Premium
Datorită modului de comunicare al protagoniștilor, conflictul dintre Dacian Cioloș și Nicușor Dan, oglindit în conflict intern în USR, a fost catalogat de mulți ca fiind ridicol - „chiloțeală" fiind termenul cel mai dur pe care l-am auzit. Totuși, conflictul poate avea consecințe mai interesante decât suntem tentați să credem.
Oameni, stiluri, idei
Nicușor Dan și-a început cariera politică la alegerile locale din 2012, când a obținut 66 000 de voturi, adică (foarte) aproximativ 0,6% din voturile exprimate la nivel național. La alegerile locale din 2016 USB a obținut peste 173 000 de voturi dintre cele exprimate pentru CJ/CGMB, adică 1,73% la nivel național (ultimele calcule AEP, date mai vechi sugerau 1,47). La alegerile generale, USR a ajuns deja la 625 000 de voturi și un scor de 8,6%.
Abordarea celor care au obținut aceste scoruri au fost relativ constante: anti-sistem dar pro-democrație, anti-politică, "puritate" și autenticitate până la limita ciudățeniei (nerdyness). Nu spun aici că Dan sau asociații săi au avut o viziune a modului în care aceste abordări vor duce la creștea electorală. Mai degrabă aș zice că a fost o combinație de răbdare și noroc. Dar asta contează mai puțin. Ceea ce contează este că Nicușor Dan a descoperit cheia intrării în Parlament. Dacă va fi înlocuit, este de dorit să fie înlocuit cu cineva care să vrea, sau măcar să știe să folosească cheia.
Citiți și: Branduri politice în online: Lideri versus partide
Dacian Cioloș nu este acela. Printre altele, poziționarea lui Cioloș este originală dar nu putem spune că este antisistem după ce a lucrat și cu Băsescu și cu Iohannis și cu Dâncu. Iar scorul lui de nerdyness este respectabil dar nu excepțional.
Dacian Cioloș, din câte putem înțelege din relatările extrem de indirecte ale celor implicați, propune o altă cheie cu care USR care ar putea deschide nu doar poarta Parlamentului ci și a guvernării. Cheia lui Cioloș se bazează pe prestigiul și popularitatea sa "pe persoană fizică" plus unificarea mai multor sau chiar a tuturor forțelor anti-PSD. Personal nu am încredere în această cheie care a fost folosită cu succes ultima dată în 1996, dar ideile (aparent ale lui) Cioloș merită cel puțin luare în considerare.
Astfel, cearta dintre Cioloș și Dan este, inevitabil, o ceartă de idei. Este o realitate obiectivă, cum spuneau comuniștii. Dar au ei la modul subiectiv percepția acestei lupte de idei?!? Nu știu și nu mă interesează.
Unitatea Opoziției este cel mai rău lucru care se poate întâmpla
Am vorbit și altădată de unitatea Opoziției. În mod abstract, nu e nimic rău ca opozanții să fie uniți. Dar politicienii români, de la cei cu caș la gură la cei hârsiți în lupte nu știu să fie uniți decât coordonându-și mesajele, dacă se poate până la virgulă. În "Dreapta unită" sau "Opoziția unită", până și cel mai mic dezacord va fi taxat ca lipsă de loialitate. și, surpriză, dreapta unită va fi mai puțin decât suma părților.
Citiți și: Dreapta românească: Unitate sau diversitate?
Dacă Cioloș ar lua (indiferent de formă) conducerea USR, partidul ar deveni un PNL2, marketat ca fiind mai curat și mai frumos mirositor. PNL 1, în măsura în care își dorește o identitate distinctă, s-ar putea vedea nevoit să devina un partid conservator rural. Dar până și asta e greu, deoarece conservatorismul rural este mai degrabă izolaționist decât politic
Un Cioloș separat de USR ar putea atrage mai bine electoratul care vrea „guvernare nu politică". O parte din acest electorat ar veni de la USR, desigur. Dar o parte ar putea veni din alte locuri, poate chiar de la PSD. Dacă, în schimb, Cioloș nu va putea sau nu va dori să facă partid, măcar USR va avea șansa să își dezvolte și să-și clarifice unitatea în diversitate pe care pretinde că o are.
Vi se pare că mă complic inutil? Atunci hai să reiau un argument simplu de mai sus: Din 1997 încoace, unitatea nu a fost niciodată soluția problemelor opoziției anti-PSD.
