Premium
Ai zice că legea prevenției în sănătate, aflată în faza de consultare publică până în data de 1 martie, a început să fie dezbătută cu un interes sporit. Atât PNL cât și PSD au aruncat cu păreri pro și contra, după caz, discuțiile au explodat atât în studiourile TV cât și în online iar publicul se implică și se poziționează de-o parte și de cealaltă a problemei.
În continuare vom vorbi despre cum dezbaterea pe legea prevenției riscă să devină a devenit un circ ieftin, mimând o coliziune între principii și idei și sfârșind tragic prin atacuri la persoană sau restrângeri de caz.
Unul dintre principiile fundamentale într-o dezbatere este acela de a-ți lega șirul de argumente printr-un fir logic, de a le expune într-un mod interdependent pentru a oferi o oarecare cursivitate susținerii moțiunii. Ce nu faci într-o dezbatere? Nu te poziționezi la începutul luptei într-una din tabere, doar pentru a o schimba cu cealaltă în timpul regulamentar de joc. Cu alte cuvinte, înjunghierea pe la spate nu este admisă, ci se așteaptă din partea ta asumarea unei poziții clare, de la început până la sfârșit.
Ce avem în realitate? Un proiect de lege inițiat de 128 de deputați și senatori, dintre care 109 membri PNL, cinci membri PSD, trei de la UDMR, nouă de la minorități și doi neafiliați. În mod normal, inițiatorii unei legi trebuie să fie și cei mai harnici susținători ai acesteia, dar pare să nu fie și cazul deputatului social-democrat Cezar Cioată. 
Actualul pesedist este un fin cunoscător al partidelor noastre politice, în patru ani de lucru în Camera Deputaților schimbându-și statutul de cinci ori, trecând de la PPDD la PC, reîntoarcerea în PPDD doar pentru a pleca din nou la PC și în final, stabilirea acestuia în rândurile PSD. 
Fiind unul dintre inițiatorii legii prevenției în sănătate, este interesant cum acesta se transformă pe contul personal de Facebook într-un foarte înfocat contestatar. De la invitația semnării unei petiții online care îndeamnă la respingerea legii „Alina 
Gorghiu” (care în egală măsură poate fi denumită și legea Cezar Cioată), la distribuirea unui material al unei publicații locale care declară că bolnavii de cancer au fost umiliți de acest proiect de lege și până la preluarea unei fotografii distribuite de Valeriu Zgonea, Cezar Cioată pare să facă tot ce îi stă în putință pentru a convingii oamenii să respingă o lege inițiată chiar de el.
Neconcordanțele în materie de discurs nu se opresc aici. Fostul ministru al Sănătății, Nicolae Bănicioiu, a declarat într-o postare pe contul personal de Facebook că o lege care să stipuleze sancțiuni pentru pacienții care nu se prezintă la doctor nu este deloc fezabilă în anul 2016, din cauza lipsei unei infrastructuri medicale dezvoltate. În final, ceea ce nu surprinde poza alăturată este anunțul fostului ministru de a-și da demisia din Parlament, dacă legea prevenției va fi votată de colegii săi parlamentari. Până aici, Bănicioiu dă dovadă de un simț ascuțit al discursului, prezentând contra-argumente solide, însoțite în final de promisiunea unei acțiuni ulterioare (a demisiei), în cazul în care legea va fi adoptată. Totuși, când alăturăm declarației de acum 21 de ore o declarație mai veche de-a sa, din 5 aprilie 2015, lucrurile devin cel puțin cenușii.
„Ministerul Sănătății are în vedere sancțiuni pentru toți românii care nu se duc să se consulte la medicul de familie măcar o data la 3 ani, a declarat în emisiunea "După 20 de ani", difuzată duminică la PRO TV, Nicolae Bănicioiu. „Asta nu este reglată încă, dar avem în intenție în momentul de față, și e prima oară când o spun, ne gândim ca persoanele care nu merg o data la trei ani la medicul de familie sau nu își fac un set de analize complet, să introducem sancțiuni. Știu că este cel mai nepopular lucru pe care îl spun în momentul de față, dar pentru sistemul sanitar va însemna foarte mult în sensul prevenției, în sensul gestiunii corecte a unui caz, în momentul în care îl găsești”, declara Ministrul Sănătății de la acea vreme, Nicolae Bănicioiu, citat de Hotnews.
Dacă a face declarații în linia partidului este o chestiune normală în politică, a spune azi un lucru care contrazice total o declarație de-a ta de „ieri”, este contrar oricărei strategii pe care ți-ar putea-o trasa un consultant în PR.
Valeriu Zgonea este un alt aprig contestatar al legii prevenției în sănătate. În calitate de președinte al Camerei Deputaților, cu siguranță cunoaște faptul că din rândurile PSD vin cinci inițiatori ai acestei legi. Pentru a fi un lider de partid credibil, trebuie să fii la curent cu activitățile celor pe care îi conduci și să îți și asumi (sau, după caz, să penalizezi) acțiunile acestora. Nu l-am auzit pe Valeriu Zgonea oferind lămuriri în privința celor cinci membri PSD care se află pe lista de inițiatori, în schimb, acesta continuă să declare sus și tare ideea falsă conform căreia legea este 100% o creație a liberalilor. Ipocrizia social-democraților din ultimele zile avea doar un scop electoral, de a rupe puțin din capitalul de imagine al PNL. Doar că să acuzi proiectul de lege în numele partidului, câtă vreme și unii membri ai formațiunii tale se află printre inițiatori, îți poate provoca și ție lovituri de imagine. Cu puțină vreme în urmă, Mediafax anunța că Liviu Dragnea le va cere celor cinci inițiatori ai legii, membri PSD, să-și retragă semnătura de pe aceasta. O acțiune care vine (cam târziu) să repare omiterea intenționată din acuzele social-democraților.
Mergem mai departe cu analiza pentru a discuta și despre prestația liberalilor în acest caz. Fiind o lege ai cărei cei mai mulți inițiatori fac parte din PNL, ai spune că strategia de partid pe de-o parte, plus cea de inițiator de lege pe de cealaltă, te obligă să promovezi cu ardoare beneficiile pe care aceasta le va aduce în momentul adoptării. Ce vedem în schimb la liberali? O apatie soră cu moartea, în care comunicarea este realizată pe doar două voci (a Alinei Gorghiu și a lui Eugen Nicolăescu). Dacă pe micile televizoare este normal și de înțeles de ce purtătorii mesajului sunt în număr redus, tăcerea din online nu poate fi explicată la fel de simplu. Dintre inițiatorii liberali ai legii, foarte puțini se agită în online pentru a ne convinge de schimbările benefice pe care le va aduce aceasta. Florin Alexe, Lucia Varga sau Florica Cherecheș se află pe lista scurtă a inițiatorilor legii care chiar încearcă să ne convingă de utilitatea implementării ei. Nu vă gândiți, nu cu înșiruiri de motive și analize proprii, ci cu argumentații realizate când de Nicolăescu, când de Gorghiu. O excepție este cazul membrei Camerei Deputaților Hărău Eleonora Carmen, care chiar încearcă pe contul personal de Facebook să răspundă criticilor social-democraților, principalii contestatari ai legii, dar care anunță și că așteaptă observații asupra proiectului de lege pe adresa oficială de email.
Lipsa aproape generală a reacției liberalilor de a apăra legea promovată de ei în cea mai mare parte, pusă laolaltă cu strategia PSD de a purta discuția pe câteva exemple care dau bine la cameră dar nu sunt definitorii pentru esența legii ne fac să avem parte de o dezbatere slabă, cu prea multe încercări de a produce emoție (a se vedea acuzele PSD conform cărora liberalii batjocoresc bolnavii de cancer) și prea puține situații, spre deloc, în care să se încerce discutarea unor strategii de fond pe care încearcă legea să le introducă.
Dacă legea e bună sau nu, am încercat să nu comentez aici, dar trebuie înțeles că o dezbatere făcută de dragul dezbaterii nu ne aduce mai aproape de rezolvarea problemei, ci din contră, ne poartă pe piste false, saturând agenda publică și interesul manifestat de societatea civilă de a participa în mod real la o consultare publică.
Nu cu mult timp în urmă, Dacian Cioloș se raporta la problema fondurilor europene dintr-un cu totul alt unghi decât se practica în spațiul public de până atunci. Acesta declara că nu contează neapărat procentul fondurilor europene atras, ci contează mai mult să vedem ce s-a realizat din acei bani. Același lucru trebuie înțeles și în situația de față. Nu contează cantitatea părerilor și a scandalului, ci calitatea argumentelor aduse în dezbaterea publică. Desigur, dacă suntem de acord că o consultare publică are rolul de a aduce o lege la cea mai bună variantă a ei și nu doar ca un partid să mai câștige câteva puncte de PR.
