Premium
Dacă te-ai lua după declarațiile politicienilor cu un an înainte de alegeri ai zice că România se va prăbuși după parlamentarele din 2016. Nimeni nu vrea să facă vreo alianță cu nimeni. Ăla e rău, celălalt nu merită, acela e compromis. Cam așa sună retorica de televizor a politicienilor de la mai toate partidele.
Felul în care te raportezi înainte de alegeri la politicile de alianțe de după alegeri cere, în mod firesc, prudență. Politicienii nu trebuie condamnați că, până în ”buza”scrutinului, spun genul acesta de minciună. În realitate, nici ei nu știu prea bine cum se va configura spectrul politic, dar, pentru o mai bună mobilizare a propriului activ de partid, e nevoie de asemenea afirmații ”exclusiviste”. Sigur, mesajul ”corect” e: noi vrem să luăm 50% plus unu și să guvernăm singuri. Dacă nu se va întâmpla asta, atunci vom vedea ”la fața locului”.
Toată lumea știe că un singur partid în România nu poate lua decât în mod miraculos 50% plus unu, inclusiv cei care își fixează aceste ”obiectiv mediatic”. Deci, vor, nu vor, partidele sunt obligate la alianțe pentru a forma o majoritate pentru guvernare.
Au fost multe declarații în ultimele zile în acest sens. Alina Gorghiu spune că e exclus ca PNL să facă vreo alianță cu PSD după parlamentare. Dan Mihalache, consilierul lui Iohannis, o cam contrazice. El vede o alianță PSD-PNL care să sprijine actualul guvern tehnocrat și după parlamentare. Adică, partidele se bat în anul electoral 2016 ca să-i lase pe urmă tot pe tehnocrați să guverneze. O glumă sau o jumătate de adevăr, care reflectă întrucâtva modul în care vede Iohannis viitorul post-electoral. Cristian Bușoi o contrazice pe Gorghiu, care, deși exclude o alianță cu PSD, nu exclude o alianță cu alte partide de centru-dreapta. Bușoi crede că e exclusă o alianță post-electorală cu MP-ul lui Traian Băsescu ( e drept, afirmația a fost făcută la un post tv care nu-și poate aduce audiență decât din ”anti-Băsescu”). La rândul lui, Cătălin Ivan, devenit, pare-se, mai nou, comunicator al PSD - aripa Dragnea, împotriva lui Ponta, exclude și el alianțe pre-electorale cu UNPR și ALDE.
Consumatorul de politică poate fi bulversat de acest vals al excluderii, dansat grațios de partide, ca niște văduve care-și fac jurăminte înainte de bal că nu vor pleca cu nimeni acasă.
Calculele arată cu totul altfel și, în acest moment, având în vedere că nu avem rezultate ale alegerilor, nu se pot face decât niște scenarii. E adevărat că, pentru analiștii experimentați, aceste scenarii sunt în număr limitat. Adică, nu chiar orice combinație e posibilă.
Deocamdată, sondajele arată că vom avea următoarea distribuție probabilă la alegeri. Sigur, lucrurile se mai pot schimba, dar nu semnificativ. Vom avea două partide mari (PSD și PNL) și trei partide mici ( de tip arbitru) în viitorul Parlament (MP, ALDE, UDMR).
Acum, viitoarea coaliție are drept prim criteriu obiectivul președintelui, având în vedere că acesta este maestru de ceremonii în nominalizarea premierului. Iar Iohannis cochetează clar cu o mare coaliție PSD-PNL. De unde știm asta? Mihalache ne-a dat un prim indiciu, deși a prezentat o variantă nerealistă. Dar nu e doar ce spune Mihalache. E comportamentul lui Iohannis de acum față de PSD și PNL și prin prisma cabinetului tehnocrat instalat. Nu mai e un dubiu pentru nimeni că acest cabinet, deși cu membri apolitici, răspunde la comenzile celor două partide. Cioloș e la fel de apropiat de Dragnea, cât și de Gorghiu. La rândul lui, PSD nu își face o țintă din Iohannis, dimpotrivă, afișează relații cordiale cu acesta.
Iohannis vrea o mare coaliție cu premier tehnocrat (Cioloș sau Dâncu), în principal pentru că vrea să înceapă câteva reforme grele care să-l recomande pentru un nou mandat la Cotroceni. Ca să-i iasă, Iohannis are nevoie de cât mai mult consens și o Opoziție cât mai slabă (mai multe AICI). O Opoziție slabă înseamnă să nu dispună de pârghii parlamentare pentru a se opune măsurilor de reformă inițiate de marea coaliție (adică, moțiuni de cenzură și contestări la CCR). Asta înseamnă, de fapt, ca Opoziția să nu depășească 25% din numărul senatorilor și deputaților. Dacă aceste condiții nu se îndeplinesc, atunci Iohannis mai bine se lipsește de marea coaliție.
Și acum să vedem puțin estimările scorurilor și mutările posibile. Din cele trei partide mici, Iohannis se va putea baza pe UDMR (măcar o vreme). Problema rămâne cu MP și ALDE. Dacă cele două partide iau scoruri la limită, așa încât să nu depășească 15-20% împreună, atunci marea coaliție e ca și făcută. Dacă însumate ele se apropie de 25%, atunci Iohannis va trebuie să renunțe la visul său. Și care ar fi varianta alternativă?
Varianta alternativă va fi evident un guvern PNL-MP-ALDE, cu premier politic (de la PNL). Ele vor însuma aproximativ 55% din Parlament, la care se adaugă UDMR și minoritățile, deci un scor ușor peste 60%. PSD va rămâne în Opoziție. Pentru ca asta să se întâmple, e nevoie ca PSD și PNL, partidele mari, să rămână cu scoruri relativ apropiate.
Dacă PSD ia, spre exemplu, 38% și PNL 30%, va fi greu pentru Iohannis să dea mandatul liberalilor. De altfel, nici MP și ALDE nu vor dori să intre într-o combinație cu PNL, mult mai prost clasat decât PSD. Dacă scorurile vor fi 29% pentru PNL și 32% pentru PSD, atunci PSD poate rămâne în Opoziție, chiar dacă e primul clasat, deși MP și ALDE ar putea și în acest caz să refuze, mai cu jumătate de gură, o alianță cu liberalii.
Ce rezultă de aici? Jocul PSD (de fapt al lui Dragnea) pentru o marea coaliție e un joc foarte riscant. Pentru că din trei variante posibile - guvern PNL, guvern PNL-PSD, guvern PSD - el are două, una fiind destul de improbabilă, în vreme ce liberalii au tot două, dar amândouă cu probabilitate mai mare de realizare. Spun asta pentru că posibilitatea ca PSD să fie mult peste PNL în anul electoral 2016 este destul de iluzorie, din cauza jocului ”acomodant” pe care social-democrații îl fac. Zic că sunt în Opoziție, dar sprijină subteran guvernul Cioloș, se arată buni prieteni cu Iohannis și PNL. Așa ceva nu poate să te salte prea tare, dimpotrivă, e un joc menit să țină cele două partide mari cam la același nivel.
Mai rămâne o singură întrebare. Vor reuși MP și ALDE să obțină împreună spre 25% în viitorul Parlament? Va fi greu, desigur, dar nu e imposibil. Iar ”cheia” se află la Victor Ponta. Dacă Ponta, încă popular în PSD, va merge cu Tăriceanu în ALDE, atunci visul lui Iohannis cu marea coaliție se va spulbera destul de repede, iar Dragnea are șanse mari să rămână cu buza umflată.
