Premium
Mișcările de stradă de după Colectiv au fost deja uitate de politicieni. Dar și de români. 2016 ar fi trebuit să fie anul în care vom afla dacă partidele doresc cu adevărat să se reformeze sau nu: o confirmare a eșecului sau dimpotrivă o relansare a partidelor tradiționale. În aceeași paradigmă, alegerile locale ar trebui să arate dacă românii resping retorica vechilor partidele și sunt dispuși să gireze sau să promoveze altele noi prin votul lor. Consfințirea diluării mesajului Colectiv se întrevede deja, iar rezultatul alegerilor locale nu va face altceva decât să relegitimize partidele clasice ca singura opțiune, în ciuda păcatelor acestora.
Vezi și: Lucian Bute surprinde - Anunțul care poate răsturna totul
Startul campaniei a fost deja furat. Pretutindeni se pot vede numai corturile de campanie, afișele și bannerele diverșilor candidați ai partidelor politice tradiționale. Prin marea de materiale electorale atârnate deasupra marilor intersecții, ici și colo, câte un candidat indepndent răzleț își încearcă șansa de a se face văzut, auzit și... poate înțeles și acceptat ca o alternativă viabilă la vechea ofertă politică.
Unde sunt partidele moșite din cenușa Colectiv, purtătoare ale mesajului tinerilor din stradă? S-a sperat că șocul post-Colectiv va atrage după sine modificări de fond în ceea ce privește modul de a face politică în România. Dincolo de schimbarea binevenită a unui Guvern aflat în criză de legitimitate cu un Cabinet tehnocrat, restul pare încremenit în proiect.
Imediat după protestele generate de tragedia de la Colectiv liderii partidelor spuneau că au înţeles mesajul străzii şi vor trece la o reformă profundă. Atât PNL cât şi PSD au adoptat criterii, presupuse dure de integritate şi au promis că vor aduce în prima linie oameni noi, curaţi. Rebranduirea de imagine a durat doar câteva luni. Prin ițele acestor filtre s-au strecurat candidați penali și chiar un președinte de partid, beneficiarul unei condamnări definitive, în jurul căruia toți liderii formațiunii au făcut zid, reiterând vremurile de tristă amintire ale epocii Năstase.
Vezi și: SUA anunță atacul FINAL la vârful Statului Islamic
Efectele manifestațiilor post-Colectiv nu se văd nici măcar în registrul partidelor politice aprobat de Tribunalul București. Afluxul de noi formațiuni politice se datorează mai degrabă noii legislații ce permite înregistrarea unui partid cu doar trei membri fondatori, decât reînvierii spiritului civic și politic la români. Majoritatea acestor noi partide au caracter local sau regional și au în spate foști membri din partidele mari, marginalizați, trași pe linie moartă. Mare parte din ei nu au mai prins o candidatură eligibilă pe listele respectivului partid și acum încearcă să adune voturi suficiente pentru a obține ceva locuri de consilieri locali sau județeni pentru a juca rolul partidului balama necesar pentru a face majoritate la nivelul acestor foruri. Totul e doar pragmatism, calcul și supravietuire politică.
Teoretic, nevoia de schimbare , de legitimare a necesității pentru o nouă voce în spațiul politic ar trebui să vină din spațiul marilor orașe, în general muncipiile reședință de județ și Bucureștiul. Sondajele de opinie sugerează însă, cu destul de mare probabilitate de confirmare, o confruntare doar în doi -PSD vs. PNL, cu alte câteva mici partide deja cunoscute, angrenate în lupta pentru locul trei.
Mișcările preconizate a se dezvolta în spațiul public, secondat de cel virtual, pe site-urile de socializare și-au pierdut din forță. Platforma care promitea cel mai mult apariţia unui partid Colectiv a rămas doar o pagină pe Facebook. Partidele noi, așa-zis anti-sistem, precum PMP și M10 par haotice, greu de coagulat și cu șanse mici în alegerile din iunie. Unii politicieni locali au încercat să confiște mesajul, în timp ce partidele mari au făcut un pas înapoi pentru a demonstra că fără ele nu există un mesaj politic coerent și nici măcar o viziune. Cu alte cuvinte , că nu există încă, suficientă cultură politică și nici o pornire civică capabilă să structureze o astfel de alternativă.
Strategia pe care au mizat vechile partide a dat roade. Chiar dacă drama de la clubul bucureștean ne-a arătat, de fapt, cât de viciat este sistemul, nimic nu a împiedicat partidele să deturneze noile alegeri în interesul lor. Și-au creat cele mai favorabile condiții: cheltuieli de campanie decontate în totalitate de stat, creditorii vechilor datorii istorice puși în modul de așteptare până la finalul alegerilor, posibilitatea de se împrumuta legal de la proprii membrii de partid, bănci și firme abonate la contracte de stat. Simultan , noul Guvern a devenit țapul ispășitor perfect, bun de bombardat de partidele parlamentare cu o pleiadă de inițiative legislative, populiste, dar cu impact social ridicat și, implicit, cu potențial electoral semnificativ.
Între timp, au mimat reformarea internă pentru a da impresia că cetățenii contează și dincolo de perioada alegerilor. Lunile au trecut și vechile obișnuințe au revenit. O serie din actualii candidați sunt anchetați de DNA. Cu unii primari penali, partidele preferă să continue să să-i susțină la locale. Alți primari penali au împrumutat modelul Vanghelie. Au ieșit, formal, din partidele de proveniență și acum candidează din postura de independenți. La rândul lor, liderii de partide au aruncat în cursa pentru respectivele municipii candidați-iepurași pentrua netezi drumul foștilor colegi de partid. După câștigarea unui nou mandat, aceștia din urmă vor reveni la sânul primitor al partidului așa-zis reformat. Legea le permite să pună în scenă această stratagemă. Legislația nu sancționează decât primarii care pleacă la alte partide, nu și pe indepedenții care trădează ulterior votul electoratului local, înregimentându-se politic.
Lipsa de reacție a străzii demonstrează, dacă mai era nevoie, că nu se caută neapărat o altă formulă de a face politică. Ca și modul de exprimare a votului, care pare eminamente unul instinctual , reactiv și mai puțin bazat pe aprofundarea ofertelor politice. Românii rămân, cu bună știință, prizonierii unui sistem în care nu au încredere, dar pe care nu-l resping la modul categoric pentru că nu văd cum se poate structura o alternativă viabilă.
Vezi și: Andrei Pleșu îl face praf pe Iohannis: Am o PROBLEMĂ
Mult hulitele sondaje relevă o realitate de netăgăduit: o treime din populația României preferă în continuare partidele tradiționale. O cifră enormă ținând cont de rata participării la vot a populației la alegerile locale, suficient pentru ca formațiunile politice clasice să nu-și facă griji că nu se vor afla în pole position pentru viitoarele alegeri parlamentare.
Schimbarea mult așteptată în politică mai poate aștepta. Mentalul colectiv al străzii mai are mulți pași de parcurs până va depăși nivelul reactiv și a permite o schimbare profundă. Acest lucru nu poate fi posibil decât dacă oamenii vor înțelege că politicienii și politica nu constituie decât extensia lor la vârf, o imagine oglindă la a cărei reflexie mai au de lucrat.
