Nu se mai bagă marfă. Nu mai e carne, nici clienţi. Vremea covrigilor din coadă a apus. Abatorul e în faliment. Poporul e în post. Mănâncă leurdă şi ştevie. Dar ce pot face carnivorii?
Cam asta se întâmplă în PNL. Nu se mai împute marfa pe tarabe. Cârnăţăria lui Antonescu nu mai are ce oferi, pentru că nu intră nimeni în măcelărie să cumpere promisiuni, mulţimea vrea carne. Fiindcă a ajuns în situaţia de a vinde iluziile pe cartele, niciun furnizor nu mai aprovizionează măcelăria, pentru că vrea bani cash, nu cartelele iluziilor. Carnea e pe bani.
Măcelăria s-a sleit. Nu mai are carne, dar nici tăriceni, nici stroieşti, nici seceşani, nici ciorbişti, nici diaconişti, nici ilieşii, care să prezinte marfa de pe tarabe. Mâine, poimâine, societatea cu răspundere limitată, patronată de Crin Antonescu, îşi va cere insolvenţa. Nu are de unde plăti nici chiriile, darmite parastasul şi ferparul la moartea speranţei. Îşi va scoate nevasta şi pisicile din BPN, care-l miaună şi îi torc în jilţul puterii, ca să nu rămână datornic pe viaţă. Oricum cooperativa sa e în stare de faliment. Prin ţară membri partidului rostesc prohodul, în loc de rugăciuni. În lipsa perspectivei şi a banilor de campanie, liderii locali pot citi membrilor din “Moartea căprioarei:” „Împleticit m-am dus şi i-am închis / Ochii umbroşi, trist străjuiţi de coarne, / Şi-am tresărit tăcut şi alb când tata / Mi-a şuierat cu bucurie: – Avem carne!” Ca să nu mai voteze PSD pe şest.
Vă daţi seama? Ce va fi la uşa măcelăriei lui Antonescu atunci când toţi liberalii rămaşi pe funcţii vor cere preşedintelui carne, nu iluzii? Va fi spectacolul lătrătului de foame, de mirul lumii, fără spectatori sau tembeliziuni năimite. Moartea va surveni spontan, oricâte amăgiri vor coborâ din dealul Cotrocenilor.
La punerea hoitului pe dric fi vor găsi câţiva să ţină prapurii, pintre care mă înscriu şi eu, pentru că doar prin moarte de azi vine Învierea de mâine!