Clasa mijlocie la sate?

Guvernul Cioloș, de câteva zile, tot ne seduce cu un plan de care să beneficieze „clasa de mijloc la sate”. Nefiind specialist în agricultură, cel mai tare m-a interesat să aflu ce este clasa de mijloc rurală.

Citiți și: Guvernul a lansat Pachetul „Clasa de mijloc la sate”

Clasele sociale

Ce este și ce nu este "cu adevărat" o clasă socială este o discuție lungă și, în general, puțin utilă. În cazul nostru, știm că Guvernul trebuie să își asume obiective măsurabile, deci ne trebuie un concept al clasei de mijloc pe care să îl putem măsura.

În linii mari, o stratificare simplă a claselor sociale ar arăta așa

• Clasa de sus a societății îi include pe cei care au moștenit sau acumulat o avere suficient de mare încât să nu fie nevoiți să muncească. Se presupune că la un moment dat această avere a plătit și o bună educație.
• Clasa de mijloc îi include pe cei ce au nevoie să muncească, dar au o educație și o slujbă care îi scutește de munca manuală.
• Clasa de jos îi include pe cei ce prestează o muncă manuală.

În practică, pentru că viața a ceva mai complexă, se folosesc cel mai adesea două metode

Metoda educație + funcție

O să copiez mai jos o matrice folosită de BRAT, care preia sau adaptează pentru România o metodologie ESOMAR.

Matricea statutului social (1), via BRAT. Clasa de mijloc este marcată cu litere îngroșate. Unele denumiri de funcții au fost omise pentru simplificare.

Vedem, cu un pic de atenție, cum agricultorii sunt cumva favorizați în această matrice. Ei par să atingă nivelul clasei de mijloc (B și C1), chiar și prestând munci manuale. Discriminarea se vede mai clar dacă ne uităm la definiții:

Categoria B:  „Manageri, directori de nivel mediu”

- directori (generali şi adjuncţi), manageri, ofiţeri şi şefi de departamente care au în subordine 5 sau mai puţini angajaţi şi sunt bine educaţi;

- angajaţi profesionişti fără studii superioare;

- agricultori, fermieri cu studii superioare;

- patroni / meşteşugari care au 6 sau mai mulţi angajaţi şi au studii superioare.

Categoria C1: „Angajaţi cu înalta educaţie ce prestează o muncă non-manuală, patroni de firme mici”

- patroni / meşteşugari care au 6 sau mai mulţi angajaţi şi au absolvit liceul;

- patroni / meşteşugari care au 5 sau mai puţini angajaţi şi au studii superioare;

- directori (generali şi adjuncţi), manageri, ofiţeri şi şefi de departamente care au în subordine 5 sau mai puţini angajaţi şi au absolvit cel mult liceul;

- angajaţi ce prestează o muncă non-manuala şi au studii superioare;

- angajaţi ce prestează o muncă manuală, sunt calificaţi sau au muncitori în subordine şi au studii superioare;

- agricultori, fermieri care au absolvit liceul.

Vedem cum un agricultor cu studii superioare este asimilat unui director de nivel mediu, iar un agricultor cu liceu este asimilat unui mic patron. În agricultura mecanizată a Europei de vest această clasificare poate avea un sens. La noi, nu.

Sub această definiție, Cioloș poate mări clasa de mijloc la sate încurajând studiile sau poate întări economic clasa de mijloc dând subsidii și scutiri de taxe celor cu studii. Evident, nu despre asta este vorba în plan, deci nu aceasta este metoda utilizată.

Metoda sud-americană

Nu o să găsiți această denumire a în nici un manual. Eu o folosesc pentru că am aflat de ea în contextul studiilor de piață pentru America de Sud. Acolo este necesară pentru că titlul și educația nu sunt mereu reprezentative pentru poziția în societate, mai ales odată ce ieși din marile orașe.

În esență, metoda presupune numărarea bunurilor de folosință îndelungată din familie. La noi a fost adaptată de același BRAT după cum urmează.

Problema acesteia abordări este apariția tehnologiei ieftine. Spre exemplu, dacă ai telefon mobil, tabletă, reșou, feon și radio te califici pentru maximul de categorie socială permis la nivelul tău de educație, deși tu poate locuiești într-un camping cu curent electric.

Chiar și BRAT folosește această matrice doar pentru persoanele inactive. O altă versiune a matricii, care ar privi cu mai multă subtilitate relația dinte bunuri este teoretic posibilă. Probabil chiar necesară. Doar că eu nu știu pe cineva care să o fi și construit.

Proprietatea termenilor

Este posibil ca Dacian Cioloș să aibă o definiție a clasei de mijloc care să aibă sens în context. Dar, din câte am citit, el pare să spună că în clasa de mijloc se încadrează proprietarii de ferme mijlocii.

"România rămâne țara celor două agriculturi: una foarte mică și fărâmițată, și o alta foarte mare și industrializată . Academicianul Ioan Păun Otiman făcea în 2012 o constatare surprinzătoare: structura agrară contemporană a României seamănă destul de mult cu cea din România de dinainte de reforma agrară din1921 . Este bine că România a dezvoltat o agricultură de înaltă productivitate, iar acest pachet de politici nu le afectează în niciun fel, ci doar vine să completeze un gol, la mijlocul segmentului social rural. Fermele foarte mari nu răspund nevoilor sociale. O corelație nefericită se observă în acest sens între mărimea fermei și persistența sărăciei rurale: în zonele cu cele mai mari ferme din România sunt și zonele cu cele mai întinse pungi de sărăcie" (acesta este singurul text apropiat de o definire a conceptului pe care l-am putut găsi)

Oricum, este treaba premierului să definească termeni în primele pagini, nu a mea să îi imaginez. Asta mai ales când nu este vorba de definiții standard.

Discuția despre o clasă de mijloc la sate, dincolo de comunicarea neclară, are și defectul de a ascunde sub ușă principala problemă, anume, că nu poate exista clasă de mijloc la sate când atât de mulți agricultori produc atât de puțin PIB.

În jur de 40% din populație locuind la țară produce în jur de 25% din PIB prin agricultură și probabil câteva alte procente prin ce va mai fi existând ca industrie și servicii în mediul rural. Aceasta este o rețetă pentru sărăcie.

Iar dezvoltarea explozivă a agriculturii este complicată fără existența unei piețe de desfacere pentru o producție sporită. Dimpotrivă, este de așteptat ca procentul agriculturii în PIB să scadă, pe măsură ce alte ramuri ale economiei se dezvoltă. Astfel, soluția cea mai logică de produce o clasă de mijloc la țară este dezvoltarea industriei, despre care planul nu spune nimic, și a serviciilor, despre care planul nu spune aproape nimic.

Iar soluția cea mai simplă de a produce o clasă de mijloc dintre țărani este dezvoltarea orașelor și atragerea de migranți de la țară la oraș. Dar despre asta chiar că nu se vorbește.

Documentele Guvernului privind Pachetului de măsuri pentru dezvoltarea clasei de mijloc la sate se găsesc aici.