Premium
Doamna Elena Udrea a bătut din picior. La Sofia. Reclamă condițiile grele de detenție de acolo și solicită să fie expediată cât mai repede la Târgșor. În faimosul penitenciar de femei din Dâmbovița. Ceea ce ieri era foarte rău, mâine va fi bine. Cum se explică această neașteptată răsturnare a reprezentării sale despre sistemul penitenciar din România și din Bulgaria?
Nu mai are încotro. Cu toate viciile care ar fi putut conduce la anularea condamnării ei, Elena Udrea este, iată, silită atât de justiția de la București cât și de justiția de la Sofia sau, dacă privim cealaltă față a medaliei, atât de injustiția de la București, cât și de injustiția de la Sofia, să se ducă după gratii. Pentru șase ani. Există desigur posibilitatea ca, dacă îndeplinește o serie întreagă de condiții deloc ușoare și dacă comisia de eliberare condiționată și justiția vor fi clemente, ea să nu execute totuși decât două treimi din pedeapsă. Deci patru ani. Patru ani la Târgșor.
Din Sofia, încercând să obțină un verdict pozitiv al justiției bulgare, Elena Udrea a adus sistemului nostru penitenciar acuzații grave, dar drepte. Până când reprezentantul sindicatului gardienilor a făcut o nevăzută. A comis-o. A amenințat cu repercusiuni un prizonier al statului. Inadmisibil! A procedat nu numai într-un mod lipsit de omenie, nu numai neconform cu statutul său de șef de sindicat, dar și împotriva chiar a intereselor gardienilor și respectiv sistemului penitenciar. Nu de puține ori gardienii s-au revoltat în fel și chip, reclamând nu numai faptul că veniturile lor sunt insuficiente și nu acoperă volumul de muncă și nici pericolul la care sunt expuși, dar și faptul că, în mare parte, condițiile de viață din penitenciare sunt precare. Deținuții fiind expuși la fel de fel de consecințe. Iar aceste consecințe se proiectează și asupra gardienilor. Prin urmare, reprezentantul acestora, în cel mai fericit caz, ar fi trebuit să tacă. Dacă era ceva mai curajos, ar fi putut prelua din mers criticile justificate ale Elenei Udrea și ar fi direcționat lovitura către Guvern. Solicitându-i acestuia ca, prin intermediul ministrului Justiției sau chiar al premierului, să ia taurul de coarne și să facă o dată pentru totdeauna reforma promisă de atâția ani în sisemul de peniteciare. Dar reprezentantul gardienilor a ales cea mai rea soluție. Să o atace și să o amenințe pe Elena Udrea. Motiv pentru care colegii lui ar trebui să-l dea afară. Dar totuși ceva s-a schimbat.
Încercând să compenseze uriașa gafă comisă și să acopere cumva criticile justificate aduse sistemului penitenciar, critici lansate de Elena Udrea, cărora li s-au alăturat multe alte persoane care știu ce vorbesc, Administrația Penitenciarelor, invocând faptul că Elena Udrea este un fost demnitar politic, a anunțat că ea va putea fi deținută în condiții ameliorate.
Ameliorate și nicidecum privilegiate. Iată despre ce este vorba. Orice fost demnitar poate să aibă dușmani în rândul deținuților din cauza unor decizii luate și, ca urmare, are dreptul la o protecție suplimentară. În principiu, orice deținut are posibilitatea să solicite să nu ocupe aceeași celulă cu persoane cu care anterior a avut conflicte, conflicte unele violente, care s-ar putea perpetua și după gratii. Uneori acestă regulă se aplică oricărui deținut. Ar fi bine să se aplice fără excepție. Cu atât mai mult un fost demnitar are dreptul să solicite măsuri, pentru ca integritatea sa fizică și psihică să nu fie pusă în pericol. Asta înseamnă în cazul Elenei Udrea o pază sporită, atunci când se deplasează dintr-un loc în altul în interiorul penitenciarului, precum și alegerea mai atentă a persoanelor cu care urmează să împartă celula. O celulă care, atenție, nu este de lux. În principiu, este ca toate celelalte, cu deosebirea că e mai mică și că în ea nu pot conviețui decât câteva persoane. În rest, nu se schimbă nimic. Mâncarea este aceeași, munca este aceeași, timpul de ieșire în aer liber este același și la fel calitatea apei, durata în care, pentru igienă, se livrează apă caldă, căldura sau frigul excesiv și așa mai departe. Elenei Udrea nu i se va acorda, la fel cum nu i s-a acordat nici data trecută, un statut preferențial.
Situația ei va fi din mai multe puncte de vedere extrem de grea. Va fi mai atent monitorizată în comparație cu celelalte deținute. Inclusiv sub aspectul convorbirilor telefonice, pe care le va putea purta zilnic timp de o oră. Și firește și în ceea ce privește vizitele. Dacă ea de pildă va dori să facă prin intermediul meu dezvăluiri opiniei publice, atunci e bine să se știe că dialogurile noastre vor fi înregistrate. O mare problemă este legată de despărțirea extrem de dureroasă pe parcursul mai multor ani de fiica ei, pe care nu o va putea vedea decât la vorbitor, în măsura în care Elena Udrea va dori acest lucru. Iar greul abia urmează. Pe rol, într-un stadiu cvasi-final, este un dosar și mai dificil decât „Gala Bute”. Pentru acest al doilea dosar, Elena Udrea ar putea primi alți ani de pușcărie. Dacă nu a cerut anterior contopirea celor două pedepse, îi va fi greu să o facă ulterior. În orice caz, va primi un spor. În final se va alege cu mai mult de șase ani de închisoare.
Indiferent câți bani a reușit să dosească, aceștia nu-i vor fi de prea mare folos. Cel mai frustrant lucru este însă faptul că a fost abandonată.
A fost abandonată de statul polițienesc pe care l-a construit cu râvnă, în parteneriat cu Traian Băsescu și cu ceilalți câțiva ciraci ai acestuia. Statul subteran s-a rupt în două, iar ea a fost prinsă ca într-o furculiță de către părțile beligerante. Și, de la un punct încolo, Traian Băsescu nu a mai mișcat un deget pentru a încerca să-și utilizeze influența, atâta câtă mai are, salvând-o din ghearele justiției. Este foarte dureros să știi că ai săvârșit acte ilegale nu numai pentru tine, ci și pentru ceilalți, iar ceilați ți-au întors spatele. Despre Petrov, alias Băsescu, dar și despre alți lideri ai fostului Partid Democrat, Elena Udrea ar avea foarte multe de spus. Și cine știe? Poate va vorbi. Din păcate, nu într-o instanță de judecată, nu într-o conferință de presă, ci la vorbitor. Pentru Elena Udrea începe drumul Golgotei. Un drum al Golgotei cu atât mai dificil, cu cât ea este departe de a fi neprihănită.
Un comentariu de Sorin Roșca Stănescu, jurnalist
