Degenerarea politicii românești crește riscul dezvoltării partidelor extremiste și populiste

Merită, la început de an, să analizăm perspectivele pe care le au partidele politice românești de a se remarca în fața electoratului în vederea nul 2020. De asemenea merită discutat, la un nivel chiar mai esențial, în ce măsură aceste partide își îndeplinesc funcția de reprezentare măcar la nivelul anilor trecuți, dacă nu la nivelul ideal al unei democrații funcționale.

Declinul lent al puterii

Conform sondajelor CURS, Partidul Social Democrat a pierdut în anul 2018 aproximativ 10 procente scăzând de la 42% până la 33%.

Unora această scădere li se pare insuficientă prin raportare la politica să zicem... spectaculoasă practicată de guvernul PSD. Totuși, să privim puțin lucrurile în perspectivă. Dacă PSD va continua să scadă încă un an același ritm, ar ajunge la 20 și ceva la sută. La un asemenea procent, în opinia mea, partidul face pur și simplu implozie. PSD a fost întotdeauna modelat ca un partid al cărui scop este să preia statul. Partidul poate tolera perioade de opoziție atâta vreme cât speră să se întoarcă la cârma guvernării. Dar perspectiva în care să nu mai fie principalul partid din orice guvernare din care face parte s-ar putea dovedi intolerabilă.

Puteți descărca prezentarea integrală de aici.

Nu este obligatoriu ca PSD să își continue scăderea de anul trecut. Precum în avertismentele puse de fondurile de investiții, performanțele trecute nu garantează performanțe de viitoare. Există, în opinia majorității analiștilor, în nucleu dur al Partidului Social Democrat care este relativ imun la diversele gafe și bâlbe ale partidului și care votează disciplinat, de fiecare dată, PSd. Problema este că social democrații pun în practică în momentul de față politici care nu sunt neapărat agreate nici măcar de alegătorii săi. Altfel spus, pentru prima dată în ultimii ani, PSD practică politici care ar putea să îi erodeze nucleul dur.

Totuși, pentru că nu avem neapărat experiență în acest sens, este greu de prezis acum, dacă și cum și când se va eroda acest nucleu.

Veste bună pentru PSD este că procentele pierdute de către partid sunt recuperate, sub o formă sau alta, de partide înrudite ideologic sau cu care pe PSD are tradiții de colaborare. Vorbim, desigur, pe Partidul Pro România al fostului prin ministru Victor Ponta și de ALDE al fostului prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu. Ambele nu au neapărat o identitate foarte clară bazându-se încrederea de care încă se mai bucură liderii lor.

Citiți și: SONDAJ CURS - Topul celor mai apreciaţi politicieni: Iohannis, pe locul 2. Dăncilă, peste Dragnea

Totuși, calculul electoral și cel parlamentar nu sunt identice. Adeseori, PSD a ajuns în opoziție pierzând unul sau altul dintre tovarăși de drum. PD și Petre Roman la alegerile din 1996, PC în 2004 sunt asemenea exemple. Nu există nici o garanție că Pro-România sau ALDE fi în aceeași tabără cu PSD dacă actuala opoziție le va face o ofertă. Și chiar dacă ar alege să rămână în tabăra social democraților, prețul cerut de aceste formațiuni ar putea să fie disproporționat față de voturile pe care le aduc.

Mai sus am făcut referință la sondajul CURS, unul dintre sondajele aparent mai favorabile Partidului Social Democrat, dacă ar fi să ne luăm după datele IMAS. Conform ultimului sondaj al acestora PSD, (25%) se află în urma PNL (26%). Asta ar însemna că PSD este deja în stadiul terminal al existenței sale doar că organizațiile de partid nu au făcut implozie pentru că nu a aflat acest adevăr.

Citiți și: Sondaj IMAS transmis de USR: PNL ar fi depășit PSD!

Personal, am dificultăți să cred PSD de se află la 25% în sondaje. Nu spun că acest lucru este imposibil de parcursul acestui ciclu electoral. Ba ca sunt primul care admite că PSD face toate eforturile pentru a se trimite singur la groapa de gunoi a istoriei. Dar un PSD de la 25% nu este doar un scor, o intenție de vot. Ci un adevărat cutremur social care presupune nu doar plecarea alegătorilor izolați ci dezertarea a întregi organizații de partid. Deocamdată, eu nu văd acest cutremur.

Cum s-a ajuns aici? Prin proastă guvernare. Chiar și din alegătorii care au rămas puterii, 25% consideră că guvernarea PSD este proastă și foarte proastă.

Citiți și: SONDAJ CURS, la doi ani de la alegeri: 65% dintre români consideră că guvernarea PSD-ALDE este proastă sau foarte proastă

Nu este surprinzător, în acest context, că aproape 20% din alegători PSD-ALDE vor căderea propriului guvern.

Citiți și: Românii nu se simt reprezentați de actualele partide. 1 din 5 alegători ai Puterii dorește căderea actualului guvern

Opoziția stagnează

Decăderea PSD nu se vede întru totul în evoluția voturilor opoziției tradiționale. Pe de o parte, acest lucru se datorează existenței unor partide capabile să preia voturile plecate de la PSD. În relație cu electoratul puterii, ALDE și Pro România formează un soi de opoziție internă menită să atragă pe cei dezamăgiți de PSD dar care nu sunt pregătiți să se arunce în brațele PNL/USR/MRI/PMP.

Dar mai există un alt aspect, mai subtil, care nu poate fi văzut în intenția de vot. Anume că în timp ce PSD distruge încrederea în clasa politică și instituțiile democratice, Opoziția (de toate felurile) nu pare capabilă să o reconstruiască.

Datele ultimului sondaj CURS de spun că 52% la sută din români consideră că actualele partide nu îi reprezintă (vezi linkul de mai sus). Asta se întâmplă deși în actualul sistem numai PSD, PNL și UDMR pot fi numite partide vechi, pe când ALDE, Pro România, USR, MRI sau PMP sunt partide noi, având la activ doar anul electoral 2016. Mai mult, între alegătorii acestor partide noi (n=254 în eșantion) 57% consideră că partidele actuale nu îi reprezintă (iar 13% nu au o părere). Desigur, putem specula că această neîncredere nu vizează în primul rând partidul pe care respondentul l-ar vota. Dar, inevitabil, la guvernare se va ajunge prin formarea de coaliții. În acele coaliții alegătorul va vedea adeseori prezente partide care nu doar că nu ar întruni votul său dar pe care acesta le consideră incapabile să îl reprezinte fie și doar ca opțiune de avarie. Iar asta se întâmplă inclusiv în partidele mai noi, care teoretic ar fi răspunsul la lipsa de reprezentare a cetățeanului.

Clasa politică

Dacă românii nu se simt neapărat reprezentați de actualele partide fie ele sistem sau antisistem, establishment sau anti-establishment, asta înseamnă că nemulțumirea nu mai este îndreptată exclusiv în potriva unui partid anume ci că există o nemulțumire latentă, pe care nu o vedem în intenția de vot deoarece nu există o ofertă care să răspundă acestor nemulțumiri. Sau, ca să fiu mai corect, există o mare nemulțumire latentă care este captată doar parțial de partide.

Lucrul acesta îl vedem în răspunsul întrebări precum cele care privesc agenda publică. Vreme de mai mulți ani după criza din 2009 principalele priorități le românilor țineau sub o formă sau alta de nivelul de trai. Priviți, de exemplu, acest sondaj CURS din decembrie 2017.

La un an distanță, în decembrie 2018, doar 39% dintre românii mai consideră că principalele probleme ale României țin de nivelul de trai. În schimb, marea majoritate cred că ele țin de cum suntem conduși, fie că acuză corupția (30%), clasa politică (22%) sau starea Justiției (15%)

Sursa: sondaj CURS.

Și mai îngrijorătoare este raportarea românului la instituții. În timp ce instituțiile democrației își mențin declinul constant în încrederea românilor, vedem cu încrederea românilor crește în instituțiile de forță.

Citiți și: Românii au din ce în ce mai puțină încredere în instituțiile politice și din ce în ce mai multă în cele de forță

*

Toate aceste date și deducții prezintă o perspectivă mai degrabă sumbră asupra următorilor ani electorali. Pozițiile și politicile Partidului Social Democrat alienează sau cel puțin a riscă să alieneze părți din electoratul său central. Conform unei vechi tradiții politice există deja în așteptare partide înrudite (ALDE și Pro România) pregătite și dornice să preia asemenea voturi. În partea cealaltă a spectrului există atât opoziția tradițională formată din PNL cât și opoziția mai puțin tradițională formată din USR sau MRI/Plus. Totuși, toate acestea, împreună, nu reușesc să îi facă pe români să se simtă reprezentați în interiorul spectrului politic. Ceea ce, posibil, contribuie la creșterea așteptărilor pe care electoratul le are de la instituțiile de forță.

Să fim bine înțeleși, nu mă aștept la o formă de lovitură de stat sau de militarizarea societății politice. Dar nu îmi este greu să îmi imaginez apărând un partid extremist sau doar populist care va flutura steagul salvării și va promite acțiune în forță / decisivă ignorând dacă este nevoie angajamentele noastre euro-atlantice sau principiile de bază ale democrației. Mai rău decât atât, nu mi se pare ca un imposibil ca un asemenea partid, nou apărut sau evoluat din partidele existente, să intre în Parlament sau chiar să aibă un cuvânt de spus în favoarea guvernului.