Premium
Istoria este ciclică. Auzim adesea că se pune acest diagnostic mai ales de către aceia care nu vor să învețe din greșelile trecutului, ale lor sau ale altora, și continuă să le repete. În același sens începe să se materializeze și viitorul politic al lui Victor Ponta, care poate ajunge tras la indigo cu cel al lui Mircea Geoană, de după episodul „Mihaela, dragostea mea”.
Geoană, învins la limită de Traian Băsescu cu ajutorul diasporei. Ponta, învins fără drept de apel de Klaus Iohannis, de asemenea cu ajutorul diasporei. Ponta a pierdut cu o diferență mai mare deoarece în cazul lui, diaspora nu doar că a pus ștampila preponderent pe candidatul de dreapta, lucru cu care a avut de furcă și Geoană, dar a și militat pentru o idee: respectarea dreptului de a vota. Iar ideile mișcă întotdeauna mai bine decât ar putea-o face orice îndemn la mobilizare rostit de vreo personalitate publică (fie că vorbim despre Tudor Gheorghe sau Radu Beligan).
După pierderea alegerilor, Mircea Geoană a adoptat tactica de opozant al politicii centrale propusă de partidul din care face parte, ajungându-se până la excluderea sa din PSD în data de 22 noiembrie 2011.
Victor Ponta nu poate fi considerat opozant (cel puțin nu agresiv) al politicii centrale a PSD, dar nu joacă nici rolul sfătuitorului călit în atâtea lupte electorale. Liviu Dragnea, un animal politic care atunci când câștigă un teritoriu nou, ține de el cu dinții, știe că cel mai simplu mod de a face uitată moștenirea lui Victor Ponta este nu să îl atace, cât să îl ignore. Astfel, Ponta nu apare la prezentarea guvernării al cărei principal actor a fost.
Următorul pas al lui Mircea Geoană, în era post-PSD, este acela de a înființa platforma apolitică „România noastră”, cu scopul de „a aduna energiile pozitive din societate pentru o Românie dezvoltată”. Ce face Victor Ponta? Anunță lansarea unei unei fundații, pentru data de 14 ianuarie.
Mircea Geoană revine în PSD cu scopul de a obține un nou mandat de senator pe listele USL, lucru care se și întâmplă. Conștient totuși de statutul de persona non-grata pe care îl avea în partid, acesta începe să agite apele, până într-acolo încât este din nou exclus. Ce face în continuare? Înființează alături de Marian Vanghelie, un alt indezirabil pentru social-democrați, o platformă politică nouă dar cu un nume vechi: „România noastră”. Planurile pentru această nouă construcție politică se materializează în Partidul Social Român (PSRO). Așteptările de destabilizare a PSD-ului erau mari, liberalii începând să vadă cum prinde contur speranța lor de a lua fața social-democraților, iar Mircea Geoană începând să se viseze din nou sus de tot, până acolo unde se negociază, se fac și se desfac majorități. DNA-ul, recunoscut pentru capacitatea de a distruge vrând-nevrând planurile politicienilor, nu s-a lăsat mai prejos nici de această dată. Prăbușirea lui Vanghelie de pe culmile Sectorului 5 până sub nivelul solului, mai precis până în beciul domnesc, a însemnat și prăbușirea visurilor legate de PSRO. Desigur că partidul, în virtutea inerției, a continuat să existe. Dar verbul „a exista” este cam singurul pe care i-l poți atribui.
Pe de cealaltă parte, în presă au apărut supoziții conform cărora Victor Ponta ar putea participa la alegerile din 2016 din partea ALDE, condus de prietenul Tăriceanu. Dacă Ponta i-a oferit oxigen politic lui Tăriceanu, punându-l în funcția de Președinte al Senatului, pare că a venit vremea ca favorul să fie întors. Ponta se bucură în continuare de aproximativ 20% încredere, procent care îi oferă luxul de a putea face mai multe mișcări în 2016.
Pentru Victor Ponta, 20% încredere poate funcționa ca bază solidă pentru creșterea acestuia în perioada următoare sau poate reprezenta înălțimea de la care a fost făcut K.O. pentru ultima oară în ringul politicii românești. Astfel, fostul prim-ministru trebuie să-și calculeze cu foarte mare atenție următorii pași, pentru ca la final de 2016 să nu tragă concluzia că... istoria este ciclică.
