Cinci teroriști: Dreptu, Abuzu, Lascămerge, Nosocomialu și Beke

România e pândită de pericolul terorismului. De când cu atentatul de la Charlie Hebdo, românul a hotărât că prea multă toleranță strică. Îi dai nas lui Hassan, el se suie pe divan.

Mai târziu a ajuns la concluzia că avea dreptate să se teamă. Puzderie de refugiați sirieni au luat cu asalt fortăreața Europei. Ne-am amintit de vremurile când eram străjerii bătrânului continent creștin și am luat-o la rost pe Mama Merkel, că de ce îi primește cu flori pe teroriști, că de ce nu pune tunul pe bărcile lor, că ăștia or să facă numai deranj prin casă, dacă-i primim.

Un brav ungur din toată moleșita Europă s-a găsit să întindă pe îndelete sârmă ghimpată, de jur împrejur, abătînd puhoiul spre mica și neînsemnata Slovenie. Dar noi pe el l-am aplaudat. Până a zis că mai are câteva sute de kilometri liniari să-ntindă și de la Borș spre Nădlac. Atunci l-am huiduit.

Doi pribegi au nimerit din greșeală și pe la noi, la Jimbolia, și-au izbucnit în lacrimi când ofițerul vigilent le-a zis că au încurcat cărările și au ajuns pe plaiuri mioritice.

Cu frica de teroriști în sân, am tot așteptat și pe aici vreun sirian care să ne dea dreptate. Dar n-a venit. Într-o noapte, însă, trei vecini de-ai noștri, neaoși, Dreptu, Abuzu și Lascămerge (primii doi în costume, al treilea în salopetă, zis și Dorel) au pus artificii de exterior într-un club cu o singură ieșire, curmând șaizeci de vieți și băgând în spital încă de două ori pe atâția semeni. Nu erau nici măcar mascați, lumea i-a recunoscut imediat.

Au sărit vlahii verzi, ăia de-și operează genunchii la Stambul, să ne spună că mama țară are grijă de răniții ei, că avem spitale de top, medici bine hrăniți, medicamente pe îndestulate. Dar cine stătea la pândă pe culoarele clinicilor autohtone? Nosocomialu. Și nu de ieri, de azi, de ani de zile. Uite așa a mai răpus și ăsta câteva vieți.

Pe urmă au venit Parisul și Bruxelu'. Noi iar în alertă. Iar ne tânguim că mor oameni de prea multa noastră îngăduință, că e pustiu în Grote Markt și belgienii noștri nu mai stau să savureze liniștiți scoica în inima Europei. Că prea i-am lăsat pe slujitorii lui Allah să-și facă de cap în Molenbeek. Iară ne răstim la bătrâna doamnă să nu ne mai dea refugiați pe cap.

Și, cum stăteam noi încordați așa, să nu vină vreun Ali să ne strice tihna la fasole și cârnați de 1 Decembrie, aflăm că unul, Beke, venit, ce-i drept, mai demult, din pusta asiatică, dar creștin de-al nostru, megieș gospodar, s-a gândit să se joace și el cu niște artificii de exterior pe lângă mulțimea de cheflii români din Târgu Secuiesc.

N-avem și noi ”noroc” de vreun cavaler cu turban care visează la 72 de virgine. Tot de-ăștia de-ai noștri preacurviți.