E timpul să devenim serioși în privința Moldovei

E timpul să devenim serioși în privința Moldovei

Moldova nu dispune de capacitatea tehnică și administrativă necesară pentru aderarea la UE. Bruxelles-ul trebuie să facă mult mai mult pentru a pune perspectiva europeană a acestui stat pe drumul cel bun

Pentru Moldova, 2022 a fost și cel mai rău și cel mai bun an. Războiul Rusiei în Ucraina a dat viața peste cap. Țara, adesea catalogată drept cea mai săracă din Europa, a primit aproape peste noapte 80.000 de refugiați ucraineni. Inflația a crescut vertiginos, iar economia s-a prăbușit. Cu ajutorul UE, Moldova a reușit să înlăture dependența de gazele naturale de la principalul său furnizor, Rusia, dar facturile la utilități au crescut. Ucraina a fost principalul furnizor de energie electrică al Moldovei și, în două zile în noiembrie 2022, au fost întreruperi de curent aproape totale, relatează Capital.gr citat de Rador.

Cu toate acestea, Ucraina a salvat Moldova, cu un preț mare. Războiul a mai redus presiunea pe măsură ce rușii s-au retras de-a lungul coastei Mării Negre. Iar în luna iunie, Chișinăul - împreună cu Kievul - a primit un lucru de mare preț pentru care ar fi așteptat decenii în circumstanțe mai puțin extreme: statutul de candidat la UE. Președintele pro-european al Republicii Moldova, Maia Sandu, și guvernul ei doresc să construiască pe această perspectivă și să deschidă discuțiile de aderare la UE până la sfârșitul acestui an.

Într-o vizită recentă la Chișinău, ca parte a unui grup afiliat la Institutul de Științe Umaniste de la Viena (IWM), discuțiile pe care le-am auzit nu au fost atât de apocaliptice. Au fost despre gestionarea amenințărilor pe termen lung, nu despre supraviețuirea de zi cu zi. De asemenea, s-a vorbit mult despre ceea ce face și ce nu face Bruxelles-ul.

Faptul că procesul de aderare la UE are loc se datorează foarte mult diplomației personale a lui Sandu și a lui Nicu Popescu, ministrul de externe - și fost analist think tank. Au fost nevoiți să facă o mulțime de lobby - și încă fac - pentru a convinge capitalele europene că Moldova nu mai este în aceeași mlaștină de corupție în care a fost în ultimele două decenii și, de asemenea, că un tandem cu Ucraina este pozitiv, lucru de care mulți de la Kiev nu au fost prea fericiți inițial.

Dar Sandu și guvernul ei plătesc prețul pentru perturbările din 2022. Popularitatea lor a scăzut de când ea și partidul ei au câștigat primele alegeri prezidențiale și apoi cele parlamentare în 2020 și 2021. Un sondaj realizat de Institutul Republican Internațional (IRI) la sfârșitul anului trecut a înregistrat o rată mare de dezaprobare pentru președinte și chiar mai mare pentru guvern. Alegătorii au fost preocupați în mod covârșitor de economie și în special de creșterea facturilor la energie.

Sandu a vrut să mobilizeze din nou publicul de partea sa și a guvernului prin marele miting pro-UE de pe 21 mai. Acest miting va fi urmat pe 1 iunie de summitul Comunităţii Politice Europene, la care vor participa unii dintre cei mai mari şefi de stat din Europa. Același sondaj IRI a arătat că 63% dintre respondenți au susținut aderarea la UE, dar mulți dintre interlocutorii noștri s-au arătat îngrijorați că aderarea la UE s-ar putea bloca înainte ca publicul să vadă vreun beneficiu de pe urma acesteia.

Moldova nu este Ucraina, iar amenințarea rusă este mai indirectă.

Nu se poate afirma destul de des că Transnistria, teritoriu preponderent vorbitor de limbă rusă care a fost de facto separat de restul Moldovei în 1992, nu este Donbas, nici măcar Abhazia. Moscova este mult mai puțin implicată acolo. Pe hârtie sunt 1.500 de soldați ruși pe teren, dar cei mai mulți experți sunt de acord că majoritatea sunt localnici în uniforme rusești, iar numărul ofițerilor ruși care au rămas este mai puțin de 100. Nu este o forță invadatoare.

Pericolele sunt de alt fel. În ultimul deceniu, Transnistria a fost condusă de conglomeratul de afaceri Sheriff, care a privit atât spre est, cât și spre vest, menținând sprijinul politic rusesc în timp ce urmărește integrarea economică parțială cu Moldova de pe malul drept. Când a izbucnit războiul, conducerea a făcut tot ce a putut pentru a-și ține capul în jos ca să nu se lase atrasă în conflict.

Dar modelul de afaceri al conglomeratului Sheriff este acum supus unui stres puternic. Ucraina și-a închis granița cu Transnistria, blocând atât comerțul legal, cât și pe cel ilegal. Regiunea funcționează cu gaz, în esență gratuit, din Rusia, livrat prin Moldova, fără ca nimeni să plătească factura. Acest gaz alimentează, la rândul său, centrala electrică Cuciurgan, care încă mai furnizează Moldovei de pe malul drept jumătate din energia electrică.

Dar ce se va întâmpla dacă Moscova nu mai furnizează gaze naturale sau uzina învechită de la Cuciurgan va trebui să se închidă?

În câteva luni, o zonă cu o populație de 400.000 de locuitori, mulți dintre ei pensionați, ar rămâne fără bani. Ar fi un scenariu de integrare, pe fondul crahului, cu restul Moldovei, cu consecințe uriașe. Dar, așa cum ne-a spus un expert: „[Moldova] nu este pregătită pentru integrarea Transnistriei”. Mai mulți oameni, de la Chișinău și din capitalele europene, trebuie să înceapă să se gândească la acest lucru.

Dacă Rusia are o influență moderată în Transnistria este și pentru că are încă planuri mai mari pentru politica moldovenească în ansamblu. Nu cu mult timp în urmă, Sandu și Partidul Acțiunii și Solidarității (PAS) a trecut prin alegeri prezidențiale în 2024 și alegeri parlamentare în 2025.

Există un spectru social larg de alegători în Moldova. Alegerile sunt câștigate pe linia de mijloc. Un procent minoritar, dar încă mare, din populație se uită în continuare către Rusia, aproximativ 10% dintre ei vorbind doar rusă, nu și limba de stat. Moscova deține încă puterea soft, prin intermediul mass-mediei de limbă rusă și al Bisericii Ortodoxe, în general anti-occidentală. La alegerile următoare, Moscova mai are încă o bază pe care poate încerca să o ralieze cu ajutorul forțelor politice anti-occidentale, exploatând nemulțumirile economice.

Greșelile partidului de guvernământ nu ajută. O lege adoptată recent care stabilește limba de stat ca fiind limba română în loc de limba moldovenească a fost simbolică, dar a transmis un mesaj greșit celor care se identifică mai degrabă ca moldoveni decât români și celor, mai ales din Transnistria, care asociază România cu ocupația din timpul războiului.

”Nu suntem pregătiţi”. „Capacitatea este limitată”. ”Nu avem oameni”.

Echipa noastră a auzit aceste fraze de câteva ori la Chișinău. Un proces adecvat de aderare la UE necesită o mare capacitate tehnică și administrativă, care pur și simplu nu există în acest moment. Majoritatea interlocutorilor noștri guvernamentali s-au implicat cu entuziasm patriotic, având salarii de doar câteva sute de euro pe lună. O mare parte din birocrație e lipsită de profesionalism sau, mai rău, era obișnuită să-și primească salariile direct de la oligarhii care încă mai pândesc în fundal.

Până acum nu există prea multe dovezi din partea Bruxelles-ului cum că Moldova este o prioritate sau că cineva are în plan o misiune majoră de ajutor pentru a construi capacitatea necesară și pentru a pune perspectiva europeană a țării pe drumul cel bun. Dar dacă secțiuni mari ale publicului nu văd cât mai devreme beneficiile reale ale procesului de aderare, îngrijorarea este că perioada 2022-2023 ar putea sfârși prin a fi „momentul european” al Moldovei care a venit și a plecat, pentru ca țara să se întoarcă mai apoi la obișnuitele practici opace.

Pe scurt, este timpul să ne ocupăm mai serios de Moldova.

Articol de Thomas de Waal, publicat pe site-ul Carnegie Europe