DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Explicaţii de la Cotroceni: De ce NU e bun Codul Fiscal

administratia prezidentiala

Preşedintele Klaus Iohannis a decis vineri, 17 iulie, să formuleze o cerere de reexaminare a Codului Fiscal. Prevederile actului normativ ar produce dezechilibre bugetare şi ar duce la încălcare angajamentelor României cu privire la deficitul bugetar. Consilierul prezidenţial Cosmin Marinescu, cel care a explicat vineri motivele cererii de reexaminare, revine cu explicaţii într-un interviu pe HotNews.

Lista principalelor argumentele prezentate de consilierul prezidenţial:

Codul Fiscal se contrazice pe el însuşi (concluzie din analiza Guvernului). "Avem un Cod Fiscal care prevede, pe de o parte, necesitatea respectării țintei de deficit structural, iar pe de altă parte, prin măsurile introduse, conduce la abateri față de această țintă. Concluzia este una paradoxală: aplicarea Codului fiscal ar încălca tocmai Codul fiscal. În aceste condiții, este imperativă reexaminarea unei legi care, prin aplicare, își anulează propriile prevederi.

Această concluzie nu este o simplă opinie, ci este rezultatul unei analize riguroase, în baza datelor oficiale puse la dispoziția Administrației Prezidențiale de Ministerul Finanțelor Publice. Potrivit acestei analize, în baza datelor existente în acest moment, a reieșit că România nu va putea respecta, în 2016, angajamentele bugetare asumate, în contextul proiectării unui deficit final (în termeni ESA) de circa 2,5% din PIB, față de ținta de deficit ESA de 1,2% din PIB.

Însă nu doar Administrația Prezidențială a exprimat această poziție. Aceeași concluzie a fost exprimată inițial de Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, precum și de Consiliul Fiscal și de alte evaluări, care au avertizat asupra abaterii de la obiectivele bugetare asumate. De fapt, Guvernul însuși recunoaște ratarea obiectivului bugetar pe termen mediu (MTO), fără să fi venit însă cu măsurile compensatorii necesare, așa cum obligă Legea responsabilității fiscal-bugetare.

Deficit excesiv şi creşterea datoriei publice. "Cadrul fiscal-bugetar devine puternic alterat din punctul de vedere al deciziei politice. Ne lipsește o corelare elementară între prioritățile politicii fiscale, pe de o parte, și prioritățile politicii bugetare, pe de altă parte. Politica fiscală vrea să ducă impozitele în jos, iar politica bugetară vrea să ducă cheltuielile publice în sus. Cu impozite mici și cheltuieli mărite, așa cum prefigurează legea salarizării unitare, avem o nefastă combinație explozivă, mai ales în faza de expansiune economică. Iar de aici nu pot rezulta decât deficite excesive și expansiunea datoriei publice."

Stil heirupist de relaxare fiscală. Guvernul s-a împuşcat singur în picior. "Problema nu ține de relaxarea fiscală ca principiu, ci de actualul pachet fiscal all inclusive, mai exact de corelarea acestuia cu exigențele de rigoare și prudență bugetară. Relaxarea fiscală este necesară, ea trebuie făcută, însă nu așa, printr-o abordare de tipul „totul dintr-o dată”, pentru că nimic în economie, nici acumularea de capital, nici crearea de locuri de muncă și nici prosperitatea, în general, nu se întâmplă peste noapte, în totalitate. Lucrurile se petrec treptat, în timp, în logica generală a relației cauză – efect.

Pentru o relaxare fiscală de asemenea amploare, ar fi trebuit ca decidenții politici să ajusteze în prealabil cadrul bugetar, sau cel puțin să aibă în vedere, în mod serios, un plan de reducere a cheltuielilor publice, care să preîntâmpine creșterea deficitelor bugetare pentru viitor. În aceste condiții, firește, pachetul fiscal ar fi devenit sustenabil, încă din primul an, prin încadrarea în obiectivele de deficit bugetar.

(...) excedentele bugetare actuale sunt temporare, conjuncturale, în timp ce reducerea impozitării trebuie să aibă caracter permanent. De aici și anumite rezerve, în logica bugetară actuală, asupra sustenabilității pachetului fiscal.

(...) Introducerea, în trecut, a unor taxe nenecesare a îngreunat, în prezent, reducerea cu adevărat necesară a altor taxe, cum ar fi reducerea cotei standard de TVA, care trebuie să fie un obiectiv fiscal important pentru România."

România nu are deficit structural mai mic decât alte state. "Trebuie să știm că ținta menită să disciplineze politicile fiscal-bugetare nu se referă la deficitul efectiv pe care îl înregistrează bugetul guvernamental, ci la așa-numitul „deficit structural”. Acesta constituie „cheia de control” care asigură păstrarea disciplinei fiscale și face practic imposibilă perpetuarea unor politici fiscale pro-ciclice, prin corectarea deficitului efectiv cu o componentă ciclică. Scopul este acela de a tempera politicile pro-ciclice, care sunt soldate cu deficite structurale mari în perioada de expansiune, care au erodat puternic sustenabilitatea finanțelor publice și au impus costuri imense în calea ajustării bugetare și a revenirii economice post-criză.

Așadar, revenind la problema indisciplinei bugetare a altora, atrag atenția că nu ne uităm acolo unde trebuie. De exemplu, în cazul deficitelor Spaniei, Italiei, Franței etc., nu trebuie să vedem deficitul bugetar efectiv, ci soldul structural. Lucrurile acestea ar trebui să fie mai bine cunoscute.

De exemplu, în 2014, deficitul Spaniei era în termeni ESA de – 5,8%, în timp ce deficitul structural era de doar – 2%. Italia avea, tot în 2014, deficit ESA de – 3% și deficit structural de – 0,9%. Prin comparație, România, care în 2014 a atins în premieră MTO, a avut deficit ESA de 1,5% și deficit structural de 1%. Deci, în 2014, deficitul structural al Italiei a fost mai mic, nu mai mare, decât al României. Oricum, în dinamica de la un an la altul, aceste țări nu prezintă abateri structurale aflate pe un trend contradictoriu cu obiectivul bugetar pe termen mediu.

În 2015, de exemplu, Italia are un buget construit în jurul unui deficit ESA de 2,5%, se înscrie într-un deficit structural de doar 0,7% din PIB, ceea ce indică o performanță în termeni structurali mult mai bună decât cea a României."

Nu e nevoie de deficit pentru a face rost de bani pentru investiţii. "În opinia mea, creșterea deficitului pentru a finanța investițiile publice este o falsă problemă. Guvernul a dispus şi dispune de spaţiu bugetar pentru investiţii, atât pentru cheltuielile de capital, cât și pentru cofinanțarea proiectelor europene, care nu sunt însă accesate îndeajuns. De exemplu, dacă ne uităm la execuţia bugetară pentru primele 6 luni ale anului curent, observăm o nerealizare imensă a cheltuielilor de capital, care sunt cu 63% sub nivelul programat, iar cheltuielile cu proiectele cu finanţare externă nerambursabilă sunt cu cca. 56% sub nivelul programat. Acest lucru arată că Guvernul a bugetat investițiile respective, însă execuția bugetară rămâne mult în urma prevederilor bugetare."

Administraţia Prezidenţială susţine reducerea impozitelor, dar nu oricum, nu sacrificând viitorul. "În aceste zile, în care s-a dezbătut atât de intens problema Codului fiscal, pare că s-a acreditat ideea că, în mod necesar, economiștii liberali și mediul de afaceri, în general, ar trebui să susțină, fără rezerve, relaxarea fiscală. Oare chiar așa, fără nicio rezerva?

Mă consider, negreșit, un economist atașat profund ideilor liberalismului economic. În acest sens, consider că trebuie să ne dorim reducerea impozitelor azi doar dacă există certitudinea că aceste impozite nu vor crește mâine. Însă nu cred că este corect ca reducerea impozitelor de azi să însemne deficite bugetare și datorie publică sporită, care să trebuiască achitate mâine, adică de generația viitoare, prin impozite mai mari, firește.

Un asemenea model economic, falimentar – dacă e să invocăm doar cazul Greciei, poate fi numit în multe feluri, însă, în mod sigur, aceasta nu înseamnă liberalism. Nu este nici măcar economic acest model, în care copiii trebuie să achite nota de plată a părinților lor.

Pănă la urmă, putem avea de-a face, aici, cu o capcană a supra-simplificării. Problemele noastre nu sunt numai fiscale, iar doar reducerea impozitelor, în sine – o spun deschis – nu este panaceul necesar și suficient pentru o economie sănătoasă, care să ofere prosperitate pe termen lung. Este necesară, fără discuție, reducerea impozitelor, însă nu este suficientă. Impozitele se văd ușor, pentru că oamenii le plătesc zilnic. Alte lucruri, de care economia are nevoie, se văd sau se fac mai greu: îmbunătățirea calității instituționale a mediului de afaceri, a infrastructurii de transport, reducerea birocrației, a corupției, a arieratelor și a poverii reglementărilor, creșterea productivității muncii, extinderea piețelor concurențiale, a antreprenoriatului și a liberei inițiative..."

Urmărește-ne:
ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.