În cazul lui Cristian Popescu Piedone, analiza „mediului din care provine inculpatul” a transformat o decizie procedurală într-un verdict moral. Iar acest derapaj lovește nu doar un om, ci însăși esența procesului echitabil garantat de lege și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se arată într-o analiză a Ziarului de Investigații.
În motivarea deciziei prin care a fost menținut controlul judiciar al lui Cristian Popescu Piedone, fost președinte al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), judecătorul de cameră preliminară a făcut trimitere la „circumstanțele personale care creionează profilul inculpatului” și la „mediul din care provine acesta”.
Formularea ar putea părea banală pentru ochiul neavizat, însă în dreptul penal procedural ea reprezintă o abdicare gravă de la principiul imparțialității, explică analiza invocată.
Într-o decizie privind o măsură preventivă – care trebuie să se bazeze strict pe date din dosar – o asemenea expresie introduce „un element moralizator, o evaluare de caracter, nu una juridică”, notează analiza.
În fapt, în spațiul public au circulat anterior fragmente din viața privată a lui Piedone, scurse în presă din dosarul penal: discuții conjugale, filmări în care apărea sub influența alcoolului, aprecieri moralizatoare despre „stilul balcanic” al personajului. Procurorii au negat scurgerea, dar niciun responsabil nu a fost identificat.
Cu toate acestea, expresia „mediul din care provine inculpatul” apare exact în motivarea deciziei de menținere a controlului judiciar, alături de referiri la „anturajul și comportamentul inculpatului”, „elementele de factură obiectivă și subiectivă” și „circumstanțele personale care ilustrează gradul de pericol social al faptei”.
Ce spune Curtea Europeană a drepturilor omului
Viața privată nu are relevanță probatorie într-un dosar de corupție administrativă. Piedone nu este cercetat pentru comportamente morale, ci pentru presupusa divulgare a unui control ANPC către un operator economic.
Iar a evalua „mediul” din care provine un inculpat fără probe directe în dosar echivalează, juridic, cu o contaminare a raționamentului judiciar, consideră autorul analizei.
Specialiștii în drept penal subliniază că în asemenea situații judecătorul se raportează la percepția publică, nu la probatoriu. Iar aceasta este exact linia roșie pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului o interzice, în mod constant, în jurisprudența sa:
– Hauschildt c. Danemarca (1989) – aparența de imparțialitate este la fel de importantă ca imparțialitatea efectivă;
– De Cubber c. Belgia (1984) – orice indiciu că un magistrat ar fi influențat de factori extrajuridici impune retragerea acestuia;
– Morice c. Franța (2015) – referirile la caracterul personal al unui inculpat într-o hotărâre penală echivalează cu o prejudecată morală.
Testul CEDO, inevitabil
Dacă apărarea lui Piedone va ridica excepția privind încălcarea imparțialității obiective, cazul are șanse reale să ajungă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Iar acolo, istoria este clară:
– Orice influență a imaginii publice asupra deciziei judiciare este sancționată;
– Orice menținere automată a măsurii preventive, fără reevaluare concretă a riscurilor, este considerată abuzivă (cauza Buzadji c. Republica Moldova, 2016);
– Orice trimitere la moralitate în locul faptelor este incompatibilă cu dreptul la un proces echitabil.
Comentează