2015 este al cincilea an cu creștere economică modestă pentru România. Nu reușim un demaraj puternic, fără a afecta stabilitatea dobândită în plină criză și după.
2015 nu se arată un an ușor. Semnalele internaționale sunt neclare. Nu mai e o chestiune „dacă” va apărea o nouă criză, ci „când”. Nu exclud ca variantă anul 2015. Când spun asta ma uit la burse, la banci și la datoriile globale.
BURSE. Să începem cu oglinda economiilor. Indicii bursieri americani sunt cu o treime peste vârful dinaintea crizei. În Europa doar Germania evoluează solid, cu un indice cu peste 23% mai mare decât în 2007. Restul piețelor financiare importante, inclusiv cele asiatice, au indicii bursieri la cotațiile dinaintea crizei sau chiar sub. Anormalul pare în veselia bursieră americană, unde sesizez o puternică exuberanță speculativă, fără punți solide cu economia reală. Indicele Dow Jones s-a gonflat artificial de aproape trei ori din martie 2009 până în prezent. Apare automat și riscul iminent al unei noi căderi brutale și panică pe piața mondială.
BĂNCI. Adaug și semnalele recente, tot mai dese, în rapoartele mondiale care ne aduc argumente că nu s-a rezolvat problema gravă a sistemelor bancare din umbra. Vă remintesc că de aici a pornit cea mai gravă criză de după cel de-al Doilea Război Mondial. E vorba de așa-numitele „shadow banking systems” în care instituțiile financiare ascund problemele reale din bilanț și scapă controlului public. Jumătate din activele bancare globale sunt legate de sistemele bancare din umbră, multe din ele în zonele paradisurilor fiscale.
DATORII. Ceea ce am observat în viață, în muncă și în călătoriile mele este că prețurile au crescut mult, cu excepția petrolului în 2014, dar calitatea serviciilor și a bunurilor în lume au scăzut în plină criză și după. E o aberație explicabilă prin creșterea în continuare a datoriilor, fără să se înțeleagă prea bine lecțiile ultimei crize în care finanțele s-au decuplat de la economia reală. Țările continuă să se împrumute și să consume mai mult decât produc. Datoriile globale cresc rapid și sunt de peste două ori mai mari decât PIB-ul global, excluzând aici datoriile generate de instituțiile financiare. Crearea de datorie nu poate depăși creșterea economică pe termen lung căci trebuie plătite dobânzile. Altfel sistemul economic crapă, asa cum s-a întâmplat în anii 2007-2008.
Chiar dacă recentul mecanism european de monitorizare a datoriilor și a stabilității economiilor este ambițios, în Europa problemele rămân mari. Grecia nu și-a rezolvat problemele. Nici Franța, Spania sau Italia. Ungaria este impredictibilă. Bulgaria evoluează lent. Noi la fel. Zona Euro, chiar dacă mai câștigă un membru la 1 ian 2015 – Lituania, riscă să stagneze prea mult timp în jurul unei creșteri de 1%, cu un șomaj de peste 10% și cu datorie publică la pragul record de 95% din PIB în 2015. La nord de țara noastră este un conflict economico-militar în Ucraina în plină desfășurare. Încetinește aproape sigur ritmul de creștere economică a Chinei și Braziliei în 2015. Mă aștept la o criză semnificativă în Rusia din cauza sancțiunilor economice impuse și a scăderii prețului mondial al petrolului.
România este dependentă de evoluțiile economice internaționale, europene, pe lângă problemele noastre specifice interne. Cea mai mare problemă a noastră este că nu avem un motor intern economic puternic care să ne păzească de turbulențele internaționale, așa cum are de pildă Germania sau chiar Polonia. Populația noastră îmbătrânește cel mai repede în UE și riscurile economice se adâncesc an de an.
Nu văd de unde să obținem creșteri economice relevante în anii care vin, pe care să le resimtă majoritatea cetățenilor, fără o strategie de viitor, fără o schimbare reală, fără un buget care să ne dea o direcție, fără a avea programate investiții inteligente sau fără agende clare pentru locuri de muncă și echitate.
- În 2014, creșterea reală a PIB s-a bazat pe cerere interna și pe exporturi nete. Formarea brută de capital fix a fost negativă în 2014 și a încetinit creșterea economică reală.
- În 2015, creșterea economică va fi susținută de consumul privat și de formarea brută de capital. Când nu ai capacități de producție, creșterea cheltuielilor cu consumul privat în 2015 duce la creșterea mai rapidă a importurilor decât a exporturilor, așadar la o contribuție negativă a comerțului la creșterea reală a PIB în 2015.
2015 este anul capcanei economice a României în cifra 2: creștere economică de peste 2%, inflație ușor peste 2%, consum privat și deficit bugetar ușor sub 2%, formare profesională continuă la doar 2% din populație. Ori noi avem nevoie de creștere economică medie de 4-5% pe termen lung pentru a recupera decalajele de dezvoltare față de media europeană în generația mea.
Merită să punctez aici câteva provocări actuale reale legate de capital, forță de muncă și productivitate:
- Întreprinderile mici și mijlocii sunt sufocate la noi de reglementări și fiscalitate. Ele generează peste 85% din noile locuri de muncă în Europa.
- Educația e decuplată de economia reală. 80% din absolvenții de studii superioare lucrează în alte domenii decât pentru cele în care s-au pregătit.
- Industria românească nu este susținută, se zbate pentru supraviețuire. Norocul e în bună măsură argumentul salvării. Noroc cu cei câțiva actori industriali cu capital străin și câțiva români încăpățânați să reziste care susțin economia. Industria europeană are ca țintă să ajungă de la 16% la 20% în PIB până în anul 2020. La români nicio țintă, niciun plan de acțiuni, niciun buget. Resursele sunt înstrăinatate ieftin. Din păcate aud tot mai des invocat argumentul oamenilor de afaceri autohtoni: „în România nu mai e loc de capital românesc”.
- La bănci obținem dobânzi ridicole la depozite, adeseori mult sub 1%, și la credite de 5% sau chiar mai mult. De altfel, nu este creditată economia reală. De unde dezvoltare?
- Statul român își propune să consume mai mult decât produce cu 92 de euro pe secundă în anul 2015, fără un pachet de măsuri pentru investiții, educație, muncă și dezvoltare, în timp ce evaziunea fiscală este estimată la 680 de euro pe secundă.
Îmi doresc o Românie mult mai disciplinată bugetar și mai ambițioasă economic. În PNL ne propunem o nouă abordare, noi inițiative prin care să readucem românii la muncă decent și bine plătită. Bugetul României trebuie direcționat în mai mare măsură spre educație, sănătate și locuri de muncă. Fondurile publice trebuie orientate spre stimularea investițiilor private în economia reală. Este ridicol să finanțăm prin asistență socială forța de muncă activă care poate, dar refuză să lucreze pentru că ajutorul social pe care-l primește îl satisface.
Strategia care a funcționat brici a fost auto-sabotarea economică. Nu-mi doresc ca anul 2015 să fie încă un an de auto-sabotaj economic în care investițiile, drumurile și fondurile europene rămân doar pe hârtie, iar sărăcia se adâncește. Bucuria micilor plusuri asigurat din buget la veniturile românilor va dispărea când vom vedea că prețurile au crescut mult mai repede și că ce câștigăm pe o parte, plătim de două ori mai scump la facturi. Dar și când vom înțelege că împrumuturile statului român pentru a acoperi aceste creșteri vor fi rambursate tot de români, prin munca lor și taxele plătite.
Ce vom cumpăra mai scump la anul? Cam toate. Cafeaua și laptele se scumpesc tare în 2015 în toată lumea. Prețul petrolului va crește și el la circa 80 de dolari pe baril, după ce a scăzut la circa 60 de dolari la sfârșitul anului 2014. Când spun asta mă bazez pe faptul că Arabia Saudită și-a construit bugetul țării pe aceasta previziune medie de 80 de dolari pe baril pentru anul 2015. Arabia Saudită este cel mai mare exportator de petrol, al cărui buget depinde în proporție de aproape 90% de veniturile încasate din petrol.
În concluzie, recomandarea tradițională rămâne valabilă:
Pregatiți-vă pentru ceea ce e mai rău, sperați la ceea ce e mai bun și bazați-vă pe surprize.
Comentează