Premium
Digi24:
Rezultatul alegerilor nu lasă loc de prea multe negocieri politice. În acest moment, singurul rămas disponibil este postul de lider al Opoziţiei, spune Cristian Tudor Popescu. Un post pe care preşedintele Klaus Iohannis şi-l doreşte. Şi pe care l-ar putea obţine dacă propunerea de premier a PSD va fi Liviu Dragnea.
„Tot ce vedem acum este un balet politic pe damigeană. Nu are semnificaţii logice, juridice, constituţionale... Are semnificaţii doar în această hărţuire reciprocă politică. Miscarea domnului Iohannis ce înseamnă? Înseamnă: Eu fac cărţile. Eu numesc premierul. Mişcarea domnului Dragnea – nu venim pentru că nu s-a constituit încă Parlamentul – vrea să-i nege, în imagine, în ochii opiniei publice, exact această calitate domnului Iohannis, ca preşedinte: Nu dumneavoastră numiţi premierul. Nu ne ducem, prin urmare matale... Nu hotărăşti dumneata, domnu', asta este. Fireşte că dacă ar fi existat un alt tip de relaţie între cele două persoane, la Cotroceni s-ar fi întâlnit toată lumea fără niciun fel de probleme.
Se poate întâmpla ca domnul Dragnea, care şi-a păstrat mereu această marjă, nu s-a... nici măcar nu s-a numit ca premier, poate în ultimul moment să numească din partea partidului pe altcineva. Eventual o persoană pe care o controlează foarte bine. Şi atunci domnul Iohannis nu mai are replică. În clipa în care nu mai e domnul Dragnea, domnul Iohannis nu are altceva de făcut decât să semneze. Dacă domnul Dragnea, ceea ce nu e sigur, se va autopropune... Pentru că despre asta e vorba, în clipa de faţă. Dânsul este autoritatea supremă, este un Ceauşescu al PSD, şi practic se autopropune. Cum, de altfel, s-a şi ales, ca unic candidat. Atunci domnul Iohannis capătă marjă de joc. S-a gândit la asta domnul Iohannis de acum două luni, ce va face. În condiţiile victoriei zdrobitoare a PSD, ceea ce rămâne de împărţit acum este spaţiul de opoziţie. E bătaie pe spaţiul de opoziţie unde PNL a lăsat o bucată largă prin această contraperformanţă năprasnică pe care a realizat-o. Şi acolo domnul Iohannis se bate în clipa de faţă cu USR, se bate cu Traian Băsescu şi cu ce s-ar mai putea încherba pe la PNL, foarte greu. Asta este miza, de fapt, a tot ce vedem: Cine va fi liderul opoziţiei. Domnul Iohannis aşteaptă, îşi doreşte în clipa de faţă ca domnul Dragnea să fie propunerea PSD şi ALDE, sau poate numai PSD, pentru funcţia de premier. Pentru că atunci dânsul poate să se aşeze în poziţia de ultim apărător, ultima redută în faţa mării roşii, pesediste, şi refuză să-l numească pe domnul Dragnea. Chiar dacă va fi suspendat, chiar dacă nu va mai fi preşedinte, refuză. Şi atunci are această posibilitate de joc care îl ridică în imagine ca lider al opoziţiei. Din care, fireşte, poate candida pentru următorul mandat”, a declarat Cristian Tudor Popescu.
RFI:
Echipa pe care şi-o formează Donald Trump este scrutată cu lupa de comentatori, pentru că în funcţie de personalităţile respective se prefigurează şi strategia politică a noului preşedinte. Presa franceză observa recent că noul preşedinte american a recurs la serviciile mai multor generali. Ei sunt ireproşabili în ce priveşte cariera şi competenţele lor, dar… cam mulţi în jurul lui Donald Trump, cel puţin din punctul de vedere al democraţilor.
In ce-l priveşte pe Rex Tillerson, 64 de ani, el este doar un mare patron, şeful gigantului petrolier ExxonMobil, de fapt primul grup petrolier mondial. Are el competenţele necesare pentru a conduce diplomaţia americană şi implicit de a influenţa mersul lucrurilor pe planetă? Intrebarea este legitimă şi probabil că mulţi comentatori şi-o pun în prezent. Din punctul de vedere al preşedintelui Trump însă diplomaţia şi afacerile par să meargă mînă în mînă. Echipa preşedintelui a şi dat un comunicat în care subliniază că Rex Tillerson este omul ideal pentru această funcţie şi că el va şti să se orienteze în "arhitectura complexă a afacerilor şi a diferiţilor lideri străini".
Un lucru este sigur însă, Rex Tillerson are relaţii bune cu Rusia, îl cunoaşte personal pe preşedintele Putin şi a făcut afaceri cu ruşii. De altfel şi Kremlinul a reacţionat afirmînd că noul şef al diplomaţiei americane este un "profesionist" care a întreţinut relaţii de lucru bune cu Vladimir Putin. Agenţia France Presse precizează într-o depeşă că în 2013 preşedintele rus l-a decorat pe Rex Tillerson cu medalia prieteniei, rezervată de Moscova străinilor. Iar de mai multe ori noul şef al diplomaţiei americane s-a exprimat împotriva sancţiunilor impuse de occidentali Rusiei.
Printre misiunile urgente pe care le va avea Rex Tillerson se numără şi ameliorarea relaţiilor cu China. Donald Trump a făcut pînă acum mai multe declaraţii care i-au supărat pe chinezi, mai ales în privinţa Taiwanului, subiect extrem de sensibil. Pentru autorităţile de la Beijing, nu există decît o singură Chină iar insula Taiwan, chiar dacă are alt regim politic, este parte componentă a "patriei mamă". Donalt Trump a îndrăznit să contesteze această dogmă, ceea ce i-a atras criticile Beijingului. “Cine ameninţă interesele Beijingului în Taiwan ridică o stîncă extrem de grea care riscă să-i strivească picioarele”. Aşa sună, cu o notă metaforică, avertismentul Beijingului.
China şi Statele Unite sunt însă prea legate la nivel economic pentru a risca o reală ruptură. De notat că Donald Trump a numit ca ambasador în China un om care îl cunoaşte personal pe preşedintele Xi Jinping, este vorba de guvernatorul statului Iowa, Terry Branstad, un bun cunoscător al culiselor diplomatice. Pentru moment, autorităţile chineze consideră că gesturile provocatoare ale lui Donald Trump emană mai degrabă din lipsa sa de experineţă, şi deci preşedintelui american i se acordă timp pentru a înţelege cum stau lucrurile. Iar ele stau cam aşa: în 1979 Statele Unite au recunoscut Republica populară chineză şi şi-au retras ambasada de la Taiwan. Pe această bază, în ultimile trei decenii, China a devenit primul furnizor de mărfuri al Statelor Unite, iar acestea din urmă primul client al chinezilor. Sîmbăta trecută în jur de zece avioane militare chineze s-au apropiat în mod suspect de Taiwan.
