Precum în Ucraina, vom nega oficial realități evidente pentru copii, susținând cu nerușinare că negrul e alb: nu, trupele ruse nu invadează țara; nu, Rusia vrea pace. Totuși, realitatea o știm cu toți: niciodată, de la Hrusciov încoace, lumea nu s-a confruntat cu o criză ideologică și militară mai gravă. O criză difuză, imprevizibilă, mai perfidă și mai periculoasă decât cea sovietică, pentru că nu mai are un caracter ”centralizat” (e controlată doar de Moscova), ci include Islamul radical și actori anti-democratici emergenți (Ungaria; faptul că liderul unui stat NATO spune, cu Dughin, că liberalismul e depășit, constituie o nebunie în toată regula).
În aceste condiții, e limpede că vom avea nevoie – atât în Europa, cât și în Statele Unite – de o generație de lideri conservatori, ”de dreapta” în sensul cel mai pur și dur al cuvântului. Războaiele nu se câștigă cu John Lennon și miorlăieli stângiste de genul celor schițate în ultimii ani de administrația Obama: dacă faci asta, Statul Islamic – care nu prea a citit Erasmus din Rotterdam și Kant – îți va lua, la propriu, gâtul; iar ”rebelii ruși” îți vor doborî avioanele civile – scurt și fără emoții – zicând pe urmă, cu splendidul tupeu al propagandei bolșevice, că tot tu ești de vină.
Istoria a demonstrat constant – și o face din nou în aceste zile – că, în fața unor adversari dezlănțuiți și lipsiți de scrupule, delicatețurile de tip Chamberlain nu sunt funcționale; că, dacă vrei să supraviețuiești, forței brute îi răspunzi cu forța. Așa a confruntat Churchill nazismul; așa a pus Reagan comunismul cu botul pe labe: sunt cele două mari repere ale dreptei euro-atalntice pe care liderii următorului deceniu le vor reproduce. Vom avea un razboi complicat în Orientul Mijlociu, pentru că Statul Islamic trebuie strivit rapid – nu poți lăsa barbaria să cangreneze la nesfârșit; vom avea deplasări masive de trupe și baze la granița Rusiei – iar retorica dughinist-putinistă va atinge cote atomice.
Nu e loc, în acest peisaj, pentru politicieni socialiști cu ezitări, nesiguranțe și șepcuțe de Mao. Următorii ani – în Europa, SUA, România – trebuie să aparțină dreptei conservatoare.