Premium
Avem locuri de muncă neocupate. Și avem oameni care vor să ocupe acele locuri de muncă.
În media revine din când în când povestea patronilor care nu își găsesc angajați. Problema este una larg răspândită. Conform unui site internațional, cam 70% din angajați au raportat că au avut dificultăți la angajare.
O parte din acești patroni vor de fapt să rămână manageri necompetititvi, pentru că nu știu să fie altfel și să supraviețuiască folosind avantajul competitiv al muncii ieftine. Dar nu toți. Și, oricum, indiferent de cauză, problema rămâne.
Pe de altă parte, avem 480 000 de șomeri la ultima raportare disponibila pe site-ul INS. Prin șomeri nu îi înțelegem pe cei înregistrați la stat (cifră destul de irelevantă) ci oameni care vor să muncească și nu găsesc de lucru. La asta se adaugă cei care au renunțat să mai caute de lucru și trăiesc din agricultura de subzistență, sporind eventual veniturile cu ajutoare sociale sau din partea familiei.
Într-un fel, România are și exces și deficit de locuri de muncă. Cererea nu se întâlnește cu oferta. La asta se adaugă faptul că mulți cetățeni români continuă să lucreze pe slujbe sub potențialul lor productiv.
Fără să am pretenția că fac un studiu complet, un rol important în rezolvarea acestei probleme îl joacă accesul, educația și non-discriminarea. Romii și cei din mediul rural sunt în mod deosebit afectați și soluția poate veni de la ei. Evident, aceste categorii se pot combina. Există romi în mediul rural. Mai rău, există romi la marginea satelor, izolați de restul lumii. Asemenea comunități riscă să devină focare de sărăcie și lipsă de speranță în are fiecare generație moștenește necazurile celei dinainte.
Cine și cât este afectat
Metoda cea mai bună de calcul a șomajului (BIM) nu este defalcată în mod oficial pe etnii. Un studiu al Agenției Împreună, folosind aparent o metodologie diferită, ne arată, totuși, un șomaj dublu în rândul romilor față de restul populației.
În plus, studiu din 2013, citat de Hotnews sugerează ca romii trăiesc cu 16 mai puțin decât românii (studiul compară vârsta medie a morții, ceea ce nu este ideal dar este mai mult decât nimic). O durată a vieții atât de sever scurtată, pe lângă că este cutremurătoare în sine, implică și o viață activă mai scurtă.
În problema rural, rata șomajului BIM la nivelul trimestrului 1 2007 este de 4,7% în timp ce în rural este de 6,4%, totul conform raportărilor INS. Cifrele vorbesc de la sine.
Factori de influență
Educația
Cum ziceam, nu avem date prea clare despre șomajul romilor în sine. Dar, pornind de la același studiu al Agenției Împreună, avem distribuția veniturilor în funcție de educație. Vedem cum, dintre familiile respondenților fără școală 19% nu au nici un venit în timp ce, dintre familiile cu educație superioară numai 7% se află în această situație. Și mai bine stau școlile profesionale - dintre absolvenții acestora numai 5% trăiesc în familii fără venituri.
La nivel de rural vs urban nu am date directe dar știu ca la nivelul întregii țări educația influențează în mod pozitiv atât veniturile cât și speranța de viață.
Accesul fizic la locul de muncă al comunităților izolate
Nu intrăm acum în detalii privind rețeaua de drumuri și căi ferate, căci toți știm că aceasta este deficitară. Dar nu este vorba în primul rând de accesul la un drum care să îți facă naveta mai scurtă ci de accesul la un vehicul care să îți facă drumul posibil. România are o rată a motorizării mult sub media europeană. Asta nu se vede în București sau în marile orașe dar, dacă luăm în considerare întreagă țară, afirmația este adevărată.
Dacă am avea o rețea bună de trenuri de navetiști și curse auto locale, am putea măcar să lăudăm virtuțile ecologice ale acestei stări de fapt. Dar nu avem. Astfel, localitățile rurale și (în mai mică măsură) periferiile orașelor devin adeseori zone închise din care nu poți naveta ca să mergi la lucru.
Aici avem și avem un cerc vicios. Nu avem curse pentru că oamenii nu au cu ce să plătească dar oamenii nu au cu ce să plătească deoarece nu au bani, deoarece nu lucrează, deoarece nu au transport. Problema nu este, totuși, irezolvabilă. Autoritățile locale sau companiile cu o politică luminată de angajare a marilor companii pot aduce o contribuție însemnată în plan local.
Discriminarea romilor
Am arătat deja că romii sunt mai afectați de șomaj. De asemenea ei au venituri mai reduse decât majoritatea. Odată ajunși pe piața muncii, romii sunt deja dezavantajați în mod disproporționat de lipsa de educație și lipsa de acces fizic la locul de muncă. Dar acești factori, sau alții la fel de „obiectivi” nu explică decât parțial diferențele de rezultat. Indiferent cum am aranja și controla datele, a fi rom rămâne un dezavantaj pe piața muncii.
În mod particular, femeile rome sunt dezavantajate pe piața muncii, ele având o rată a șomajului mult sporită.
Un studiu al Băncii Mondiale spune în acest sens că „egalizarea oportunităților pe piața muncii pentru rom ar putea rezulta în beneficii economice potențiale între 887 milioane de EUR și 2,9 miliarde de EUR”.
În loc de concluzie
Multă lume spune că ar fi bine să se întoarcă diaspora să ne ajute economia. Dar diaspora nu se va întoarce prea curând – nu la acest nivel al salariilor. Dar avem în România oameni care ne pot împinge economia înainte și ne pot ajuta să echilibrăm bugetele. Trebuie doar să decidem să învestim inteligent în ei.
