Premium
Cât de mare este onoarea de a primi cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române, Crucea Patriarhală? Părintele academician Mircea Păcurariu a primit trei astfel de distincții. Patriarhii Iustin (1977), Teoctist (2002) și Daniel (2009) l-au considerat vrednic să intre în istoria Bisericii Ortodoxe Române pe care însuși a cercetat-o cu dedicare și a predat-o atâtor generații de teologi.
Părintele Mircea Păcurariu s-a născut la 30 iulie 1932, în satul Ruși din Hunedoara, dar activitatea sa l-a purtat prin mai multe zone ale țării.
Istoric sau teolog?
Ambele. Acest lucru s-a stabilit în timp, însă elementul de cotitură esențial s-a produs în vara anului 1952, în timpul regimului comunist. Pentru că avea „origine nesănătoasă”, adică era fiu de preot, studentul de atunci Mircea Păcurariu a fost exmatriculat de la Facultatea de Istorie din Cluj, după numai un an de studiu.
Așa a ajuns să se înscrie, în același an, la Facultatea de Teologie din Sibiu, pe care a absolvit-o. După ce a obţinut titlul de doctor în teologie (București, 1968), a ajuns bibliotecar la Seminarul teologic de la Mănăstirea Neamț. A durat puțin peste două luni până a fost numit profesor (1959-1961). Dar și la această numire a avut probleme din cauza regimului comunist.
Părintele a fost urmărit mai mult timp de securitate. El a mărturisit că și-a văzut dosarul cu note informative date de „niște oameni pe care i-am crezut corecți și erau informatori”, dar nu consideră că a fost „persecutat”.
Din 1961 a devenit profesor la Institutul Teologic de grad universitar din Sibiu, până la pensionare, în anul 2002, de când a rămas profesor emerit. Între anii 1992 şi 2000 a condus Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, în calitate de decan.
Din 1971 a devenit preot. Despre modul în care a împăcat misiunea de cercetător cu cea sacerdotală și cu creșterea celor două fete pe care le-a avut părintele spunea: „Am avut un mare noroc cu soția mea, Mioara” dar și cu puterea de muncă pe care mi-a dat-o Dumnezeu.
Istoria Bisericii Ortodoxe Române
Patriarhul Daniel l-a considerat pe Pr. Mircea Păcurariu „un mare dar pentru Biserica noastră”.
„Părintele Profesor Mircea Păcurariu a redat istoria Bisericii noastre într-un stil admirabil, făcându-ne contemporani cu evenimente importante şi înaintași vrednici, propunându-ne să trăim istoria Bisericii neamului românesc şi să o înțelegem nu ca pe o simplă înșiruire de fapte şi date, ci ca pe o luptă motivată de credinţă puternică şi de idealuri sfinte”, sublinia Patriarhul în 2017, când l-a felicitat pe părintele acadmeician la aniversarea a 85 de ani de viață.
Cea mai cunoscută lucrare a sa este tratatul de „Istoria Bisericii Ortodoxe Române” care însumează 1900 de pagini, în trei volume.
De mare interes se bucură lucrarea „Studii de istorie a Bisericii Ortodoxe Române (2 volume), precum şi „Compendiul de Istoria Bisericii Române”, care, pentru valoarea lui academică, a fost tradus în limba germană în anul 1994, în cadrul colecției Oikonomia, fiind, alături de Teologia Dogmatică Ortodoxă a Părintelui Dumitru Stăniloae, singurele lucrări academice de teologie ortodoxă românească, accesibile vorbitorilor acestei limbi.
Aici trebuie amintite și „Sfântul Ierarh Andrei Șaguna. O viață închinată Bisericii şi neamului”, „Dicționarul teologilor români”, „Istoria Bisericii din Basarabia” sau „Sfinţi daco-români şi români”.
„În percepția Părintelui Profesor Mircea Păcurariu, la fel ca la vechii cronicari, istoria poporului român ortodox nu se explică totdeauna prin legea cauzei şi a efectului, prin logica istorică, ci mai ales prin ajutorul şi lucrarea lui Dumnezeu în istorie”, spunea PF Daniel.
Părintele Academician Mircea Păcurariu a trecut la Domnul în dimineața zilei de miercuri, 13 ianuarie 2021, la vârsta de 88 de ani.
