Premium
E foarte greu de spus ce va retine manualul de istorie de prin 2100 din gloata de politicieni romani care azi alearga prin studiourile de televiziune pentru a rosti pompos aceleasi clisee – irelevante, in fond – despre Basescu sau Ponta. E foarte posibil ca pana si premierii de azi sa nu primeasca intr-un astfel de manual decat o mentionare formala.
Stiu insa trei nume care se vor bucura de un capitol special in istoria de maine a Romaniei: George Simion, Marius Lulea si Eugen Popescu. Azi, notorietatea lor e inca partiala – fiind voalata cumva de aplecarea noastra spre minoratul politic de zi cu zi; maine insa, in spatiul actiunilor esentiale, Lulea, Popescu si Simion vor fi infinit mai relevanti decat Udrea, Cocos sau Liviu Dragnea. Si asta pentru ca ei sunt cei care au construit – de la zero si luptand cu inertii si indolente uriase – cea mai importanta miscare a Interesului National din ultimul secol: Actiunea 2012, organizatia care militeaza pentru reunificarea Romaniei cu Republica Moldova.
Nu exista – in chiar cheia fiintei unei stat – un imperativ mai important decat protejarea teritoriului national si a propriilor cetateni. Iar acest imperativ nu are data de expirare. Pentru Ardeal, de pilda, pamant romanesc esential, miscari similare cu Actiunea 2012 de azi au fost nevoite sa lupte vreme de secole – traditia acestei lupte ducand, de pilda, la Scoala Ardeleana. Iar sarbatoarea acelui efort a devenit chiar Ziua Nationala a Romaniei, 1 decembrie, lucru care arata cat de relevante si de legitime sunt astfel de cauze majore care strabat istoria.
Republica Moldova reprezinta o astfel de cauza. Baziliara, esentiala, fundamentala. Un teritoriu rapit Romaniei prin cea mai ilegitima dintre intelegerile marilor dictatori – Hitler si Stalin; un spatiu in care romanii – multi dintre ei bunici sau parinti ai nostri – au fost loviti, ucisi, deportati pentru simplul fapt ca erau romani. Ori un stat responsabil nu isi abandoneaza niciodata asa cetatenii si teritoriul national: asteapta doar, ca si in 1918, momentul in care toti partenerii sai ii vor intelege si sprijini cauza.
Spre deosebire de politicieni – care sunt pragmatici, orientati, comozi si care au obligatia de a respecta un anumit cod diplomatic – George Simion, Marius Lulea si Eugen Popescu au ales un drum mai greu, mai complicat, dar care le ofera dreptul de a-si sustine cauza explicit si pana la capat. Au ales calea civica prin care sa afirme ca Republica Moldova trebuie – atunci cand va fi pregatita sa isi asume destinul european – sa se uneasca cu Romania. Pentru acest lucru George Simion a fost expulzat zilele trecute din Moldova, in preziua unui miting unionist care are potentialul de a mobiliza la Chisinau sute de mii de romani care au obosit, totusi, de cea mai corupta clasa politica din Europa.
Sigur insa ca asta nu-i va opri; dimpotriva, e primul moment in care Lulea, Popescu si Simion au atins integral nervul sensibil al oligarhiei moldovenesti si in care au dovada ca actiunea lor e una corecta si eficienta. George Simion va fi inapoi, pe Prut, duminica, incercand sa-l treaca si sa testeze hotararea Securitatii din Republica Moldova.
E greu de spus daca aceasta lupta va mai dura un an, un deceniu sau o jumatate de secol. Sigur e insa ca, precum in cazul Ardealului, ne vom atinge pana la urma obiectivul natural cu caposenia noastra moale, mioritica, dar cumva eficienta. Si atunci nimeni nu-si mai mai aminti de Boc si Hrebenciuc – ci, o spun din nou, ca un pariu insistent, de George Simion, Marius Lulea si Eugen Popescu.
