Cristian Bușoi, acuzat că a plagiat în teza sa de doctorat

Europarlamentarul Cristian Bușoi a plagiat masiv în teza sa de doctorat, relevă o analiză a Institutului pentru Modernizarea Educației (IMEDU), publicată de Stelian Ene pe site-ul Contributors.ro.

UPDATE: Cristian Bușoi neagă acuzațiile și susține originalitatea tezei sale.

„Eu cred că este binevenită această campanie de verificare a tezelor de doctorat şi sunt convins că din păcate multe dintre tezele de doctorat din România au probleme serioase. Nu este, însă, şi cazul tezei mele de doctorat. Chiar dacă pot fi anumite comentarii, analize, pe o rigurozitate perfectă sau nu, cred că, în esenţă, oricine o citeşte şi mai ales, oricine citeşte cu atenţie chiar şi această analiză vede că nu sunt probleme”, a declarat acesta pentru Mediafax.

IMEDU, o organizație non-guvernamentală apolitică având ca scop sprijinirea procesului de reformă a sistemului național de educație, a analizat teza de doctorat al lui Cristian Bușoi susținută în cadrul școlii doctorale a Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara. Teza poartă titlul „Politici de sănătate în programele electorale și de guvernare în perioada de tranziție” și a fost coordonată de profesorul universitar dr. Cristian Vlădescu.

„Analiza se bazează pe o copie a tezei de doctorat obținută în urma unei solicitări oficiale către instituția menționată, așa cum ne-a fost remisă pe data de 20 ian 2016. Am utilizat definiția plagiatului așa cum apare ea în codul de etică al Universității „Victor Babeș”: „plagiatul – preluarea integrală sau parţială a unui material realizat de un alt autor şi prezentarea lui ca aparţinând propriei persoane;“ [1]. Identificarea secțiunilor preluate parțial și prezentate ca aparținând propriei persoane a fost făcută conform ghidului Harvard de utilizare a surselor[2], un standard relativ strict dar care este adecvat lucrărilor de cercetare așa cum este, prin excelență, o teză de doctorat”, explică Stelian Ene.

În urma verificărilor s-a constatat că Bușoi a plagiat atât de masiv încât „contribuțiile științifice ale autorului, în măsura în care ele există, sunt foarte greu de localizat fizic în corpul tezei care pare construită în esență ca un exercițiu tehnoredactare de text, nu de diseminare a unor rezultate științifice”. Mai mult, Cristian Bușoi a reușit chiar și performanța de a se auto-plagia.

IMEDU a constatat că europarlamentarul a copiat un capitol întreg despre ideologii politice din două cărți semnate de Andrei Țăranu, respectiv Alina-Mungiu Pippidi.

„Metoda este interesantă prin aceea că Bușoi este în mod clar conștient de necesitatea de a cita și delimita textul reutilizat, deoarece există exemple de citare corectă din ambele lucrări, cu notă de subsol și ghilimele. Dacă ar fi însă aplicate consecvent, aceste metode ar necesita includerea între ghilimele a aproape întregului subcapitol, lucru evident inacceptabil într-o lucrare de doctorat. (...) Prin preluarea identică în corpul tezei a unor paragrafe și pagini întregi din sursele Țăranu și Pippidi în afara secțiunilor corect citate, Bușoi își asumă implicit paternitatea acestora. Citarea inițială are rolul de asigura circumstanțe atenuante pentru ceea ce evident constituie un derapaj de la standardele academice de citare, iar în restul textului Bușoi se simte îndreptățit să refolosească oricât text are nevoie din lucrările sursă. De asemenea, Bușoi introduce note de subsol cu trimiteri la lucrări de referință menționate în blocurile de text preluate, insinuând astfel că a citit și analizat aceste lucrări și că interpretarea lor îi aparține lui, nu autorilor secundari, de exemplu o referință fictivă la Capitalul lui Marx care nu există în sursa Pippidi.”, scrie Stelian Ene.

Mai mult, în mai multe subcapitole din teza sa, susține IMEDU, Bușoi amestecă fragmente atribuite cu unele duplicate pe care și le asumă implicit, ajungând până acolo încât l-a plagiat chiar pe profesorul universitar care i-a coordonat lucrarea de doctorat:

„Următorul subcapitol, III.1.2, dedicat legăturii dintre sănătate și ideologii, păstrează tehnica de construcție anterioară, Bușoi amestecând fragmente corect atribuite . De această dată, sursa este Vlădescu, profesorul Vlădescu fiind totodată coordonatorul acestei teze de doctorat”.

Performanță inedită: Bușoi si-a autoplagiat un articol vechi, care la rândul său era plagiat

IMEDU a constatat și un element aparte în teza lui Bușoi: auto-plagiatul. Concret, europarlamentarul și-a auto-plagiat un articol pe care l-a scris în 2010, reproducându-l aproape în totalitate în corpul tezei fără niciun fel de citare.

„Articolul auto-plagiat de Bușoi este inclus în dosarul tezei de doctorat așa cum ne-a fost remis, fiind o condiție cumulativă pentru acordarea titlului de doctor. E inacceptabil deci ca același text să fie reciclat, fără nici un fel de citare, în ambele lucrări, pentru a îndeplini doar formal condițiile cerute pentru acordarea titlului de doctor. Auto-plagiatul este de astfel definit și incriminat chiar în codul de etică al Universității „Victor Babeș””, scrie Stelian Ene.

Mai mult, potrivit lui Ene și articolul auto-plagiat conține, la rândul său, elemente de plagiat:

„Sursa este din nou Vlădescu (profesorul universitar care i-a coordonat teza de doctorat - n.red.) iar prin preluarea „propriului” articol în teză, Bușoi agravează împrumutul din Vlădescu, din nou fără citare. Blocurile incriminate sunt intercalate cu alte elemente extrase tot din Vlădescu (figuri, tabele etc.) citate corect ca și la Țăranu și Pippidi. De remarcat că împrumuturile din articol sunt unele mai atente decât cele din restul tezei de doctorat, cu reformularea și schimbarea anumitor expresii și cuvinte”.

Analiza IMEDU arată că într-o secțiune dedicată, conform spuselor autorului din introducere, exclusiv contribuțiilor proprii,Bușoi a citat de nu mai puțin de 12 ori o lucrare în limba engleză la care a contribuit și profesorul său coordonator (C. Vlădescu, G. Scîntee, V. Olsavszky, Romania: Health system review, Health Systems în transition. European Observatory on Health Systems and Policies, Vol. 10, No. 3 2008).

Concluzia IMEDU în urma verificării tezei cu care Cristian Bușoi și-a luat titlul de doctor este năucitoare:

„În cadrul tezei analizate, un procent alarmant din text îl constituie preluările din alte surse, citate corespunzător sau nu. Este evident că autorul cunoaște rigorile citării – căci în anumite cazuri citează corect – cu toate acestea, în numeroase rânduri, transcrie textul din alte surse, fără să utilizeze ghilimele, apoi numește cu nonșalanță sursa, ca și cum ar încerca să se absolve de greșeală. Fără a ne pronunța asupra relevanței științifice a tezei, pe care o vom lăsa la aprecierea specialiștilor, ne vom limita la a observa că contribuțiile științifice ale autorului, în măsura în care ele există, sunt foarte greu de localizat fizic în corpul tezei care pare construită în esență ca un exercițiu tehnoredactare de text, nu de diseminare a unor rezultate științifice.”.