Premium
Curtea Constituţională reprezintă singura soluţie în faţa unei legi imperfecte din punct de vedere constituţional, dar mai ales acel factor de stabilitate şi de echilibru atât de necesar în societate, a declarat joi preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Cristina Tarcea.
Citește și: Dezvăluire ŞOCANTĂ a mamei bătăușei din Oradea: A fost INTERNATĂ de nenumărate ori, nu este o boală ușoară
"Curtea Constituţională înseamnă singura soluţie în faţa unei legi imperfecte din punct de vedere constituţional, insuficient de clară şi previzibilă, dar şi pentru cetăţean. Pentru cetăţeanul obişnuit, CCR înseamnă ceva şi anume una dintre garanţii, dacă nu cel mai important garant al respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Am constatat zilele acestea că mai puţin s-a vorbit despre cetăţean şi eu cred că merită să îi dăm şi acestuia importanţa cuvenită, pentru că, pentru instanţele de drept comun, dar şi pentru instanţele constituţionale, cetăţeanul este ultimul arbitru al legii şi ultimul arbitru al aplicării ei. Curtea Constituţională, alături de instanţele de drept comun, reprezintă - cred că asta e funcţia cea mai importantă a noastră - acel factor de stabilitate şi de echilibru atât de necesar într-o societate românească şi mondială care parcă nu se mai regăsesc, iar asta noi nu trebuie să uităm niciodată", a afirmat Tarcea, la conferinţa internaţională "Un sfert de secol de constituţionalism", organizată cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la înfiinţarea CCR, scrie agerpres.ro.
Ea a reamintit că instanţa supremă a României a fost cea care pentru prima oară, în anul 1912, s-a pronunţat asupra controlului de constituţionalitate a legii.
"Cu aceeaşi mândrie profesională, nu pot să nu-mi amintesc faptul că, în perioada interbelică, Constituţiile de la acea vreme prevedeau controlul de constituţionalitate şi care nu putea fi exercitat decât de secţiile unite ale ÎCCJ. Prin urmare, am vrut să subliniez aceste aspecte, pentru că, vorbind despre istoria Curţii Constituţionale, nu putem face abstracţie să vorbim şi despre istoria ÎCCJ, care, după perioada confuză a constituţionalismului în perioada comunistă, a predat ştafeta ocrotirii şi garantării valorilor instituţionale către Curtea Constituţională a României. (...) Pentru că vorbim despre CCR la moment aniversar, nu pot să nu afirm faptul că istoria CCR a cunoscut aceleaşi momente, aceleaşi provocări şi aceleaşi greutăţi ca istoria României în perioada de tranziţie şi aflată încă în perioadă de tranziţie. Curtea a fost elogiată, a fost criticată, deciziile i-au fost amplu şi îndelung comentate uneori, iar unii trebuie să fim sinceri şi să recunoaştem că încă nu au reprezentarea faptului că CCR este o entitate aparte cu competenţe stabilite de Constituţia României şi de propria jurisprudenţă, confundând-o încă cu ÎCCJ. Dar, indiferent cum a fost şi este percepută CCR, ea a fost şi este un actor important în scena societăţii româneşti şi a trebuit să joace un rol important în procesul de tranziţie a României", a subliniat preşedintele ÎCCJ.
Citește și: Cum a protejat SPP reuniunea din Sufrageria lui Oprea
Potrivit acesteia, CCR a fost chemată să intervină la un moment dificil al societăţii româneşti la începutul anilor 2000, când în spaţiul social şi politic românesc erau ample discuţii legate de dreptul de proprietate şi de problema restituirii fostelor proprietăţi preluate de statul comunist şi, de asemenea, se discuta despre principiul restituirii în natură.
"De-a lungul timpului, tot CCR a fost cea care, alături de instanţele de judecată de drept comun, a trebuit să înfrunte provocarea intrării în vigoare a noilor coduri penal, de procedură penală, civil, de procedură civilă şi să dea şi de data aceasta un sens constituţional acestor noi reglementări care constituie baza întregului sistem judiciar românesc. Nu în ultimul rând, CCR a trebuit să se pronunţe, aşa cum în repetate rânduri s-a afirmat zilele acestea, în reale sau pretinse conflicte de constituţionalitate care au intervenit între diferite autorităţi ale statului", a mai arătat Cristina Tarcea.
Citește și: Cum a ajuns un șef SIPA la SIE. Implicații în Sistem
