Dâncu, Miticii şi PSD

Recuperarea lui Vasile Dâncu ar putea fi, fără nici cea mai mică îndoială, un pas valoros pentru PSD. În discuţie nu pot intra nici expertiza şi pregătirea lui ca sociolog şi ca profesor şi poate fi oricând dat exemplu de probitate morală. Toate acestea fac din Vasile Dâncu un posibil şi stabil stâlp de susţinere al partidului, şi chiar ar putea da semnalulul apropierii şi valorificării intelectualilor de mare anvergură de către PSD.

Totuşi, pentru că mereu există un totuşi, prima descălecare a lui Dâncu în PSD şi rapida lui ascensiune este un exemplu care trebuie discutat cu mare atenţie. Scriam şi voi mai scrie că stabilitatea pe termen lung a unui partid este dată de fidelii PSD care sunt valorificaţi în funcţii importante şi nu cei care vin şi apoi pleacă oriunde pentru că nu au stat să trudească la consolidarea PSD, în teritoriu, sau la centru.

Numai dacă ridici ceva, vei face tot posibilul ca acesta să nu se năruie, şi-l vei susţine cu încăpăţânare şi devotament ca pe propriul tău copil…

Dâncu a venit în 1999 în PSD, şi în 2000 era deja ministru. Avea toate recomandările necesare, mai puţin aceasta pentru care îmi bat eu gura de luni bune: nu sprijinise până atunci PSD cu mai nimic. Alţii, care poate meritau acea funcţie, n-au fost luaţi în calcul în faţa personalităţii lui Dâncu. Nu cred că aia este calea sigură. Cum pui mâna pe o valoare, te şi apuci s-o valorifici, ci aştepţi să vezi dacă este ataşat doctrinei şi interesat în sănătatea, structura şi stabilitatea formaţiunii politice ce l-a adoptat. Că doar n-a adoptat el ditamai partidul…

Revenind la calităţile lui Vasile Dâncu, aş mai atrage atenţia asupra uneia. Domnia sa are imprimat un anumit “patriotism local”, un fel de ataşament faţă de Ardeal şi, în special faţă de Cluj. Nu ştiu dacă aţi remarcat, dar “domnii de Ardeal” nu prea transpiră în favoarea partidelor din care fac parte. Nu se prea implică, tratează problemele cu o oarecare detaşare superioară, dar de rău augur. Pe de altă parte, ardelenii de vază ai partidelor au o marotă: critică neîncetat activitatea “Miticilor”, dar nu fac deloc mai mult sau mai bine. În condiţiile în care “Miticii” au performanţe deosebite şi în Ardeal treaba e moartă în coteţ, prin vioi şi viu glas, încearcă să acopere nevolnicia existentă cu atacuri nedemne îndreptate către Ţara Românească. Este un fel de paravan de fum, ca să nu ne apucăm să facem socotealea gafelor aşa-numitului “grup de la Cluj”, care nici măcar grup nu e, ci un fel de club cu multe vorbe şi puţine fapte. Politice, desigur. Nu s-ar prea murdări pe mâini şi sacouri, dacă tot sunt alţii dispuşi să năduşească la baza partidului… Subţire, şmecheria asta, de cu miros de varză a la Cluj…

O astfel de abordare este foarte dăunătoare oricărui partid, darămite unuia ca PSD ai cărui “Mitici”, printre care cu onoare mă număr şi eu, au trudit din greu pentru victoriile electorale şi nu numai.

Aud că Vasile Dâncu ar putea fi următorul prim-ministru PSD. Foarte bună alegere, vă spun. Poate din această perspectivă va realiza cât au făcut şi vor mai face “Miticii” din PSD pentru acest partid, pentru social-democraţie şi chiar pentru Dâncu însuşi. Şi din aceeaşi perspectivă poate mai vede că e nevoie de infrastructură nu numai în Ardeal, unde vedem că s-au înghesuit mai toate lucrările publice de infrastructură şi că în sud, sud-est şi sud-vest este imperios necesară îmbunătăţirea acesteia. Aici e inima Ţării, domnule viitor prim-ministru, şi cred că ea trebuie legată corespunzător de celelate componente ale trupului Ţării, astfel acest organism superb nu va funcţiona niciodată la standardele mileniului pe care îl trăim.