiunii mecanice la mers, osul avea o calitate slabă, fiind destul de moale, așa că a trebut să instalăm o proteză mai mare decât te-ai aștepta la un pacient cu oase de această dimensiune”, continuă medicul.
Operația a decurs impecabil. „Ne-am propus în planurile pe care le-am făcut preoperator să egalăm picioarele, iar intraoperator am încercat să le aplicăm. Nu poți însă promite asta. Ține de norocul pacientului, de mâna chirurgului, de echipa medicală. Am obținut totuși prin operație o restabilire optimă a lungimii membrului. Din măsurătorile noastre, picioarele sunt egale. Andreea va trebui însă să reînvețe mersul, să corecteze felul în care a mers timp de o viață, din preadolescență”, continuă chirurgul.
Este un pas mare pentru Andreea, dar nu singurul. Intervențiile ortopedice de așa amploare necesită o perioadă lungă de recuperare. La 2 zile de la intervenție, tânăra s-a ridicat în picioare și a făcut primii pași, cu ajutorul cadrului și a personalului medical. După alte 3 zile deja putea să coboare singură din pat, să meargă mult mai bine cu cadrul și să tolereze durerile inevitabile. A început să redreseze poziția bazinului, antalgică inițial din cauza durerilor mari, însă va urma etapa de adaptare și corectare a tonusului muscular.
Urmează circa 6 săptămâni de mers cu cadrul, cu sprijin progresiv, și apoi trecere treptată la cârje. În tot acest timp, Andreea trebuie să facă recuperare medicală, din ce în ce mai mult, asistată de îndrumator. La fiecare săptămână va crește nivelul și sarcina de solicitare a piciorului.
„Timp de circa 6 luni pacienta va trebui să lucreze mult ca să ajungă la un mers normal și să nu mai simtă diferența de lungime. Va renunța definitiv la cârje, însă pentru asta contează cât de mult muncește și ce echipă de recuperare are. Mingea este în mâinile pacientului”, încheie dr. Adrian Dima.
Andreea este optimistă. Teama de dinainte de operație a dispărut, fiind înlocuită cu hotărarea de a persevera și cu dorința de a-și lua permisul de conducere, un lucru dificil până acum, din cauza incapacității de a controla pe deplin piciorul drept. „Știam de mult că trebuie să mă operez. Am tras de timp, nu am avut curaj. Am așteptat până când chiar nu s-a mai putut. Am venit la dl dr. Dima cu încredere și am discutat mult cu el înainte de operație. Mi-a explicat fiecare pas și m-a încurajat. Au fost câteva zile grele, însă m-a ajutat faptul că nu m-am simțit ca într-un spital, ci într-un spațiu mult mai primitor. Nu este ușor, știu că urmează multă muncă însă știu, la fel de bine, că va fi, în fiecare zi, puțin mai ușor”.
