DNA cere majorarea pedepsei pentru Dan Diaconescu

Autor:

Publicat: 01/09/2014 10:07

El a fost condamnat in prima instanta la 3 ani de inchisoare cu executare. Primul termen de la Curtea de Apel Bucuresti va fi judecat pe 3 octombrie. **** Sub aspectul individualizării pedepsei, în raport de noile limite de pedeapsă pentru infracţiunea de şantaj după intrarea în vigoare a noului cod penal şi modificările aduse Legii 78/2000 prin legea de punere în aplicare a noului cod penal, se pune în primul rând problema identificării legii penale mai favorabile aplicabilă inculpaţilor. Strict din punct de vedere al limitelor de pedeapsă, legea penală mai favorabilă se apreciază nu în funcţie de vechiul sau noul cod penal ( în ambele incriminări se prevede o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între 2 şi 7 ani, respectiv în art. 194 pct.1 şi 2 din Legea 15/1968 şi art. 207 alin 2 şi 3 din Legea 286/2009 ), ci de modificările aduse art. 13 ind. 1 din Legea 78/2000 prin art. 79 pct.8 din Legea 187/2012. Per ansamblu însă, în raport de pedepsele minime ce pot fi aplicate în condiţiile circumstanţelor atenuante care pot fi reţinute în favoarea inculpaţilor, de concursul de infracţiuni pentru inculpatul Diaconescu, precum şi de modalităţile de executare pentru pedepsele stabilite în sarcina inculpaţilor Diaconescu şi Ghezea, este posibil ca vechiul cod penal să fie legea penală mai favorabilă, iar în aplicarea unei singure legi penale, considerăm că într-o atare situaţie subzistă încadrarea juridică reţinută în rechizitoriu şi sentinţă, fără modificările aduse art. 13 ind. 1 din legea 78/2000 prin art. 79 pct.8 din Legea 187/2012. Într-o atare ipoteză apreciem că nu puteau fi reţinute circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor pentru următoarele considerente: 1. Circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a nu poate fi considerată incidentă în cauză prin simpla lipsă a antecedentelor penale ale inculpaţilor Diaconescu şi Ghezea. Atitudinea de consideraţie faţă de lege dovedită prin respectarea normelor juridice reprezintă conduita normală în societate a oricărei persoane. O conduită normală nu poate fi convertită automat şi numai prin ea însăşi într-o conduită excepţională pentru a fi valorificată ca o circumstanţă atenuantă, astfel cum impun exigenţele art. 74 lit. a v.c.p. Desigur că pentru o persoană care la un moment dat a încălcat legea penală, comportamentul său anterior acestui moment de a fi unul ce nu a necesitat vreo corecţie din partea statului prin aplicarea unor sancţiuni penale este unul fundamental opus conduitei de la data săvârşirii infracţiunii, dar cu toate acestea rămâne a fi calificat ca un comportament obişnuit pentru orice persoană. În concluzie, pentru a constitui o circumstanţă atenuantă, conduita bună a inculpatului anterioară săvârşirii infracţiunii trebuie să rezulte şi din alte împrejurări, simplul fapt că activitatea trecută a inculpatului nu a intrat sub incidenţa legii penale nefiind suficient pentru o astfel de apreciere. 2. Circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 2, explicată de instanţă prin aceea că inculpaţii Diaconescu, Pârv şi Ghezea sunt „ persoane instruite şi perfect integrate în societate ”. Caracteristica inculpaţilor de „ persoane instruite ” nu convinge ca un element în favoarea acestora cât timp instrucţia superioară presupusă în sarcina lor nu a acţionat ca un element de cenzură de natură a împiedica săvârşirea infracţiunilor şi nici ca o moralitate superioară aptă să trezească în conştiinţa acestora regretul faptelor comise nici după săvârşirea acestora şi nici măcar după descoperirea lor. Din contră, acest grad de instruire a permis inculpaţilor abordarea infracţiunii de şantaj dintr-o perspectivă inedită şi anume aceea a ameninţărilor aduse părţilor vătămate prin intermediul mijloacelor mass-media. Sub pretextul de anchete jurnalistice inculpaţii nu au ezitat să ameninţe părţile vătămate cu divulgarea de date compromiţătoare în schimbul unor sume de bani, ferm convinşi că faptele lor nu vor face obiectul vreunei investigaţii judiciare inclusiv prin interpretarea în favoarea personală, iar nu în favoarea societăţii a principiului libertăţii presei şi a libertăţii de opinie. Astfel cum s-a învederat prin însăşi actul de sesizare la fila 7, „avantajul presei, folosite ca instrument de şantaj, este foarte important şi din perspectiva unei eventuale apărări. Pot fi, astfel, oricând invocate, principii nobile - piloni ai democraţiei, cum sunt libertatea cuvântului şi a presei, pentru a justifica orice tip de comportament infracţional în această sferă.” O instrucţie superioară nu a însemnat şi o valorizare pe măsură a principiilor libertăţii presei sau a libertăţii psihice a persoanei, iar folosirea în scop personal a mass-media s-a făcut nu numai pentru punerea la adăpost de eventuale consecinţe din partea organelor abilitate ale statului ci şi pentru a înfrânge din start orice reacţie a persoanelor şantajate. „O ameninţare serioasă din partea unei televiziuni are puterea de a îngrozi, are capacitatea de a crea o presiune extrem de serioasă asupra unei persoane fizice şi aceasta, cu atât mai mult, cu cât acea persoană nu are un rang, o condiţie socială atât de avansată, pentru a reprezenta un adversar de temut pentru respectiva televiziune. ” ( fila 7 rechizitoriu ) „ Instrucţia superioară ” nu a avut ca ecou în psihicul inculpaţilor după descoperirea infracţiunilor decât trezirea unui instinct primar de apărare prin nerecunoaşterea faptelor, negarea caracterului infracţional al activităţii lor şi punerea de piedici organelor judiciare în desfăşurarea procesului penal. Cu titlul de exemplu arătăm atitudinea inculpatului Diaconescu de tergiversare a procedurii de prezentare a materialului de urmărire penală, inculpat care în ciuda studiilor superioare a invocat constant procurorului dificultăţi în lecturarea a mai mult de 20 de file pe zi în medie din actele dosarului, aspect reţinut şi de instanţă ca un element în defavoarea sa. Dacă analizăm „ instrucţia superioară ” ca pe un element ce defineşte o bună pregătire profesională a inculpaţilor în domeniul în care activează, trebuie să observăm totuşi că în ceea ce-i priveşte pe jurnaliştii Diaconescu şi Ghezea activitatea desfăşurată de aceştia nu se circumscrie Codului deontologic al jurnalistului care prevede că "Folosirea statutului de jurnalist pentru a obţine beneficii personale sau în favoarea unor terţe părţi constituie o gravă încălcare a normelor etice şi este inacceptabilă", aspect reţinut şi de instanţă. Referitor la inculpatul Pârv este evident că statutul de clarvăzător al acestuia nu la ajutat să întrevadă câtuşi de puţin urmările faptelor sale sau consecinţele atitudinii de sfidare a organelor judiciare, cu atât mai mult cu cât nu se afla la primul impact cu legea penală iar fişa de cazier judiciar constituia un indiciu serios. În ceea ce priveşte atributul de persoane „ perfect integrate în societate ” cu care au fost etichetaţi toţi inculpaţii în vederea reţinerii acestui aspect ca şi circumstanţă atenuantă, ne exprimăm rezerva pentru o astfel de calificare, în primul rând pentru că nu se oferă o explicaţie mai amănunţită a acestei sintagme. Desigur că din perspectiva societăţii actuale în care totul se vinde şi se cumpără dacă se oferă preţul potrivit, atitudinea inculpaţilor de a trafica pe bani valori sociale precum libertatea presei sau libertatea psihică a cetăţeanului apare ca tiparul comportamental al unor persoane perfect integrate în societatea românească de după 1989 şi valorile pecuniare promovate de aceasta. Probabil că nu acesta a fost însă sensul dat de instanţă circumstanţei, dar în lipsa unor explicaţii mai amănunţite nu putem face decât speculaţii. De altfel, dacă analizăm mai atent contextul, observăm că inculpaţii au comis faptele dintr-o poziţie şi un statut social peste medie, chiar dominant în raport cu victimele lor, care nu aveau mijloace de ripostă similare unor atacuri venite prin presă din partea unor oameni de decizie. Toate aceste critici apreciem că trebuie avute în vedere şi în situaţia în care instanţa de control judiciar apreciază ca lege mai favorabilă legea nouă, constituind în opinia noastră argumente pentru majorarea pedepselor peste cuantumul stabilit de instanţa de fond şi peste minimul special prevăzut în noul cod penal pentru infracţiunea prev. de art. art. 207 alin 2 şi 3 din Legea 286/2009 cu aplicarea art. 13 ind. 1 din Legea 78/2000 cu modificările aduse prin art. 79 pct.8 din Legea 187/2012 . Având în vedere cele expuse, în temeiul disp. art. 421 pct. 2 lit. a solicităm instanţei de control judiciar admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei apelate iar în rejudecare majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor DIACONESCU CRISTIAN - DAN, PÂRV DOREL PETRU şi GHEZA MITRUŞ

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!