Premium
Romania Libera:
Criza Hexi Pharma a dus la demisia lui Achimaş- Cădariu, un om de sistem, de la conducerea Ministerului Sănătăţii. Dacian Cioloş a preluat pentru 45 de zile postul vacant. Are două opţiuni în plan imediat. Să reformeze sistemul sau să plece printr-o moţiune de cenzură.
Premierul se bucură încă de încrederea românilor. Trece prin cea mai grea încercare. Sistemul medical e în sala de reanimare. Cioloş va aduce perfuzii sau va tăia în carne vie? Iată marea provocare.
Cătălin Tolontan, printr-o investigaţie jurnalistică de manual, a reuşit să scoată în văzul lumii bisturiul criminal din plaga sistemului. Este o victorie a breslei jurnalismului de calitate.
O acţiune de tip Healthgate a scos oamenii în stradă şi a ameţit unităţile de comandă. Dar reforma unui aparat bolnav nu se face prin lovituri de pet-uri în asfalt - şi cu tot respectul pentru colegii de breaslă – nici prin emisiuni tv sau editoriale bine scrise.
Ancheta Hexi-Pharma a demonstrat debilitatea statalităţii. Contribuabilii au nevoie de un stat puternic care să-i apere. Bolnavii nu se vindecă citind ziare sau urmărind dezbateri. Este nevoie de o reformă instituţionalizată. Şi asta o poate face, dacă are voinţă, doar premierul Dacian Cioloş. E liber să trimită Corpul de Control al prim-minis-trului, toate instituţiile abilitate, în cele 250 de spitale cu probleme. În acord cu serviciile secrete, poate coordona în 45 de zile redactarea unei anamneze a sistemului, iar apoi poate dispune demiterea directorilor care au făcut raportări false pri-vind infecţiile nosocomiale.
Premierul are la îndemână mai multe instrumente de chiuretat cangrena, decât ne imaginăm noi, simpli spectatori. Odată depistată cauza îmbolnăvirii grave a organismului medical, poate trece la etapa evaluării şi a creionării unei reforme consistente. Nu poate lucra cu funcţionarii din minister, are opţiunea chemării unor specialişti din străinătate. Sănătatea „stă” pe 7 miliarde de euro buget anual. Mai are la îndemână şi modelul polonez. Premierul Beata Szydło a adus consilieri germani, iar Polonia are cea mai mare absorbţie a fondurilor europene. Ea a demis şi şefii serviciilor secrete, dar asta nu vom vedea la noi.
Dacă doreşte Dacian Cioloş poate face istorie. Cu o singură condiţie: să aibă voinţă. Instrumente de lucru, instituţii, cât în lună şi în stele. Plus că se bucură de încredere.
Ziarul Financiar:
Într-un semi-anonimat intern, România a înregistrat o creştere economică de 4,3% în trimestrul I 2016, faţă de trimestrul I 2015. Trimestru la trimestru (T1 2016/T42015) creşterea a fost de 1,6%, în condiţiile în care Uniunea Europeană a avut o creştere de 0,5%.
Germania, cea mai puternică ţară a Uniunii Europene, a avut un plus de 0,5% în T1 faţă de T1 2015.
Dacă această creştere economică a României din T1 nu a stârnit nicio reacţie pe piaţa internă (nu-mi amintesc ca guvernul Cioloş să fi făcut vreo conferinţă de presă sau să fi dat vreun comunicat prin care să remarce acest lucru), în schimb, în afară toate agenţiile care fac agenda zilnică au remarcat acest lucru.
De la Londra, ministrul finanţelor Anca Dragu spune că România are o creştere economică sustenabilă.
„România are o creştere economică sustenabilă, fapt recunoscut de instituţiile financiare internaţionale şi de agenţiile de rating. Accelerarea reformelor structurale şi a investiţiilor prin asigurarea unui mediu economic favorabil reprezintă priorităţi pentru acest Guvern”, spune ministrul Finanţelor după ce a bătut în gondul de deschidere a unei şedinţe de tranzacţionare la Bursa din Londra.
La polul opus, prin vocea guvernatorului Mugur Isărescu, Banca Naţională remarcă de mai mult timp însă şi susţine că această creştere economică este peste potenţialul României. Adică este forţat consumul prin măsuri fiscale – reducerea TVA sau majorarea salariilor, importurile au revenit pe o creştere susţinută, în timp ce investiţiile cresc foarte, foarte lent. De altfel, toţi oficialii BNR care ies în public atrag atenţia asupra acestei creşteri economice prociclice, avertizând că vor urma reacţii adverse.
Dacă în acest an România va avea o creştere economică ce va depăşi 4%, în 2017 va urma o încetinire, conform estimărilor FMI.
În ultimii patru ani, cele două reduceri de TVA (de la 24% la 9% pentru alimente şi de la 24% la 20% pentru celelalte bunuri şi servicii), reducerea CAS la angajator de la 23% la 18%, majorarea salariului minim pe economie de la 800 de lei la 1.250 de lei acum, scăderea dobânzilor bancare (de la 6% Robor la 3 luni în 2012 la 0,75% acum) au impulsionat consumul, care are în acest moment o rată de creştere de două cifre, într-o Europă în care creşterile consumului sunt zero şi ceva.
Creşterea consumului, reprimat în criză, a însemnat un balon de oxigen pentru economie, care ar fi trebuit să atragă şi creşterea investiţiilor şi a locurilor de muncă. Acest lucru s-a întâmplat mai puţin, în special din cauza statului, care a plătit aceste scăderi de TVA şi majorările de salarii la buget prin investiţii mai mici. Deşi costul finanţării este la un minim istoric, sectorul privat nu se aruncă la noi investiţii, preferând să acumuleze cash în conturi şi să-şi plătească o parte din datorii.
Fondurile europene bat pasul pe loc şi în 2016, ceea ce nu va ajuta foarte mult economia.
Indiferent dacă această creştere economică este sustenabilă (ministrul finanţelor) sau dopată (BNR), economia românească trebuie să se pregătească pentru o creştere a inflaţiei care ar putea să aducă majorarea dobânzilor la lei (Robor), întâi la credite.
