Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a analizat scandalul din cadrul ședinței CEx a PSD, unde liderul Liviu Dragnea a repurtat o victorie importantă împotriva câtorva dintre contestatarii săi și în care s-a luat decizia remanierii Guvernului, aplicând o strategie din vremea lui Nicolae Ceaușescu.
Digi24:
Cristian Tudor Popescu a făcut o analiză a situaţiei din PSD, azi fiind prezentaţi noii miniştri ai Guvernului Dăncilă. Jurnalistul a caracterizat situaţia politică amintind de o strategie numită pe vremea lui Nicolae Ceauşescu drept "scuturatul şacului cu şobolani", metodă prin care se ţineau sub control lucrurile, oamenii şi situaţiile.
"Ai un sac plin cu şobolani, se agită, se muşcă unii pe alţîi, dar la un moment dat muşcă pânza sacului și dau să iasă afară, să atace. Atunci, ca să nu se poată coaliza şobolanii în interiorul sacului se dă gaură, din când în când e bine să scuturi sacul de şobolani, ca să îi zăpăceşti. Această metodă o folosea Ceauşescu.
În cazul lui Paul Stănescu avem o execuţie. Ca exerciţiu de forţă, reprezintă cu adevărat cea mai mare victorie a lui Dragnea, nu Firea. Firea e de 6 ani în partid, nu e o PSD-istă străveche, că Stănescu. Acesta e un baron foarte puternic în PSD şi mulţi au spus că nu o să-l clintească, inclusiv Olguţa a spus că nu va vota contra lui. Totuşi, a fost executat, fiind adus în locul lui un ins dat afară pentru agendă paralelă. Laufer a fost dat afară pentru o agendă paralelă, se poate înţelege orice, că e omul serviciilor, al lui Iohannis. Un om care a plecat cu o asemenea etichetă e pus în locul super-baronului Stănescu pentru ca Dragnea să demonstreze tuturor din PSD că poate. Nu doar că poate să îl dea afară, ci şi să îl umilească.
Avem o căinţă. Mihai Fifor s-a băgat într-o situaţie care îi depășește caracterul, tăria de caracter. Atunci s-a apucat să spună că e bine să mai vedem cum e cu Dragnea, nu a avut o poziție anti revoluționară. Poziția lui dubioasă de atunci îi atrage acum extragerea din funcția de ministru al apărării, într-un moment în care mai e puțin până la presedinţia Consiliului UE, în care Fifor a declanșat o serie de programe, în momentul în care se pune problema acum a alcătuirii unei armate europene.
O grămadă de subiecte care ar fi reclamat rămânerea lui Fifor măcar 6 luni, dar nu a contat nimic, a contat un singur lucru, că atunci a fost de partea pucistilor. După aia, Fifor s-a speriat, s-a dus la Dragnea și a spus; mi-a luat Dumnezeu mintea și Dragnea a procedat că pe vremuri. Cei care fugeau din țară și voiau să se întoarcă puteau s-o facă dar la Otopeni li se lua un interviu. Omul spunea ce rău e în occident, ce bine e în România lui Ceaușescu.
Acest procedeu l-a aplicat și Dragnea cu Fifor. L-a adus faţă în față cu el pentru a-i da o funcție despre nimic în partid. Nu are semnificație, dar pentru Fifor înseamnă ceva, putea fi aruncat pur și simplu. Dragnea i-a oferit această alternativă. Sau ieși public și pupi mâna: îți dai demisia, sau tot o să te demit, dar nu mai pupi nimic și nu mai exiști", a declarat Cristian Tudor Popescu. (Mai multe detalii AICI)
Ziarul Financiar:
Revigorarea creditării, majorarea dobânzilor şi îmbunătăţirea calităţii portofoliilor au ajutat sistemul bancar să obţină după primele nouă luni din 2018 un profit net record de 5,74 mld. lei (peste 1,2 mld. euro), după cum reiese din datele BNR.
Indiferent cât va fi profitul din ultimul trimestru, 2018 va aduce un câştig anual record la nivelul sistemului bancar. Semnale favorabile în privinţa profitabilităţii băncilor care acţionează pe piaţa locală au fost vizibile încă din primele luni ale acestui an. La sfârşitul primului trimestru din 2018 sistemul bancar avea un profit de circa 1,77 mld. lei, iar până la jumătatea anului băncile şi-au dublat câştigul, la circa 3,6 mld. lei, tendinţa de creştere accelerând în trimestrul al treilea.
Câştigul băncilor din perioada ianuarie - septembrie 2018 este cu 40% mai mare decât profitul din aceeaşi perioadă din 2017.
Cei mai mari şase jucători din piaţa bancară românească - BCR, Banca Transilvania, BRD-SocGen, UniCredit, Raiffeisen şi ING Bank - au raportat pentru primele nouă luni din 2018 un profit cumulat de 4,8 mld. lei, reprezentând peste 80% din câştigul întregului sistem bancar.
Creşterea profiturilor băncilor a fost susţinută de îmbunătăţirea activităţii operaţionale şi de creşterea dobânzilor, portofoliile de credite noi fiind în creştere. Totodată, avansul veniturilor din comisioane şi marja mare dintre dobânzile la credite şi depozite au susţinut câştigurile mari ale instituţiilor de credit din primele nouă luni din acest an. Profiturile mari raportate de bănci au fost legate şi de îmbunătăţirea calităţii portofoliilor şi scăderea provizioanelor după ce instituţiile de credit şi-au curăţat bilanţurile de creditele neperformante. Şi reducerea costurilor de funcţionare ale băncilor, în urma ajustării reţelelor teritoriale şi a numărului de angajaţi, au ajutat sistemul bancar să înregistreze profituri din ce în ce mai mari în ultimii ani.(Mai multe detalii AICI)
Adevărul:
Dar şi această întâlnire din Argentina nu este deloc una care să se anunţe a se desfăşura în acel climat de încredere, destindere şi încredere despre care vorbea Donald Trump în cazul Summitului de la Helsinki. Aş zice că, dimpotrivă, climatul a devenit foarte tensionat, ce elemente conflictuale care evocă perioada Războiului Rece, nimeni dintre marii actori internaţionali nesimţindu-se acum îndestul de sigur pentru a nu lansa mesaje agresive, ducând cât se poate de departe posibil politica intimidării prin etalarea de forţe militare, cât mai multe, cât mai performante şi aflate în alertă ridicată, foarte aproape, cât de aproape permit regulile supravieţuirii, de spaţiul protejat al celuilalt.
În consecinţă, în cea mai pură logică militară, părţile au simţit brusc nevoia să aducă cât mai multe capacităţi care să le asigure o vizibilitate într-atât de mare a puterii miltare respective, încât să o poată folosi cu succes în tratative denumite, extrem de convenabil, “convorbiri de pace”.
În realitate, niciunul dintre interlocutori nu este foarte fericit de situaţia actuală deoarece obligă la o escaladă imediată tocmai fiindcă ochii tuturor partenerilor sunt aţintiţi asupra lor şi, ca atare, orice pas înapoi ar fi interpretat dept o cedare sinucigaşă sau o retragere ruşinoasă. Ruşii ştiu că mai au nevoie de timp pentru a calma situaţia din Siria şi de a crea condiţiile petru securizarea zonelor de tranzit a conductelor de transport energetic, dar şi pentru a putea invita marii parteneri occidentali pe şantierele refacerii infrastructurii critice din Siria.
De cealaltă parte, americanii se află sub presiunea creată de nevoia menţinerii cu orice preţ a alianţei cu Arabia Saudită, partenerul lor cheie din Orientul Mijlociu, acum în aşteptarea raportului de pace americanii îl vor publica în decursul următoarelor 48 de ore. Orice ar fi, spun unele surse, este aproape imposibil de imaginat că Trump va ceda o asemenea piesă strategică doar pentru a răzbuna uciderea sălbatică a unui simplu ziarist. Situaţie extrem de inconfortabilă şi greu de negociat cu ţările islamice care i-au mai rămas aproape.(Mai multe detalii AICI)