Suprinzător poate pentru unii observatori ai vieții politice din România, Guvernul și Președintele schimbă strategia privind raportul MCV.
Pe de o parte, se vede coordonarea celor doi mari jucători. Mesajele transmise la scurt timp după publicarea raportului sunt amândouă optimiste și subliniază aspectele pozitive menționate în raport. Sunt trecute sub tăcere criticile, nici ele puține. E probabil normal să se întâmple așa, deoarece Iohannis și Cioloș sunt într-o relație de colaborare, nu de coabitare. Mai pe scurt, Cioloș este premierul lui Iohannis.
Până acum, având mai multe guvernări în opoziție cu Președintele României, eram obișnuiți cu lecturi divergente ale Raportului MCV. Ca regulă, premierul, reprezentant al majorității parlamentare, scoate în evidență partea bună a raportului (Parlamentul era întotdeauna ”băiatul rău”), președintele, Traian Băsescu, mai degrabă partea proastă, deși intervențiile sale erau oarecum echilibrate.
Surpriza nu este deci coordonarea de mesaj a celor două Palate. Surpriza este ocultarea publică a criticilor aduse în raport și, chiar mai îndrăzneț, cererea premierului Cioloș către Comisia Europeană de a da un termen pentru eliminarea MCV, adăugând în comunicatul de presă că ”este al treilea raport anual consecutiv pozitiv”.
Ciudată abordarea celor doi decidenți politici la cel mai înalt nivel.
Cine citește comparativ raportul de anul acesta cu, să zicem, ultimele două rapoarte din anii precedenți, va vedea că nu e nici mai bun, nici mai rău decât acestea.
Trucul pe care îl folosește Cioloș afirmând că este ”al treilea raport pozitiv consecutiv” (deși nici acesta, nici cele din urmă n-au fost pozitive) are totuși o noimă. Se pare că a existat o înțelegere mai veche între Bruxelles și București ca, după trei rapoarte MCV consecutive pozitive, România să fie admisă în Schengen și cei de la Bruxelles să renunțe la MCV. Cel puțin Traian Băsescu a făcut referire la o asemenea înțelegere cu mai marii europeni.
Ca să pricepem mai bine ce face Cioloș. O femeie îți dă trei palme și tu, bărbatul, o ceri în căsătorie, încurajat de cele trei gesturi tandre și asta pentru că ea ți-a spus cândva că atunci când te va mângâia pe față de trei ori înseamnă că te iubește. Un comportament tipic de auto-înșelare sau de forțare a mâinii celuilalt.
Cioloș va avea parte de multe critici în România pentru cererea sa imperativă către Comisia Europeană de eliminare a MCV. La București sunt destui oameni în societatea civilă, în special, care au convingerea că doar rapoartele MCV au ținut clasa politică pe linia de plutire în privința luptei anti-corupție. Tentative similare ale unor foști demnitari (Traian Băsescu, Klaus Iohannis) au fost primite cu huiduieli de acești reprezentanți ai ONG-urilor și presei.
Este cu atât mai ciudată reacția lui Cioloș cu cât multă lume presupune că e un bun cunoscător al intimităților Comisiei Europene (a făcut cinci ani parte din acest înalt organism executiv european). Adică, Cioloș, ca un ”expert” în măruntaiele comisiei, știe ce face și chiar ne poate scăpa de MCV.
Atitudinea ofensivă, prin care prezintă griul ca fiind alb și solicită ridicarea Mecanismului de Cooperare și Verificare pe Justiție, ar putea să-i înduplece pe mai marii de la Bruxelles să dea dovadă de mai multă îngăduință cu România.
Va fi oare așa?
Sau, pur și simplu, Cioloș joacă o carte politică de uz intern: patriotul care se războiește cu Europa ca să șteargă ”nemeritata” pată a corupției de pe obrazul românilor? Straniu e acest joc politic pentru un tehnocrat.
Comentează