În România, tot ce e legat de demnitari e secret. Ca în perioada comunistă sau, în general, sub orice dictatură. Așa s-a ajuns la cazul Oprea ale cărui deplasări sunt secrete indiferent că au ca destinație cârciuma sau distracția. Vezi Doamne, să nu ajungă la urechile dușmanilor statului unde își mănâncă ciorba însoțit de coloană oficială ministrul de Interne! În acest caz, ca și în toată secretomania care a cuprins statul român la vârf, inamicii statului sunt, desigur, românii.
Dar Oprea nu e singurul mare secret al României. Cheltuielile lui Iohannis cu vilele sale de protocol sunt și ele secrete, nu care cumva să afle teroriștii. Creșterile de salarii de la Guvern și de la Cotroceni au avut același caracter secret, pentru că se ducea naibii securitatea națională dacă știam că plimbăreții în coloane oficiale și-au mărit salariile de trei ori.
Tot ce ține de banul public, de sindrofiile mai-marilor, de aranjamentele lor, de vacanțele lor, intră în categoria secret de stat. Nu că i-ar căuta teroriștii, dar nu cumva poporul să afle exact pe ce se cheltuie banii țării. Nu că nu am ști, așa, în general, dar să vezi detaliile…
Până nu o să aruncăm naibii toata falsa asta secretomanie, al cărei scop unic este protejarea furăciunilor și abuzurilor, România rămâne o dictatură de toată frumusețea. Indiferent ce scrie în Constituție . De vreme ce toate deciziile importante se iau peste capul cetățenilor care nu doar că nu află ce li se pregătește de către autorități, dar nu mai merită nici măcar să afle pe ce li se duc banii, despre ce democrație mai vorbim?
După 25 de ani de la căderea lui Ceaușescu, ne-am trezit cu o grămadă de Ceaușești mai mici și mai mari care și-au făcut din România moșie personală în care taie și spânzură cum vor ei. Dar nu putem da detalii, pentru că abuzul de putere și distrugerea democrației fac parte tot din marele secret de stat!