Îi cer Premierului Ponta să garanteze acest lucru. El vorbește doar despre anul 2014. Nimic despre anul 2015.
Impozitarea muncii este cea mai importantă povară cu care se confruntă întreprinzătorii. CAS trebuie diminuat cu o fundamentare bugetară sănătoasă.
Politica fiscală a Guvernului este pregătită pe genunchi, cu ochii ațintiți doar spre alegerile din toamnă. Capcana diminuării CAS pe care ne-o propune Ponta fără o justă pregătire este bomba cu efect întârziat.
Guvernul ne spune să dormim liniștiți fiindcă are acoperire pentru ultimele 3 luni din acest an, adică în plină campanie electorală, dar nu spune nimic despre anul următor. De ce? E liniștea electorală cumpărată cu minciuna, înainte de furtuna fiscală care va exploda la adoptarea noului buget pentru anul 2015, imediat după alegerile prezidențiale. Bănuiesc și avertizez că guvernarea de stânga, cuplul PP: Ponta-Petrescu, vrea să omoare cota unică de 16% și să introducă impozitarea progresivă, de la 16% în sus, invocând nevoia de a echilibra veniturile și cheltuielile.
CAS este o problemă sensibilă și vitală pentru nivelul de trai al românilor de azi și de mâine:
- pe de o parte, ne arată cu cât rămâne un angajat din salariul său după plata CAS și, mai ales, cât plătește angajatorul pentru el;
- pe de altă parte, ce pensie vom avea în viitor.
Realitatea de la care pornim este că salariile în România sunt mici, aproape cele mai mici din UE, iar costurile cu forța de muncă sunt mari. În ultimii 25 de ani, numărul de salariați s-a înjumătățit, iar cel al pensionarilor aproape s-a dublat. Presiunile pe buget sunt mari, iar locurile de muncă nou create sunt insuficiente. Trăim, așadar, un dublu paradox fiscal românesc:
- salarii mici cu taxe mari: povara fiscală pe muncă de 44,5% ne așează pe locul 7 în UE, una dintre cele mai mari din UE.
- taxe mari cu încasări bugetare mici: încasările României din CAS raportate la PIB sunt cu aproape jumătate mai mici decât media europeană. Noi încasăm CAS vreo 9% din PIB, iar Europa cam 13% din PIB. Avem evaziune mare și pe salariile mici și pe salariile mari. Mulți sunt încadrați cu salariul minim, în realitate însă primesc mai mult în mână. De ce? Pentru un salariu minim brut de 850 lei, angajatul primește în mână doar 630 lei, iar angajatorul plătește 1046 lei. La 1 iulie salariul minim crește la 900 lei, astfel că salariatul primește în mână cam 670 lei, iar angajatorul plătește 1150 lei. Mulți alții cu salarii foarte mari nu le trec pe cartea de munca sau își creează PFA-uri ca să nu plătească taxele prea mari pe muncă.
Pentru a stimula crearea de noi locuri de muncă mai bine plătite și pentru a diminua evaziunea fiscală din munca la negru trebuie să reducem CAS cu 5 puncte procentuale la angajator în paralel cu alte trei măsuri la pachet:
- plafonarea bazei de calcul a tuturor contribuțiilor sociale la 3 salarii medii pe economie;
- reducerea bazei impozabile pentru salariile mici cu deducerea personală;
- extinderea scutirii de impozit a profitului reinvestit.
Acest pachet de măsuri ar duce la creșterea conformării fiscale și ar aduce în economia albă și salariile mici și pe cele mari. Echilibrele bugetare mai pot fi obținute prin alte două căi:
- creșterea eficienței cheltuielilor publice (prin OUG 8/2014 și OUG 27/2014 se alocă banii netransparent, politic, prin ordin de ministru; ministrul Dragnea finanțează direct primăriile care joacă bine la alegeri);
- îmbunătățirea colectării veniturilor (de pildă, prin diminuarea evaziunii din TVA care se ridică la 10 mld. euro anual și prin introducerea cardului electronic de sănătate a cărui amânare de doi ani nu rezolvă frauda de aproape o jumătate de mld. euro din decontări abuzive de bani publici pentru sănătate).
Comentează