Premium
Dumitru Crudu este un poet și dramaturg de limbă română din Republica Moldova. Este câștigător al Concursului de dramaturgie „Cea mai bună piesă românească a anului”, organizat de Uniunea Teatrală din România (UNITER) și de Fundația Principesa Margareta a României, ediția 2003. Este membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Teatrale din Republica Moldova, cât și al ASPRO.
George se certase cu nevastă-sa când aflase că băiatul lor îi vânduse mașina, fără să-l fi anunțat, deși mașina era a sa. Mama îi lua apărarea și el nu înțelegea cum putea să-l scuze și să-i găsească justificări, odată ce Cornel nu era la prima abatere de acest fel. Dăduse pe mașina aia șase mii de euro, iar Cornel o vânduse doar cu două mii și cu toți banii ăia a plecat să întâmpine revelionul într-un restaurant din Chișinău, alături de prietenii săi. Erau banii lui și el nici măcar nu-i ținu în mână. Dar cel mai rău îi părea după mașină. Era mașina sa. Singura sa mașină. Alta nu mai avea și Cornel i-o vându.
- Și tu ce erai altfel când erai tânăr?
- Ce importanță are dacă eu eram la fel sau nu?
- Are. Surcica nu sare departe de trunchi.
Nu voia să-și amintească ce prostii făcuse când era tânăr, dar îi aminti Iulia. Îi aminti cum le fură părinților toți banii adunați de aceștia toată viața și fugi cu ei de acasă. Dar Iulia omise să-și amintească și de ce făcu asta. Ca să se însoare cu ea. Îi băgă pe toți în nunta lor, plăti muzicanții și localul unde s-a desfășurat petrecerea și-i aminti el Iuliei despre asta.
- Poate, și el s-a dus să se însoare?
- Nu cred. Eu mă tem ca mâine o să ne vândă și casa. Cred că mai bine ar fi să-l dau la poliție.
- Și părinții tăi te-au dat la poliție?
- Nu.
- Ei vezi.
- Dar n-au venit la nunta noastră și au rupt toate legăturile cu noi. Vii nu i-am mai văzut niciodată. I-am mai văzut doar la înmormântarea lor când nu mă mai puteau alunga din casă.
- Părinții tăi nu te-au putut ierta, dar tu încearcă să-l ierți.
- Nu pot nici eu să-l iert. De unde o să mai iau alți bani ca să-mi cumpăr o altă mașină?
- Ești prea materialist. Sau, poate, te-a ajuns blestemul părinților tăi, îi mai spuse Iulia, uitând că anume ea îl convinsese să-și jefuiască părinții. Asta îl și făcu s-o lase singură de revelion și să fugă de acasă în bomba asta nenorocită de lângă gară, unde își comandă o sticlă de votcă.
Veni soția lui, cu fața scăldată de lacrimi. Cornel fu, la rândul lui, jefuit. Niște necunoscuți îl bătuseră măr într-un restaurant din Chișinău și-i luaseră toți banii, dar nu numai lui Cornel, dar și prietenilor lui. George uită pe loc de supărarea sa și-și urmă îngrijorat soția la spitalul de urgență din Chișinău, unde fiul lor fu internat în comă.
Îl iertase. O iertase și pe soția sa. Important era ca fiul lor să rămână în viață. Când cerul se umplu de jerbele focurilor de artificii, ei au deschis ușa salonului în care fu internat în comă fiul lor și au intrat, ținându-se unul pe altul ca să nu cadă.
NOTA AUTORULUI: Acest text este o proză și trebuie citit în această cheie.
