Premium
Era o vreme când toată lumea din București (și multă lume din alte orașe) se plângea la unison de calitatea taximetriei. Apoi a venit Uber (și Taxify, ca să fim corecți) și au oferit o alternativă. Și, pe măsură ce alternativa este discutată, apar, nu este clar de unde, susținătorii taximetriei tradiționale. De unde vine această polarizare? De la politică, desigur!
Care sunt problemele?
Taximetria tradițională este definită de faptul că fiecare companie de taxi asigură niște standarde de calitate impuse prin lege, plătește niște taxe și are o anumită protecție contra concurenței (deoarece există un număr limitat de licențe). Primele două caracteristici sunt de salutat. Scopul celei de a treia (limitarea concurenței) nu este clar dar taximetriștii vă vor spune că dacă e prea mare concurența și prețul scade prea mult șoferii și companiile de taxi vor începe să facă mai rar revizii la mașină etc. Problema este că, din experiențele multor clienți, deja calitatea servirii și uneori a mașinii lasă de dorit.
Uber, în schimb, este un intermediar între diverse persoane individuale (eventual înregistrate ca PFA pentru plata impozitelor) și clienții lor. Când îi convine, compania spune că ea nu intermediază taximetrie ci ride-hailing adică un fel de serviciu imaginar prin care oamenii iau pasageri în drumul de acasă spre serviciu.
În străinătate, Uber face eforturi masive de a concura prin preț companiile de taximetrie. În România (sau cel puțin în București) prețul Uber este cam cât prețul unui taxi, dacă adaugi șpaga de rigoare. Ceea ce oferă compania în primul rând este un sistem de puncte pe care le dau clienții șoferilor (și invers). Dacă punctajul scade, șoferii pot fi dați afară, ceea ce îi face să fie mai serviabili. Nu pare mult, dar a fost suficient pentru ca Uber să își taie o felie bună din piața taximetriei.
Din punctul meu de vedere, însă, nu aspectele de calitate și siguranță a serviciului fac obiectul dezbaterii. Ci, mai degrabă, unele poziționări ideologice.
Taximetrist și proletar
Stânga clasică marxistă saluta transformarea artizanilor în proletari ca un pas înainte spre revoluția mondială. Deși nu se vorbește întotdeauna despre asta, stânga modernă a renunțat la această utopie așa că acuma sprijină formele de organizare a muncii mai puțin dominate de capital: producători artizanali (reali sau imaginari), culegători de fructe și ciuperci, triburi amazoniene, etc.
Din acest punct de vedere, taximetriștii sunt, cumva, mici întreprinzători, stăpâni pe propriul destin: dacă vor să te ducă la destinație te duc, dacă nu, nu. În schimb, Uber îi transformă pe aceștia în proletari de facto, adeseori fără beneficiile unui contract stabil de muncă. Mai mult, în țările unde Uber concurează prin preț există în mod real o presiune asupra șoferilor să muncească cât mai mult și, simultan, o presiune de scădere a veniturilor.
Bun, acum ați putea spune că Uber, ocolind legea taximetriei, crește gradul de ocupare și aduce în câmpul muncii oameni care, altfel, nu ar fi primit licență de taxi. Și, cu siguranță, există oameni de stânga care gândesc astfel. Dar stânga pură (adică eliberată de analiza realistă de impact) nu are asemenea probleme.
Cine reglementează?
În ciuda a ceea ce poate ați citit nu există nici un studiu empiric în România care să arate dacă Uber este mai sigur sau mai puțin sigur decât taximetria.
Ceea ce deschide calea către opțiuni ideologice. Dreapta libertariană va spune (pe drept cuvânt) că Uber asigură o serie de verificări de calitate apoi va conchide ideologic că sistemele de calitate de la privat sunt mai sigure decât cele de stat și va merge cu Uber. În schimb, stânga statistă va spune că standardele statului sunt ceva mai exigente (ceea ce este adevărat) și va conchide ideologic că fără ochiul veghetor al statului descindem în haos. Și va merge cu taximetre clasice.
*
Evident, atât la stânga cât și la dreapta vom găsi oameni care admit că nici statul și nici privatul nu sunt reglementatori magici și aceștia vor circula cu ce cred ei că este mai bine. La fel, în materie de tratament al angajaților, aceștia vor privi problema în termeni de costuri și beneficii. Asemenea oameni sunt cunoscuți uneori sub numele derogatoriu de centriști și sunt priviți condescendent atât de dreapta cât și de către stânga pură.
