European Voice: Extinderea din 2004 a adus beneficii întregii Uniuni Europene

Autor:

Publicat: 30/04/2014 12:35

Nu este vorba neapărat de un îndemn la euroscepticism, cât de a fi gata să pună la îndoială promisiunile politicienilor şi interpretările lor, notează miercuri European Voice. Totuşi, săptămâna aceasta are loc o aniversare pe care chiar şi cei mai prudenţi şi dezgustaţi sceptici - şi chiar şi unii eurosceptici - ar trebui să o considere demnă de respect: împlinirea a 10 ani de la aderarea a 10 ţări la Uniunea Europeană (UE), la 1 mai 2004. Privind înapoi după aceşti zece ani, cineva s-ar putea întreba de ce a fost nevoie de atâta agitaţie. Ţările candidate au depus eforturi fervente de a întruni condiţiile necesare integrării în UE, în primii ani ai secolului XXI, iar acum ar fi greu de perceput ca nefăcând parte din Uniune. Există probabil ultra-conservatori care regretă că UE s-a transformat în urma extinderii din 2014. S-a transformat realmente, dar în cea mai mare parte în bine. S-a schimbat şi componenţa instituţiilor UE, dar mai important este că s-a schimbat Europa în sine. Cifrele privind creşterea economică dintre 2004 şi prezent sunt doar unul din semnele îmbunătăţirilor care s-au produs în numeroase societăţi. Ţările care au fost admise în 2004 sunt, aproape în totalitate, mai sănătoase şi mai fericite decât erau atunci. La rândul lor, ţările care în 2004 erau deja în UE au avut enorm de mult de câştigat de pe urma extinderii pieţei unice şi a forţei de muncă a Uniunii. Scepticii au dreptate să remarce că procesul de extindere a UE nu a decurs perfect. Cel mai mare viciu al extinderii din 2004 - despre care, pentru a fi corecţi, majoritatea ştiau că este viciată - a fost primirea Ciprului în Uniune, în pofida faptului că era un stat divizat. Această problemă importată rămâne una din cele mai mari probleme nerezolvate ale UE. Extinderea din 2004 a adus cu ea şi germenii unei alte greşeli: admiterea prematură a României şi Bulgariei, în 2007. Aceste ţări nu erau pregătite să adere la UE şi ar fi trebui să fie lăsate mai mult în afara blocului, dar 2004 a generat un impuls greu de rezistat. Se pare că acum lecţia a fost învăţată şi ţările din Balcanii de vest ştiu că nu pot conta pe o asemenea generozitate. Fricţiunile şi agasările ocazionale pe care le-a cunoscut UE sunt egale cu zero faţă de greutăţile cu care s-au confruntat şi cu care se confruntă încă unele din noile state membre, în eforturile lor de a ţine pasul cu cerinţele calităţii de membru al Uniunii. Majoritatea greutăţilor se înregistraseră deja înainte de 2004, dar pe parcursul ultimilor şase ani ţările baltice au avut mult de suferit şi au plătit un preţ ridicat în materie de emigrare. Totuşi, aceste ţări - izolate geografic de cea mai mare parte a restului Europei şi situate lângă Rusia - au ştiut întotdeauna de ce fac atâtea sacrificii şi a fost alegerea lor pozitivă de a se alătura UE pentru a putea beneficia de avantajele concrete şi potenţiale ale calităţii de membru. Pentru toate statele care au aderat în 2004, calitatea de membru a meritat sacrificiile şi continuă să aducă dividende. Acum, după zece ani, ar fi binevenită, în toate cele 28 de state membre, o evaluare la rece a beneficiilor aderării la UE, cu toate că pentru statele care au devenit membre în 2004 este greu de imaginat cum ar fi în afara Uniunii (iar unii eurosceptici au o imagine destul de fantezistă în acest sens). Într-adevăr, poate că unul din cele mai importante lucruri care s-au pierdut pe parcursul ultimilor zece ani este o imagine plauzibilă a vieţii fără Uniunea Europeană. AGERPRES

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!