Premium
Ziarul Financiar:
Şefii de bănci constată că au pierdut bătălia mediatică legată de legea dării în plată şi cea legată de creditele în franci elveţieni şi nu prea înţeleg de ce.
Cei care au credite în franci elveţieni (imobiliare şi de consum) şi sunt cei mai zgomotoşi sunt puţini, comparativ cu numărul celor care au un credit luat de la bancă, indiferent de tipul lui: 62.000 la finalul anului trecut şi peste 80.000 maximum în anii anteriori versus 3,4 mil. clienţi, ceea ce înseamnă o pondere de numai 1,8%.
De asemenea, soldul creditelor în franci elveţieni este de numai 8 mld. lei la finalul lui 2015 versus 108 mld. lei cât reprezintă soldul total al celor care au credite la bancă, ceea ce reprezintă o pondere de numai 7,4%.
Deci cum a ajuns o minoritate, pentru că sunt o minoritate în economia generală, să aibă o voce mediatică atât de puternică şi în societate şi chiar să fie o forţă de temut în faţa parlamentarilor la legea dării în plată?
Mai mult decât atât, această voce a câştigat teren şi în sălile de judecată, acolo unde puterea băncilor şi a avocaţilor angajaţi de ele era mult mai mare.
Cei care au credite în franci elveţieni au plătit la bancă rate mai mici decât cei care au luat credite în euro sau în lei până la aprecierea francului elveţian de la începutul lui 2015.
Dacă ne dăm un pas în spate şi ne uităm puţin la cifre, cei cu credite în franci elveţieni nu ar trebui să fie atât de vehemenţi. Pierderile nu sunt atât de mari faţă de cei cu împrumuturi în euro sau în lei. într-adevăr, soldul te omoară, dar ratele plătite până acum au fost cam la acelaşi nivel.
Pentru că nu au crezut că răzvrătirea individuală se poate uni într-o răzvrătire colectivă, bancherii le-au trântit uşa în nas când ei au cerut negocierea şi renegocierea contractelor. Ascunzându-se sub celebra semnătură (dacă ai semnat eşti bun de plată), băncile nu au anticipat deloc ceea ce ar putea să vină peste ei.
Acum şase ani, Facebook-ul nu avea amploarea de astăzi şi nimeni nu ştia la ce va folosi. Toată lumea credea că este o chestie pentru tineri, unde pierd timpul. între timp, această reţea socială, a crescut atât de mult, încât a devenit „vocea” tuturor, text şi imagine, o voce pe care nu poţi să o mai controlezi sub nicio formă. Ceea ce nu scrie presa sau nu ceea ce nu dau televiziunile, dă Facebook-ul, adică clienţii.
Nemulţumirea clienţilor şi-a găsit un canal de distribuţie care are o viteză de propagare înfricoşător de rapidă şi puternică. Victor Ponta a pierdut alegerile prezidenţiale pe Facebook, iar bancherii au pierdut bătălia cu cei care au credite în franci elveţieni tot aici.
Nimeni nu ştie cum să comunice cu nemulţumirea a sute de clienţi la început care, ulterior, reuşesc să atragă în lupta lor sute de mii şi chiar milioane de clienţi.
Banca ar trebui să fie un lucru normal în viaţa de zi cu zi a oamenilor. Din cauza proastei gestiuni a relaţiei cu clienţii minoritari, bancherii au reuşit să îşi facă ostili şi ceilalţi clienţi.
Romania Libera:
Președintele PSD, Liviu Dragnea, stă pe un butoi cu pulbere. Aleșii locali, principalii săi susținători, sunt nemulțumiți: conducerea partidului le-a promis salarii majorate și pensii speciale, dar finalul legislaturii se apropie și nu au obținut nimic. Legea salarizării unitare, care conține, printre altele, salarii majorate pentru primari și președinți de consilii județene, este încă în stadiu de draft. Legea pensiilor speciale pentru aleșii locali a fost respinsă, recent, de Curtea Constituțională, care, însă, a lăsat o portiță pentru revotarea acesteia într-o formă diferită.
Frământările au devenit serioase, astfel încât subiectul va fi pe agenda conducerii social-democrate, dar și a Ligii Aleșilor locali din PSD. Marian Oprișan, președintele Consiliului Județean Vrancea și președintele Uniunii Naţionale a Consiliilor Judeţene din România (UNCJR), a declarat pentru „România liberă” că va propune conducerii Partidului Social Democrat susținerea legii salarizării unitare, care conține salarii majorate pentru administrația locală.
Întrebat pe ce se bazează această solicitare, Marian Oprișan a replicat: „Dar de ce s-au mărit salariile miniștrilor la 15.000 de lei? Nu poți să ai performanță și să reduci corupția în administrația locală cu salarii de mizerie. Este timpul să terminăm cu ipocrizia, să lăsăm salarii de mizerie și să vrem o administrație eficientă. Credeți că un președinte de consiliu județean, care are o responsabilitate imensă, poată să trăiască cu 3.000 lei pe lună salariu net (în realitate, sumele sunt mai mari - n.r.)? În acest fel nu poți să ai o administrație corectă și eficientă. Nu este normal să fie funcționari publici care să câștige peste șeful instituției”, a comentat Oprișan.
Acesta susține că aleșii locali ar trebui să aibă și mai multă putere, nu doar salarii mai mari. „Suntem singura țară din Europa unde nu s-a făcut descentralizarea. Între România lui Nicolae Ceaușescu și România actuală nu există multe diferențe din punct de vedere administrativ. Sigur, avem Parlament pluralist, avem Agenția Națională de Integritate, dar conducerea executivă se exercită tot la nivel central. PSD a greșit că nu a reluat subiectul descentralizării, acum doi ani de zile, prin punerea legii în acord cu motivarea Curții Constituționale (CCR)”, afirmă președintele Consiliului Județean Vrancea, cu trimitere la un proiect abandonat de Liviu Dragnea.
Digi24:
Combinatul siderurgic din Oţelu Roşu a fost cumpărat cu 25 de milioane de euro de firma pe care fostul deputat PSD Iosif Armaş o controlează împreună cu mai mulţi oameni de afaceri din Serbia. Este a doua oară în ultimii trei ani când combinatul Ductil Steel, în prezent aflat în insolvenţă, îşi schimbă patronul. Foştii angajaţi nu mai au însă nicio speranţă că vor trăi ca pe vremuri, atunci când erau aproape 5.000 de muncitori în combinat.
Din 1998, combinatul a fost administrat de acționari italieni care, patru ani mai târziu, au pus lacătul pe ușă. A fost redeschis în 2004 când a fost preluat de o firmă tot din Italia, însă numărul angajaților a scăzut foarte mult.
Ion Haimu fost muncitor la Combinatul Oțelu Roșu: „În 2004 sau 2005 când a pornit prima oară cu italienii au fost aici 400, 500 de oameni. Au remodernizat, au făcut cuptorul ăsta performant.”
În 2007 activitatea a fost preluată de rușii de la Mechel, iar în 2012, cei peste 400 de angajați au fost disponibilizați.
Iosif Armaş spune că din luna mai se vor face angajări, dar oamenii sunt sceptici. Asta şi pentru că omul de afaceri este acelaşi pe care localnicii din Băile Herculane îl acuză că a distrus staţiunea. Iosif Armaş a cumpărat în 2001 majoritatea caselor din centrul istoric, cu promisiunea că va investi zeci de milioane de dolari pentru a aduce la viaţă staţiunea. Nu s-a întâmplat aşa.
