Confesiunile unui asasin digital: Frank Ahearn te invata cum sa dispari fara urma de pe Internet

Autor a două cărţi despre cum să dispari de pe internet, Frank Ahearn se autointitulează un „asasin digital“. Acum, se pregăteşte să lanseze o carte în care le va povesti oamenilor cum să se ascundă de NSA şi alţi „Fraţi mai mari“. Intr-un interviu pentru Adevarul, Frank Ahearn explica modul in care sa te pazesti pe Internet. Ce ai fost înainte de a deveni asasin pe internet? Frank Ahearn: Am fost un skip tracer (trad. – persoană care caută oameni ce nu vor să fie găsiţi) sau, cum îmi place să zic, inginer social. Un skip tracer e cel care găseşte oameni din diverse motive. Dacă un detectiv sau o companie de asigurări vrea să te găsească, vor contacta pe cineva ca mine şi le voi da orice informaţie. Punctul meu forte a fost că puteam să localizez persoane foarte rapid. Ce fel de tehnici foloseai atunci? Minţeam şi pretextam, mă dădeam altcineva. Pe atunci nu erau baze de date, ca astăzi. Sunam companiile de telefonie, băncile, companiile de aviaţie, firmele de cablu, furnizorul de electricitate pentru a localiza pe cineva. Te-aş fi întruchipat pe tine, dacă te căutam. Aş fi întruchipat pe cineva de la o companie care voia informaţii despre tine. Îţi aminteşti cea mai grea misiune pe care ai avut-o? Cel mai greu de găsit sunt cei bogaţi, pentru că au bani care circulă foarte rapid şi pot călători. Încercam să găsesc pe cineva care călătorea în jurul lumii cu ajutorul unui iaht. Pur şi simplu am reuşit să-i sun la birou şi m-am dat drept reprezentantul unui port, spunând că avem un spaţiu disponibil pentru iahtul lui şi dacă ar fi interesat i-am fi dat un preţ bun. Persoana de la telefon mi-a dat docul unde era iahtul lui şi aşa l-am localizat. (…) Când am nevoie să te caut şi de ce? Trebuie să mă cauţi când nimeni altcineva nu te mai poate ajuta. Sunt cam ultima persoană pe care vrei să o cauţi. Oamenii mă caută din diverse motive. Poate ai făcut ceva stupid şi e pe tot internetul. Oamenii de afaceri, oameni foarte bogaţi mă contactează pentru că sunt îngrijoraţi că există informaţie care-i leagă pe copiii lor de ei şi cei mici ar putea fi afectaţi, răpiţi. E o îngrijorare zilele astea – nu vrei să fii CEO-ul unei companii şi cineva să ştie cine e fiul tău de 12 ani, pentru că ar putea fi răpit. Mă ocup de oameni de afaceri care au făcut greşeli şi sunt îngrijoraţi că acele greşeli le-ar putea afecta viitorul în afaceri. Folosesc manipularea digitală pentru a schimba informaţia sau pentru a o combate. „ACUM 10 ANI, NIMENI NU AR FI AFLAT DE O GREşEALă“ Ce faci pentru cei de mai sus? Cei care au copii – nu vor ca aceştia să fie conectaţi cu ei sau cu afacerea lor. Caut informaţie pentru a mă asigura că nu se pot identifica relaţiile dintre ei şi aş lua numele tău – Vlad Andriescu – şi aş construi foarte mult conţinut folosind numele de Vlad Andriescu. Aş face conturi de Facebook, MySpace, Flickr, bloguri. În aşa fel, vor fi atât de mulţi Vlad acolo, în Paris, în Budapesta, New York, Bucureşti. Dacă cineva va căuta clientul meu pe internet, nu va găsi niciun fel de informaţie care să îl ducă la copii. Trebuie să-i ţii în siguranţă. Iar pentru omul de afaceri? Acum 10 ani, nimeni nu ar fi aflat de o greşeală, dar astăzi lucrez cu clienţi care au intrat în situaţii ciudate şi a ieşit rău – o investiţie greşită, lucrau cu oamenii nepotriviţi. Aş schimba informaţia online ca să apară că nu a fost clientul meu, ci a fost altcineva sau aş schimba informaţia încât pe internet să apară că omul meu a rectificat problema. Dacă cineva îmi caută clientul va vedea mai multă informaţie pozitivă, în opoziţie cu informaţia negativă. "OAMENII NU SE GÂNDESC LA VIITORUL INFORMAŢIEI" Internetul este un mediu infinit. Informaţia există pe mii de site-uri. Tu eşti doar un om în ecuaţia asta... Hai să zicem că tu ai scris un articol foarte negativ despre CEO-ul unei companii. Eu aş scrie un articol în numele tău, spunând cum ţi-ai cerut scuze pentru că ai făcut o greşeală. L-aş lansa pe reţelele sociale, l-aş scrie pe diverse site-uri şi forumuri. Oamenii distribuie informaţii multe fără să ştie adevărul despre ele în epoca digitală. Când cineva va căuta numele clientului meu, va vedea două lucruri – un articol negativ şi un articol pe care l-am scris eu, unde tu îţi ceri scuze pentru că ai postat lucruri false despre clientul meu. Pe cine vei crede? Oamenii vor crede scuzele. Nu poţi să ştergi informaţia, poţi doar să creezi un drum ocolitor sau să o combaţi prin manipulare. Tehnicile tale par simple. Pot fi folosite de oricine. De ce nu sunt atât de mulţi oameni ca tine? Sunt singurul care o face la acest nivel. Nu mă ocup de omul mediu. Trebuie să-ţi aminteşti că nu există un buton de Delete pe internet. Dacă ceva a ajuns acolo, singurul lucru pe care-l poţi face este să contactezi pe cineva ca mine, care să poată să-şi dea seama de un mod prin care să manipuleze şi să combată această informaţie. Nu există alternativă. “NU EŞTI PROPRIETARUL INTERNETULUI. NIMIC NU ESTE PERSONAL ACOLO" Cartea pe care te pregăteşti să o scoţi acum se numeşte „ How to Disappear from Big Brother“ (trad. – „Cum să dispari din faţa Fratelui mai mare“). E inspirată de scandalul NSA din 2013. Putem să ne protejăm informaţiile pe internet? Frank Ahearn: Categoric, nu. Informaţia este disponibilă şi nu putem să controlăm ce e pe internet. Putem controla ceea ce punem pe reţelele sociale şi ce spunem pe mail. Trebuie să ne gândim că nimic nu este personal pe internet. Trebuie să ştim că atunci când trimitem un mail cineva îl poate extrage şi citi. Dacă trimitem un SMS sau facem un apel, totul va fi monitorizat. Trebuie să acţionăm diferit – toate lucrurile personale pot ieşi la iveală. Nu eşti proprietarul internetului. Eşti la mila companiilor, a reţelelor sau motoarelor de căutare. Sunt, totuşi, şi moduri de a fi mai discret. Poţi să foloseşti servicii preplătite sau laptopuri care nu au identificatori despre tine. Ideal ar fi să nu foloseşti servicii pe abonament. Care sunt tehnicile pe care le putem folosi pentru a dispărea din calea supravegherii? Dacă apeşi Enter, Push sau Download ai creat o acţiune. Cred că trebuie să te elimini din aceste conexiuni. Foloseşte companii terţe. Sunt companii care vor verifica e-mailul tău. Tu şi cu mine vorbim acum pe Skype, dar dacă îmi dai un e-mail, nu îl citesc direct. Se duce la o companie pe care o folosesc, care îl postează într-o căsuţă privată şi eu îl văd. Ideea este să nu fim conectaţi. Folosim un terţ. Când cineva îţi va verifica e-mailul, va descoperi că răspunsul vine din Danemarca, de fapt, nu de la Frank Ahearn, care ar putea fi în Lisabona, New York sau Paris. Nu lua lucrurile direct. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu telefoanele. Eu susţin folosirea telefoanelor şi cartelelor prepaid. În loc să cumperi telefonul, roagă pe cineva să ţi-l cumpere. Şi nu trebuie să ai internetul în nume propriu acasă. Foloseşte măcar un nume de companie. Lucrurile simple îţi reduc amprenta pe internet şi urmele digitale. Cred că trebuie ca totul să pornească şi de la nefolosirea unui card bancar în nume propriu… În unele ţări poţi cumpăra carduri preplătite, cu bani deja pe ele. În unele ţări, transferi bani pe un card. Doar pentru că scrie „preplătit“, nu înseamnă că nu-ţi urmăreşte informaţia. În schimb, poţi să rogi pe cineva să cumpere aşa ceva pentru tine. Dacă primeşti ceva prin poştă, nu vei folosi adresa ta personală, ci o căsuţă poştală. Apăsând butoanele de Push, Enter sau Download, creezi urme. SERVICII EXTREM DE SCUMPE Mi-ai spus că acum ai clienţi bogaţi. Cât de mult costă serviciile tale? Foarte mult. Începe la 35.000 de euro. Procesul poate dura de la trei la cinci luni. Informaţia e atât de voluminoasă, încât îmi ia mai mult timp decât acum câţiva ani. Care a fost cea mai mare sumă pe care ai cerut-o? 60-70.000 euro. Era un client care a făcut ceva foarte prosteşte din greşeală. Ce a făcut a fost viral şi a fost mult de muncă. Nu poţi să zici numele clienţilor tăi, dar cine a fost cel mai bogat? Cât de bogat era? Cât? Enorm! Nu ştiu. Mă face gelos. E o parte grea în a lucra cu oameni bogaţi – au o viaţă extraordinară, iahturi mari, avioane şi maşini. CUM SĂ DISPARI DIN LUMEA VIRTUALĂ În ziua de astăzi am un cont de Facebook, unul de Google, numeroase conturi pe reţelele sociale, aplicaţiile mele sunt conectate la un cont de Microsoft, am un mail de la Yahoo, un cont inclusiv pe Mail.ru . Cum pot să mai dispar în condiţiile acestea? Uite ce aş face eu pentru a dispărea, dacă aş fi în locul tău – aş trimite e-mailuri către oameni şi le-aş zice că mă mut la Helsinki, să zic. Aş începe să caut apartamente de închiriat în Helsinki, aş începe să caut ziare din Helsinki şi să aplic pentru joburi acolo. În final, aş şterge acele conturi. Trebuie să-ţi aminteşti cine te caută. Eşti victima unui hărţuitor? Ai scris un articol despre persoana nepotrivită şi cineva caută să te omoare? Vei clădi în mintea oamenilor ideea că te vei muta la Helsinki. Dar tu, de fapt, te duci la Copenhaga. Cum vezi viitorul internetului? Omule, e o întrebare atât de grea. Suntem într-o fază incipientă a internetului, aşa că aş spune că va fi „ out of the box“ (trad. – neconvenţional). Chestia asta, că eu stau la un birou şi tu stai pe o bancă, asta se va schimba. E greu de spus. Vom avea intimitate minimă. Citeam zilele trecute în „The New York Times“ că un producător va monta camere audio-video în maşină. Totul va fi monitorizat. Următorul pas va fi ca oamenii să-şi dea în totalitate intimitatea şi să permită tehnologiei să le înconjoare lumea.

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!