În primul rând, trebuie să-ți iubești țara cu disperare, cum ar spune niște intelectuali. Cu disperarea bărbatului care își bate nevasta, o înjură, o scuipă, îi toarnă căldarea cu lături în cap în văzul tuturor pentru că o iubește, iar ea nu i se supune și nu este/nu face cum vrea el. Apoi, această iubire disperată cu scuipături trebuie răspândită pretutindeni, prin toți vecinii, prin străinătate, iar țara, acest obiect al dorinței, să fie făcută de rușine, pentru că așa merită, pentru că nu este intelectuală, supusă și nu recunoaște valoarea celor care o iubesc cu disperare în modul descris mai sus. Așadar, regula numărul 1 este: cu cât îți înjuri mai tare țara, cu atât ai șanse mai mari la o decorație.

Regula nr. 2 este ca pe conducătorul iubit să nu-l iubești cu disperarea cu care îți iubești țara pe care nu o scoți din albia de porci. Dacă țara trebuie înjurată pentru că știe ea de ce și pentru ca să se vindece, parafrazez din niște intelectuali, conducătorul iubit trebuie adulat și protejat chiar și când calcă în străchini. El nu trebuie vindecat cu critici, ci cu binecuvântări și mângâieri pe creștet. Așadar, cu cât îl lauzi mai tare pe conducătorul iubit, cu atât cresc șansele la decorație.

În fine, regula nr. 3 este să nu fii de capul tău în căutarea decorației. Trebuie să te asociezi cu alți intelectuali de marcă supuși acestor reguli și care fac la fel ca și tine, pe principiul asinus asinum fricat. Cu cât sunt mai mulți cei care își iubesc țara cu disperare și cu picioare în gură, dar își iubesc liderul cu mai puțină disperare, însă cu mai multă adorare, cu atât crește șansa la decorația în grup. Așadar, decorațiile se dau la niște intelectuali care respectă aceste trei reguli de bază și care sar unii în apărarea altora atunci când nu li se acordă ceea ce li se cuvine de drept: adorarea națională.

 Dacă doriți distincții înalte, înjurați-vă țara, flatați liderul și fiți superiori, privind de sus, din Olimpul cunoașterii, spre muritorii de rând care ”nu vă înțelege” geniul nerecunoscut. În scurt timp garantez că va ploua cu decorații…

Cum s-ar spune, dacă femeia bătută și scrofăită nu-și iubește bărbatul care a maltratat-o de la nivelul său intelectual superior, înseamnă că e proastă și că nu pricepe. Noroc că nu țara dă decorațiile, ea se îndoaie încă sub iubirea disperată venită de la niște intelectuali, ci liderul suprem care nu a fost criticat ca să se facă mai bun, așa cum pățește România de atâția ani. România însă nu comentează când e izbită cu capul de pereți, așa încât curajul unor intelectuali de a-i face morală pe bază de bătute cu strigături este de-a dreptul admirabil! Liderul suprem nu ar fi la fel de tolerant. Și, în plus, la el sunt decorațiile, sinecurile și tot tacâmul. Drept urmare, pe scurt, dacă doriți distincții înalte, înjurați-vă țara, flatați liderul și fiți superiori, privind de sus, din Olimpul cunoașterii, spre muritorii de rând care ”nu vă înțelege” geniul nerecunoscut. În scurt timp garantez că va ploua cu decorații… Dar grăbiți-vă, liderul mai are numai câteva luni acces la tolba cu recompense.

Iată și un îndrumar al discursului iubitor de țară care dă roade și produce decorația mult dorită:

Ce spunea H.R.Patapievici in 1996 despre Romania: “O inimă ca un cur, un popor cu substanță tîrîtă”