Premium
În urmă cu câţiva ani, concursul Eurovision avea o audienţă scăzută la televiziunea italiană, însă succesele din ultimul deceniu, cu reprezentanţi clasaţi de opt ori în Top 10 şi o victorie, au reactivat interesul publicului local faţă de acest spectacol într-o ţară care, anul acesta, are onoarea de a fi gazda evenimentului, relatează miercuri EFE.
Idilicul oraş Torino din nordul ţării găzduieşte cea de-a 66-a ediţie a European Song Contest, iar galele concursului - două semifinale şi finala de sâmbătă - vor beneficia de prezenţa unor artişti din 40 de ţări, cu excepţia Rusiei, exclusă după invazia din Ucraina, potrivit Agerpres.ro.
Un lucru surprinzător pentru italieni este fervoarea cu care acest concurs este urmărit în alte ţări, precum Spania, având în vedere că pentru telespectatorii din Italia este mai important Festivalul Sanremo. Totuşi, ceva s-a schimbat după succesul planetar al trupei rock italiene Maneskin, care a câştigat anul trecut ediţia organizată la Rotterdam.
Participarea Italiei la Eurovision are suişuri şi coborâşuri, având în vedere că de la prima sa ediţie din 1956 italienii au câştigat de trei ori: în 1964 cu "Non ho l'eta" de Gigliola Cinquetti, în 1990 cu "Insieme: 1992" de Toto Cutugno şi în 2021 cu "Zitti e buoni" de Maneskin.
Însă marele public nu s-a interesat prea mult de acest concurs, iar în 1998 Italia s-a retras de la Eurovision pentru o perioadă de 12 ani, fără ca postul public RAI să precizeze motivele (se speculează că din motive financiare sau din cauza unui sistem deficitar de realizare a selecţiei naţionale).
Acea perioadă de pauză s-a încheiat în 2011, iar de atunci Italia a avut o prezenţă lăudabilă: la ultimele zece ediţii - cea din 2020 a fost suspendată din cauza pandemiei - reprezentaţii ei s-au clasat de opt ori în Top10, de două ori au ocupat locul al doilea, iar anul trecut au câştigat.
Italia este, de facto, cea mai de succes dintre aşa-numitele "Big Five", cele cinci mari ţări europene - Italia, Germania, Spania, Franţa şi Marea Britanie - care contribuie cel mai mult din punct de vedere financiar la susţinerea European Broadcasting Union (EBU), fapt care le permite să se califice direct în finala concursului Eurovision.
Reîntoarcerea Italiei în concursul Eurovision în 2011 i-a adus locul al doilea cantautorului Raffaele Gualazzi şi baladei sale cu influenţe de jazz "Madness of love".
Un moment marcant al prezenţei italiene la Eurovision s-a produs în 2015, când trioul liric Il Volo şi-a adjudecat locul al treilea, în timp ce în 2017 Francesco Gabbani s-a clasat pe locul al şaselea, cu piesa "Occidentali's Karma". În 2018, duoul Ermal Meta şi Fabrizio Moro îşi adjudecau locul al cincilea, cu "Non mi avete fatto niente", o aluzie la atentatele islamiste din Europa.
În 2019, Mahmood a plasat din nou Italia pe locul al doilea cu piesa "Soldi", în timp ce anul următor pandemia de COVID-19 l-a împiedicat pe artistul Diodato, foarte bine clasat în preferinţe publicului, să se prezinte la concursul Eurovision - anulat pentru prima dată de la înfiinţarea sa.
Interesul publicului italian pentru acest concurs internaţional a evoluat în "crescendo" în ultimul deceniu, după cum arată datele de audienţă ale televiziunii publice RAI.
În 2011, finala Eurovision a avut o cotă audienţă de 6,43%, însă, de atunci, a înregistrat o creştere continuă: 7,5% în 2012, 10,89% în 2013, 16,35% în 2015 şi 24,98% în 2021.
Prima semifinală de marţi seară, prezentată de Laura Pausini, Mika şi Alessandro Cattelan, a făcut ca RAI să obţină cea mai mare cotă de audienţă din 2011 încoace: circa 27%, după ce 5,5 milioane de italieni au urmărit competiţia la televizoarele din locuinţele lor.
