Editura Polirom a tradus 'Diavolii din Loudun', una dintre cele mai bune lucrări non-ficţionale ale lui Aldous Huxley

"Diavolii din Loudun", remarcabilă analiză a acestui scandal faimos în epocă, este considerată una dintre cele mai bune lucrări non-ficţionale ale lui Aldous Huxley. Cartea a apărut la editura Polirom în traducerea lui Iulian Bocai.

În 1632, într-o comunitate de ursuline din orăşelul Loudun încep să apară cazuri de pretinsă posedare demonică. Exorcizările publice practicate asupra călugăriţelor stârnesc vâlvă şi atrag o sumedenie de curioşi din Franţa şi din străinătate. Denunţat de stareţa Jeanne des Anges, care nu-i putuse ierta refuzul de a deveni duhovnicul mănăstirii, chipeşul preot Urbain Grandier e acuzat că, în înţelegere cu diavolul, le-ar fi sedus spiritual şi sexual pe călugăriţe. Spre nenorocul lui, Grandier, ambiţios şi lipsit de scrupule, îşi făcuse deja duşmani puternici, printre care însuşi cardinalul Richelieu. Drept urmare, va fi condamnat, supus torturilor şi ars pe rug pentru vrăjitorie.

„Săptămânile următoare au fost o lungă orgie de duşmănie autorizată, de sperjur binecuvântat de Biserică, de ură şi invidie care nu numai că nu erau reprimate, ci erau chiar răsplătite în mod oficial. Episcopul de Poitiers a publicat un avertisment, în care l denunţa pe Grandier şi i îndemna pe credincioşi să ofere informaţii împotriva lui. Exortaţia a fost ascultată cu entuziasm. Laubardemont şi secretarii săi au transcris volume întregi de bârfe răutăcioase. Cazul din 1630 a fost redeschis şi toţi martorii ce recunoscuseră că comiseseră sperjur jurau acum că minciunile de care se deziseseră erau adevărul adevărat. La aceste audieri preliminare Grandier n a fost prezent în persoană şi nici reprezentat de avocat. Laubardemont n a permis apărării să şi prezinte cazul, iar când mama lui Grandier a protestat împotriva metodelor nedrepte şi chiar ilegale care erau folosite, i-a rupt petiţiile în faţă".

Aldous Huxley (1894-1963) s-a născut în oraşul englez Godalming, comitatul Surrey, într-o familie cu îndelungată tradiţie intelectuală. În 1908 şi-a început studiile la Eton College, iar după o întrerupere de doi ani le-a continuat la Balliol College din Oxford. În 1916 a publicat prima sa carte, volumul de versuri Roata în flăcări ("The Burning Wheel"). Patru ani mai târziu, în 1920, i-a apărut un volum de povestiri, "Limbo", urmat – la doar un an – de primul său roman, "Galben de Crome. Minunata lume nouă", unul dintre romanele de referinţă ale secolului trecut, a fost publicat în 1932.

În 1937, Huxley s-a mutat în Statele Unite împreună cu soţia şi fiul. A locuit până la sfârşitul vieţii în sudul Californiei şi în New Mexico, s-a apropiat de filosofia orientală şi a scris o vreme scenarii de film. Tot aici a început să experimenteze drogurile psihedelice, relatându-şi ulterior trăirile în faimosul eseu "Porţile percepţiei" (1954, sursa de inspiraţie pentru numele celebrei formaţii The Doors). A publicat de-a lungul vieţii numeroase romane, volume de povestiri, eseuri şi poezii, scenarii de film şi biografii, cărţi de filosofie, jurnale de călătorie şi cărţi pentru copii, fiind considerat unul dintre cei mai reprezentativi şi mai influenţi scriitori ai secolului XX. În 1959 a fost distins cu Premiul pentru Merit al Academiei Americane de Arte şi Litere.