Premium
O reforma a Constitutiei franceze - consecinta a atentatelor de la Paris, care a antrenat deja demisia unui ministru, critici internationale si divizarea majoritatii parlamentare - va fi examinata vineri de deputati într-o dezbatere care se anunta furtunoasa, comenteaza AFP.
La trei zile dupa atacurile jihadiste din 13 noiembrie 2015 (soldate cu 130 de morti), presedintele Francois Hollande si-a anuntat intentia de a înscrie în Constitutie regimul starii de urgenta si ridicarea cetateniei franceze tuturor detinatorilor cu dubla cetatenie implicati în crime teroriste.
Cotitura în materie de securitate a sefului socialist al statului a atras la vremea respectiva aplauzele parlamentarilor de toate orientarile si o larga sustinere din partea opiniei publice.
Dupa trei luni, proiectul de reforma 'Protectia natiunii' - care reia aceste doua idei - intra în dezbaterea Adunarii nationale, dar adoptarea sa pare incerta.
Mai multe mii de persoane au defilat sâmbata trecuta la Paris si în mai multe orase, manifestând împotriva reformei. O adunare similara este prevazuta sa aiba loc si vineri, în fata sediului Adunarii nationale, în timpul examinarii celor doua amendamente.
Dezbaterea - cu un înalt grad de risc pentru un presedinte a carui credibilitate scade, potrivit sondajelor - este de fapt simbolica: starea de urgenta este prevazuta deja în legislatia franceza înca din 1955 (o lege în acest sens fiind votata în timpul razboiului din Algeria) si problema este doar de a-i conferi un cadru constitutional.
Sustinatorii ei insista ca dezbaterea are doar rolul de a încadra mai bine acest regim de exceptie, care autorizeaza consemnarile la domiciliu, perchezitiile si interzicerea adunarilor publice fara a necesita interventia unui judecator.
Detractorii sai considera masura cel putin inutila, daca nu chiar periculoasa pentru ca ar afecta libertatile publice. Ei au primit miercuri sprijinul Consiliului Europei, conform caruia un astfel de regim ar putea duce la abuzuri din partea politiei si ar contribui la stigmatizarea musulmanilor.
'A continua parcursul pe calea trasata pâna în prezent nu este de dorit' pentru ca acesta 'ar agrava polarizarea societatii si ar slabi statul de drept', a estimat comisarul pentru drepturile omului din organizatia paneuropeana, Nils Muiznieks, într-un editorial publicat în ziarul Le Monde.
Discutiile cele mai aprinse au loc, totusi, cu privire la ridicarea cetateniei.
Si aici, textul este mai mult simbolic: retragerea cetateniei franceze este deja posibila în cazul unor persoane care au primit-o în urma cu mai putin de 15 ani daca aceste persoane au fost condamnate între timp pentru terorism. Proiectul urmareste doar extinderea masurii la persoanele cu dubla cetatenie nascute în Franta, ceea ce nu ar trebui sa afecteze un numar mare de persoane.
Dar 'aceasta ridica o problema de fond asupra unui principiu fundamental care este dreptul teritoriului', apreciase înca din decembrie anul trecut Christiane Taubira, ministrul justitiei la vremea respectiva. Ea a demisionat ulterior si si-a rezumat argumentele într-o carte-surpriza: 'Ce ar fi lumea daca fiecare tara si-ar expulza cetatenii prin nastere considerati indezirabili? Va trebui sa ne imaginam un teritoriu de colectare a deseurilor unde ei ar fi regrupati?'
La fel ca ea, numeroase personalitati de stânga, între care cunoscutul economist Thomas Piketty, s-au ridicat împotriva acestei masuri, considerând-o populista si degradanta pentru cei circa 3,5 milioane de francezi cu dubla cetatenie.
Pentru a încerca sa atenueze criticile, guvernul francez a propus o noua versiune a textului, eliminând orice referinta la nationalitate si care atribuie unui judecator calitatea de a decide ridicarea cetateniei.
Dar numerosi deputati de stânga si-au exprimat în continuare nemultumirea si nici în cadrul opozitiei de dreapta opiniile nu sunt unitare.
În concluzie, adoptarea textului se anunta a fi dificila întrucât modificarea Constitutiei implica necesitatea ca textul sa fie aprobat în termeni identici de Adunarea nationala si de Senat, înaintea votarii lui cu majoritate de trei cincimi de catre cele doua camere reunite.
