Consiliul General al Municipiului București: Opoziție fără bani și fără oameni

Ieri, pe Facebook, consilierul general pentru București Ciprian Ciucu, PNL a ridicat problema corespondenței dintre răspunderea (morală) a consilierilor.

„Nu îmi fac treaba de consilier general/politician așa cum mi-aș dori. Mi-aș dori ca toată ziua să mă ocup doar de Primărie, doar de București. Am nivelul de reprezentativitate al unui deputat dar activitatea noastră administrativă se limitează la o ședință de plen și două de comisii, pe lună. Răspunderea (morală) e mare, un buget de un miliard și zeci de instituții în subordinea Consiliului. Nu avem aparat propriu, birouri, comunicații, computer de la primărie etc."

Există două linii atinse în text. Prima este corespondența dintre reprezentativitate și resurse. Cea de-a doua, indirectă, este dintre influența bugetară și resursele alocate. Consilierii primesc niște sume surprinzător de mici. Ele pot fi justificate în unele cazuri (buget mic și probleme simple) dar în alte cazuri (printre care cel al Primăriei București) ... nu. Un venit mai potrivit răspunderii poate nu ar descuraja întotdeauna corupția dar ar încuraja consilierii să facă mai mult decât o minimă prezență. Pe de altă parte un buget mare necesită expertiză multă iar expertiza costă. Teoretic, consilierii folosesc pentru expertiză aparatul primăriei doar că (surpriză, surpriză) acest lucru nu funcționează forte bine. Primarul nu are nici un interes să încurajeze concurența în propriul partid și nici opoziția celorlalte partide.

„La putere nu ești motivat să muncești în consiliu pentru că nu ai de ce” a adăugat Ciucu pentru PoliticScan/stiripesurse.ro. „La imagine nu ai (și nu e indicat) să-i iei fata primarului. Plus că ești pus acolo să votezi ce-ți zice primarul (care are și apărat imens în spate). Dacă nu votezi ce-ți zice primarul, îți pierzi privilegiile: oamenii puși de tine (nepotul, nora, prietenul) prin consiliile de administrație ale firmelor și instituțiilor.”

Roxana Wring, președinta USR București, are opinii asemănătoare:

„Legea 215/2001 privind administrația publică locală consfințește supremația executivului, Primarul, asupra deliberativului, Consiliul, și ar trebui modificată pentru a asigura o democrație reală la nivel local.

Faptul că un consilier municipal primește pe lună în medie 700 de lei net, în funcție de participarea la ședințe, faptul că nu există cabinet de consilier sau de grup politic, acestea sunt doar manifestări ale dezechilibrului între cele două puteri ale administrației locale

Sunt însă și alte probleme, poate chiar mai grave. Consilierii nu au pârghii reale de verificare a actelor administrative și a contractelor încheiate de primărie, nu primesc informațiile solicitate oficial, iar legea nu sancționează refuzul funcționarilor de a pune la dispoziția consilierilor documentele de interes public.”

Dar avem și o problemă politică...

Dincolo de problema de principiu, însă, este și o problemă (de inteligență) politică. În București se află aproximativ o zecime din electoratul României. Dacă ne uităm la electoratul opoziției, importanța bucureștenilor este chiar mai mare. O sumă de bani alocată pentru a face o opoziție mai inteligentă ar fi o excepțională investiție politică. Mai bine decât să menții sedii costisitoare, să cumperi pungi de făină, etc.

Din acest motiv este greu de înțeles și reticența PNL și USR în a asigura un minim de capital uman necesar unei Opoziții (cât de cât) eficiente.

Dealtfel, dl Ciucu nu a dorit să facă nici o declarație pe această temă iar dna Wring a spus doar că USR București nu are fonduri proprii, evitând să vorbească în numele întregului partid.”

... și o problemă de complicitate

Există, evident, și o explicație mai sumbră. O parte din opoziția la nivel local nu este cu adevărat opoziție. Partidele așa-zis de opoziție îi oferă primarului liniște și pace. Ele votează eventual împotriva unui unui număr de proiecte, fac opoziție în declarații, dar nu folosesc puterea lor (de facto) cea mai mare, anume aceea de a controla Primăria și de a avertiza cetățenii și autoritățile legale când este cazul. Pentru această liniște și pentru voturi de susținere în unele momente cheie, partidele de opoziție pot fi recompensate cu poziții în administrația de stat și alte beneficii.

Asta nu înseamnă neapărat că toată confruntarea electorală este o farsă. Dacă poate, Opoziția va câștiga alegerile și va prelua puterea, caz în care rolurile se vor inversa.

(Acest subcapitol nu se referă la PNL, USR sau CGMB despre care nu am informații specifice ci descrie un fenomen mai larg răspândit în țară).

Mandatul CGMB trece și va urma o nouă campanie electorală. Când PSD se va lăuda cu transparența amintiți-vă că există multe plângeri publice din partea Opoziției privind lipsa de cooperare a aparatului administrativ. Când partidele de opoziție vor spune că au luptat contra Gabrielei Firea, gândiți-vă că, probabil, numai unii aleși au luptat în timp ce partidul cel mult nu i-a încurcat în lupta lor.