Premium
Klaus Iohannis a ajuns la Cotroceni cu promisiunea că va face o politică "altfel". Perceput ca un om din afara "sistemului", Iohannis a repezentat speranţele a milioane de români. Însă, la fel ca fotbaliştii care se irosesc, preşedintele începe să fie deja încadrat de unii la capitolul "s-a născut talent şi a murit speranţă". Fostul jurnalist şi senator Sorin Roşca Stănescu face un inventar al principalelor critici care îl vizează pe Klaus Iohannis şi oferă răspunsuri pentru fiecare dintre acestea, într-un comentariu remis redacţiei stiripesurse.ro.
"Altfel de presedinte a insemnat, in mentalul colectiv, in primul si in primul rand, un om care nu era parte a sistemului. Sau cel putin nu era astfel perceput. Dar ce insemna, la momentul alegerilor, „sistem” pentru romani? „Sistemul” insemna, fie un om promovat de catre serviciile secrete, ca parte a politicii lor ori chiar a actiunilor de politie politica, fie ca reprezentand, in mod deplin, clasa politica. Klaus Iohannis intrunea trasaturile unui personaj din afara sistemului. In sensul ca, desi devenise relativ de curand membru PNL si ajunsese, chiar pe ultima suta de metri, presedintele acestui partid, el era mai degraba vizualizat ca primar al municipiului Sibiu, ajuns acolo, nu in calitate de politician, ci ca reprezentant al societatii civile. Mesajele lui Klaus Iohannis, in precampania electorala si in campania electorala, erau, de asemenea, semnale puternice ale unei personalitati care vine, nu numai din afara nucleului politic care a condus Romania, ci se plaseaza chiar deasupra partidelor. Exact ceea ce si-au dorit romanii atunci cand l-au ales pe Emil Constantinescu presedinte, refuzand sa-i mai dea votul lui Ion Iliescu. Acum, pentru a doua oara, ei au simtit nevoia sa-si incerce sansa cu o personalitate din afara sistemului. Din aceasta perspectiva, cei care l-au ales au identificat in el exact ceea ce au vrut. Asta s-a intamplat la cel de-al doilea tur de scrutin.
De ce, astazi, cei care nu l-au ales pe Klaus Iohannis ii aduc acestuia o serie intreaga de acuzatii, pe care nu le-au mai adus altor presedinti si de ce o parte dintre cei care l-au ales ii fac si ei reprosuri, din ce in ce mai dure, lui Klaus Iohannis? Unde a gresit el, daca a gresit? Sau unde gresesc contestarii sai, daca el nu a gresit?
1. Cei care au votat pentru Victor Ponta ii reproseaza lui Klaus Iohannis ca
a. Nu munceste
b. Isi plimba sotia pretutindeni
c. A incercat si incearca sa impuna un „guvern al sau”
2. Iar cei care nu-l mai sustin, desi l-au votat, afirma ca:
a. Nu si-a indeplinit o serie de promisiuni, cea mai importanta fiind legata de votul romanilor din afara granitelor
b. Sta, cumva, retras, cooperand sporadic si nesemnificativ cu partidul care l-a propulsat
c. Iese prea rar la rampa, nu isi pune la punct contestatarii, nu comunica suficient cu cetatenii
Sa raspund, in varianta mea, la fel de succint, acestor contestatii.
1.a. De unde stiu ei ca nu munceste? Ar trebui sa stea cu manecile suflecate, de dimineata pana seara, in fata camerelor de luat vederi si sa taie saptamanal panglici? Sau, mai degraba, ar fi etic sa-i acordam un timp pentru a vedea, punct cu punct, cum isi indeplineste, daca isi indeplineste, programul prezidenţial?
1.b. Si de ce nu si-ar plimba sotia? Este pentru prima data cand prezenta primei doamne este, nu numai necesara, ci si indispensabila. Si are noroc pentru ca „prima doamna” este chiar o doamna. Care nu face pe nimeni de ras.
1.c. Aici, intr-adevar, Klaus Iohannis a comis o eroare. Nu trebuia sa se exprime in sensul ca doreste un „guvern al sau”. Ceea ce nu inseamna ca a fost nesincer. Sau ca nu ar fi benefica pentru stat existenţa binomului Presedinte-Prim-ministru. Cu o singura conditie, insa. Ca PNL sa fie capabil sa functioneze, nu ca o alianta, ci ca un singur partid si, astfel, sa se califice pentru guvernare. Si inca nu este pregatit.
2.a. Asa este. Obiectivul asigurarii posibilitatii de vot pentru romanii din afara tarii nu a fost atins. Dar, categoric, nu este vina lui Klaus Iohannis. Ci a majoritatii parlamentare. Totusi, presedintele avea obligatia sa iasa si sa-si ceara scuze. Si sa explice. Nu a facut-o. Şi astfel, fara sa fie vinovat, a pierdut puncte.
2.b. Este adevarat. Dar nu i s-a cerut presedintelui sa stea deasupra partidelor politice? Vrem, din nou, un presedinte jucator? Care sa se substituie partidului care l-a adus la putere? Vrem, din nou, un presedinte latit pe toate canalele de televiziune? Sau dorim un presedinte discret? Care tace si face?
2.c. Da. Iese rar la rampa. Pentru multi, prea rar. Dar este stilul sau de a conduce. Si nu trebuie sa fie o surpriza. Acest tip de comportament era cunoscut dinainte de alegeri. Cei care l-au ales trebuia sa se astepte la asta. Si nu se bate cu alti oameni politici, nu pentru ca este moale sau molusca, cum il acuza unii, ci pentru ca nu doreste sa se coboare in mahala. Este cu totul si cu totul, ca personaj politic, opus lui Traian Basescu.
Evident, pe toti ii poate dezamagi, pana la un punct, orice presedinte nou ales, dupa trecerea unei perioade de timp. Pentru ca fiecare are setul sau de asteptari. Si niciodata, acest set de asteptari, nu poate fi indeplinit intr-o proporţie de 100%. Dar inainte de a solicita rascumpararea biletului de spectacol ar fi, poate, bine sa ne gandim daca ceea ce ni se propune la schimb, in acest moment, este mai bun decat ceea ce ni s-a propus, la timp, la data alegerilor. Iar daca raspunsul este nu, atunci sa nu ne precipitam, luandu-i lui Iohannis votul inapoi", scrie SRS.
