Evenimentul Zilei:
Scena politică românească seamănă cu jungla nu numai prin faptul că partidele se mănîncă între ele, fără ca prin asta să dispară, dar şi prin bizareriile peste care poţi să dai... Pe scena noastră politică întîlneşti ciudăţenia numită Partidul Conservator, un soi de abatere genetică de la normalul politic: Deşi are parlamentari de vreun deceniu şi ceva, Partidul Conservator n-a participat niciodată pe cont propriu la vreun scrutin postdecembrist. De fiecare dată, el a avut parlamentari în urma unei negustorii cu un partid mai puternic: PSD, PNL. Partidul Conservator, care înseamnă de fapt Dan Voiculescu, îi pune la dispoziţie partidului mai puternic Trustul de Presă al Mogulului, asemenea unei camere închiriate cu ora unui cuplu de un hotel cu statut de bordel ilegal. În schimb, partidul mai puternic trece pe listele sale candidaţii Partidului Conservator, care, de fapt, e Partidul Dan Voiculescu. Și uite așa, pe scena noastră politică se găsește un partid care, practic, nici nu există, pentru că el nu participă la alegeri, un fel de luptă pentru existență în politică încă de pe vremea republicii romane. Pentru ca bizareria să fie şi mai nedumeritoare, sîmbătă, 26 aprilie 2014, Partidul Conservator a avut un Congres Extraordinar. Un partid care nu există a avut un moment întîlnit de regulă la partidele care există. E ca şi cum surdo-muţii din România ar avea un Festival naţional de coruri mixte.
România Liberă:
Cu 12 ani întârziere, România este pe cale, în sfârșit, să răspundă afirmativ invitației pe care George W. Bush ne-o adresa cu ocazia vizitei sale la București: „Acum puteți ajuta alianța noastră, întinzând o mână de cooperare peste Marea Neagră“. În 2002, când fostul președinte al SUA rostea aceste cuvinte, România nu avea cum să poată onora o asemenea invitație... Un stat corupt în profunzime, condus de oameni mici, fără vocația și dorința de a fi adevărați bărbați de stat, nu putea coopera pozitiv cu nimeni. Astăzi, România are oamenii și expertiza necesare nu doar pentru a curăța statul de corupți, dar și pentru a-i ajuta și pe alții să o facă, chiar dacă nu de la început „peste Marea Neagră“. Este paradoxal, dar adevărat. Nevoia de a răspunde criteriilor impuse de intrarea noastră în clubul occidental ne-a obligat să devenim buni la ceva ce până nu demult părea că nu ne va reuși niciodată. Singura condiție care mai trebuie îndeplinită pentru a capitaliza de pe urma acestei evoluții este ca și liderii politici să recunoască performanța magistraților, a inspectorilor de integritate, a ofițerilor de informații și să înceteze a mai lupta împotriva lor.
Premierul turc, Recep Tayyip Erdogan, este din ce în ce mai agresiv faţă de justiţie după apariţia pe internet a unei înregistrări în care îi cere fiului său să ascundă milioane de dolari. După un scrutin municipal cu valoare de test după un an 2013 marcat de mişcări contestatare de amploare naţională, premierul se află direct pus în cauză într-un vast scandal de corupţie care, din decembrie 2013, a lovit partidul său, AKP (islamist, la putere), câţiva miniştri şi membri ai cercului său apropiat.Având ca ţintă fotoliul prezidenţial, premierul acuză un complot şi a promovat două legi foarte controversate, una vizând instaurarea unei cenzuri feroce a internetului şi a doua întărirea controlului puterii asupra instituţiilor judiciare. Curtea Constituţională turcă a ales încă o dată să îl sfideze pe Erdogan, anulând vineri o parte a reformei sale judiciare destinate întăririi puterii sale asupra justiţiei. O săptămână după ce a ordonat sfârşitul blocajului Twitter, Curtea Constituţională a recidivat declarând contrare Constituţiei noile puteri conferite ministrului Justiţiei asupra Înaltului Consiliu al judecătorilor şi procurorilor, însărcinat în special cu numirea judecătorilor.
Digi24:
Cotidianul francez „Le Monde” a publicat pe site-ul său o hartă interactivă ce prezintă modul în care țările membre ale Uniunii Europene depind de gazul rusesc și cum sprijină ele impunerea de noi sancțiuni împotriva Rusiei. Din această hartă rezultă că România nu a avut o poziție clară, deși dependența sa de gazul rusesc este relativ redusă... De la anexarea Crimeei de către Rusia, țările UE nu reușesc să se înțeleagă asupra sancțiunilor economice împotriva Moscovei. Fiecare stat membru are motivele sale pentru a se teme de consecințele unor astfel de sancțiuni asupra economiei sale. Rusia este al treilea partener comercial al UE, după Statele Unite și China. Importurile UE din Rusia reprezintă circa 12%, în special produse energetice – petrol și gaz –, iar exporturile UE în Rusia, în special produse manufacturate din industria auto și chimică, reprezintă 7 la sută, explică Le Monde. România nu s-a pronunțat clar pentru sau împotriva de sancțiuni suplimentare. România susține linia europeană, dar se declară mai puțin favorabilă aplicării de sancțiuni economice decât extinderii fazei a doua a planului european, arată Le Monde.
Premium
