Premium
Săptămâna trecută Comisia Juridică a Senatului a respins proiectele USR şi ALDE privind reglementarea parteneriatului civil. Evident, important nu este atât votul în Comisie (deşi acesta dă un semnal) cât votul în plen, şi apoi, mai ales, votul în Camera Deputaţilor, care e cameră decizională.
Iniţiatorii parteneriatului civil îşi motivaseră proiectul susţinând că există suficiente cupluri care convieţuiesc în afara căsătoriei, în uniuni consensuale libere (concubinaj) şi care au nevoie de o formă de protecţie a vieţii de familie.
Această motivaţie nu e, însă, mai mult decât o lozincă.
De ce ar crede cineva că acele cupluri heterosexuale care doresc să trăiască fără acte, fără să-şi oficializeze relaţia, s-ar grăbi să încheie un parteneriat care, dacă te uiţi în lege, e cam acelaşi lucru cu căsătoria civilă? Dacă ar fi vrut, ar fi încheiat căsătoria. Iar dacă nu vor să încheie căsătoria, nu vor încheia nici căsătoria civilă bis, adică parteneriatul. Cuplurile necăsătorite nu vor fi mai ocrotite decât sunt în prezent dacă se pune pe piaţă o clonă a căsătoriei.
Cel mult, la această copie nereuşită a căsătoriei care este parteneriatul civil pentru persoane de sex opus nu vor recurge, din diferite motive, decât tot unele dintre acele cupluri care, în lipsa lui, ar încheia căsătoria. Şi atunci, care ar fi folosul?
Singurul „succes” ar fi că această clonă nereuşită a căsătoriei, fiind mai instabilă decât originalul, îl va submina; dar ar submina, la pachet, şi funcţiile căsătoriei pe termen lung în societate, adică formarea optimă a noilor generaţii, formare care depinde de stabilitatea relaţiilor dintre părinţi.
Cât despre parteneriatul civil între persoanele de acelaşi sex… forma propusă e, cum spuneam, o replică a căsătoriei, doar că poartă altă denumire. Şi parcă tocmai ce a avut loc un referendum cu un vot covârşitor de 92% împotriva căsătoriei unisex.
Cuplurile de acelaşi sex sunt îndreptăţite să li se recunoască diferite drepturi esenţiale, dar nu sub forma unei copii a căsătoriei – rezervată de lege cuplurilor de sex opus.
Mai mult, aşa cum a observat preşedintele Comisiei Juridice, cadrul legal actual permite inclusiv cuplurilor de acelaşi sex să dobândească bunuri în comun, să îşi lase moşteniri ori să se viziteze la spital; doar că nu le obligă să încheie şi o căsătorie – sau un parteneriat – pentru asta.
Să-i lăsăm, deci, pe cei care vor să trăiască împreună fără acte, în pace. Și să lăsăm familia în pace.
___
Comentariu de Gabriel Popa, invitat
COMENTARIUL ESTE ASUMAT DE AUTOR
