În opinia jurnalistului Ion Cristoiu, actuala coaliție de guvernare PSD-ALDE este pe cale de a se destrăma având în vedere că relația dintre cele două partide este tot mai tensionată și a început să scârțâie.
Evenimentul Zilei:
(...) Alianța PSD-ALDE e din multe puncte de vedere una contra naturii:
1. Chiar din primii ani postdecembriști, Călin Popescu Tăriceanu a fost un anti-FSN-ist spectaculos. După alegerile din 2004, ca premier al Alianței DA, l-a concurat pe Traian Băsescu în materie de hăituire a PSD-iștilor.
2. În plan economic, ALDE e un partid de Dreapta, care se adresează electoratului nemulțumit de PNL. Între ALDE și PSD, partid al ajutoarelor sociale și al bugetarilor, se întinde un hău.
După alegerile din 2014, cele două partide s-au unit într-o Coaliție de Guvernare pe temeiul pozițiilor comune în două chestiuni definitorii: Cea a Legilor Justiției și cea a atitudinii față de Bruxelles.
În cele două chestiuni, ALDE a întrecut PSD în radicalism. Călin Popescu Tăriceanu a fost portdrapelul Războiului angajat de Coaliție împotriva Binomului, pentru respectarea libertăților civile afectate de așa-zisa Justiție independentă. În relația cu Bruxellesul, Călin Popescu Tăriceanu a atins în multe rînduri radicalismul afișat de liderii țărilor rebele: Ungaria, Italia, Polonia.
Așa cum arătam în editorialul anterior, consultările de la Cotroceni au dezvăluit o schimbare de proporții în poziția ALDE față de cele două chestiuni. ALDE pledează pentru modificarea Legilor Justiției în Parlament în urma unei înțelegeri cu Opoziția. ALDE susține că România trebuie să respecte fără să crîcnească Recomandările Comisiei de la Veneția, asumate de Comisia Europeană ca indicațiile sale în materie de Justiție.
Prin aceasta între PSD și ALDE nu mai există nici un punct comun. Dimpotrivă, deși fără violența celui al Opoziției, discursul ALDE în domeniul Justiției, în cel al relației cu Bruxellesul, e aproape identic cu cel al Opoziției. Și cum Opoziția nu face altceva decît să repete papagalicește Discursul de la Cotroceni, putem spune că ALDE aduce în Coaliția de Guvernare punctele de vedere ale lui Klaus Iohannis.
Momentul de acum e însă punctul culminant al unui proces de adîncire pe zi ce trece a prăpastiei dintre cele două partide. Prin diferiți lideri ALDE, dar și prin el însuși, Călin Popescu Tăriceanu a luat atitudine critică față de mai toate inițiativele PSD din ultimul timp. Cine a urmărit cu atenție intervențiile publice ale lui Călin Popescu Tăriceanu va fi sesizat ambiția de a arăta că nu e de acord cu actuala conducere a PSD în multe chestiuni, de la cea a atitudinii față de Puciști pînă la cea a politicii față de Corina Crețu. Deosebirile de poziție dintre cele două partide ale Coaliției sînt deja un loc comun. În astfel de împrejurări sînt două posibile soluții:
Coaliția se destramă lăsînd locul unei alte Coaliții majoritare.
Coaliția merge mai departe. Avînd în vedere prăpastia dintre cele două partide în cele două chestiuni de esență ale Coaliției, exclud posibilitatea unei reveniri la armonie prin negocieri între ALDE și PSD. Pentru ALDE revenirea poate avea loc doar dacă PSD acceptă să pună între paranteze cele trei Legi ale Justiției și să-l întreacă pe Klaus Iohannis la slugărnicie față de Bruxelles. Greu de crezut că PSD își poate permite asta din punct de vedere electoral. (Mai multe detalii AICI)
Adevărul:
Dacă Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a câştigat în profil şi capacitate de negociere, secondat de statele europene, de partea cealaltă, Rusia a ajuns să discute la masă cu unii dintre principalii donatori pentru reconstrucţia Siriei pe care şi-i dorea pentru a consolida şi sustenabilitatea economică a construcţiei statale pe care o domină militar în Orientul Mijlociu.
Procesul de la Istanbul: Turcia, Rusia, Franţa, Germania – Cvartet de contact pentru pacea în Siria
Procesul de la Istanbul este important prin temele abordate şi reaşezarea apelor, prin migrarea de la procesul Astana – Rusia-Turcia-Iran – care a dat mari bătăi de cap şi şi-a arătat limitele, precum şi de la cel gestionat exclusiv de Rusia în procesul inter-sirian – boicotat de marile grupuri ale opoziţiei siriene, cu precădere cele din diaspora – către o formulă ce include şi Europa şi interesele statelor europene şi mai aproape de dezideratele procesului oficial de la Geneva, condus de către ONU şi reprezentantul special Staffan de Mistura.
Marea problemă în Siria e faptul că pe teren se află marile puteri globale – cu o notă distinctă pentru China, mai puţin implicată şi doar pentru anumite exerciţii comune şi marcarea cu bunăvoinţă a parteneriatului special cu Rusia – dar şi marile puteri regionale – Turcia, Iran, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar, direct sau cu proprii intermediari. O maximă complicaţie ce exclude formule de apropiere directe.
Varianta siriană, cu o pace separată ruso-iraniană care să excludă „alţi actori externi“ nu a dat rezultate, formatul Astana cu Rusia, Iran şi Turcia îşi are limitele sale iar Turcia a ieşit profund nemulţumită din ultima reuniune de la Teheran, în timp ce bilaterala SUA-Rusia este marcată de diferenţe majore de abordare şi e neinclusivă pentru problemele europenilor şi mai ales ale Turciei, ignorând, totodată, şi influenţelor statelor din Golf pe teren şi cerând retragerea Iranului. Mai adăugăm interesele Israelului şi avem modelul Nodului Gordian sirian în care marcăm, de fapt un război fără învingători. (Mai multe detalii AICI)
RFI:
Iran miza să vândă, în prima zi de lansare a acestui proiect, un million de barili la 79 de dolari, adică 69,39 de euro pe baril, dar oferta nu a fost primită cu entuziasm pe piaţă.
Preţul a fost considerat prea ridicat de către investitori. Rezultatul: au fost vânduţi doar 280.000 de barili la un preţ de aproximativ 74 de dolari /65 de euro/barilul.
Întreaga cantitate a fost vândută unui singur cumpărător dar identitatea acestuia nu a fost precizată. A fost o promisiune făcută la finele săptămânii trecute de directorul Comisiei iraniene a Operaţiunilor pe Bursă, Chapour Mohammadi, de a garanta anonimatul cumpărătorilor.
Agenţia de presă iraniană Fars a indicat că este vorba de un conglomerat de societăţi private. Potrivit agenţiei iraniene, guvernul va încerca să vândă petrol pe Bursă o dată pe săptămână.
După ce s-au retras în mai din acordul nuclear iranian, Statele Unite au restabilit din august o serie de sancţiuni împotriva Teheranului. Iar din 5 noiembrie va fi lovită industria petrolieră iraniană.
Vice-preşedintele iranian Eshaq Jahangiri este cel care a vorbit pentru prima dată despre vânzarea de petrol pe Bursă în iulie, pentru a contracara astfel eforturile Statelor Unite de a opri exporturile de petrol iranian.
Teheran speră ca vânzările de petrol către cumpărători privaţi, mai degrabă decât direct ţărilor interesate, va face mult mai dificilă supravegherea tranzacţiilor şi blocarea exporturilor de către Statele Unite.
Directorul Federaţiei iraniene a Exporturilor de Petrol susţine că sunt căutate toate posibilităţile de manevră existente în sectorul privat pentru a vinde petrolul iranian şi a fi găsite noi pieţe.(Mai multe detalii AICI)
Comentează