Falimentul demografic al națiunii române

Dacă fertilitatea rămâne constantă, adică 1,3-1,4 copii/femeie, în 2050 vom fi 14,5 milioane iar în 2100 vom fi 8,1 milioane. Iar din aceștia, majoritatea vor fi bătrâni. O populație mică și îmbătrânită, incapabilă să se susțină. O catastrofă socială.

România e pe penultimul loc în Uniunea Europeană și pe locul 214 în lume din 224 la capitolul fertilitate (număr de copii născuți/femeie), cu 1,33. Toate statele UE sunt deasupra noastră, cu excepția Poloniei. Chiar și Rusia se află deasupra noastră.

La capitolul natalitate (copii născuți la mia de locuitori) România se află pe locul 208 în lume din 224, cu 9.14 nașteri. Irlanda, Franța, Marea Britanie, Norvegia, Suedia, Rusia, Belgia, Luxemburg, Olanda, Finlanda, Estonia, Elveția, Danemarca, Spania, Austria, Ungaria sau Polonia au natalitate mai ridicată decât România.

Există două posibilități prin care persoanele în vârstă pot fi susținute. Ambele posibilități presupun existența unor susținători tineri, în putere, capabili să muncească.

1. Sistemul modern, social, al pensiilor. Cât timp ești în putere și ai de muncă, investești o parte din salariul lunar în sistemul de pensii. Suma care se strânge de-a lungul anilor, cu dobânzi, îți va fi returnată la bătrânețe sub formă de pensie lunară. În sistemul de pensii de stat banii depuși sunt cheltuiți cu actuala generație de pensionari. În realitate, salariații de azi susțin pensionarii de azi, nu depun niște bani care le vor fi returnați la bătrânețe. Banii sunt vărsați în vistieria statului iar politicienii decid unde merg acei bani, de cele mai multe ori în funcție de interesele politice de moment. Plătind contribuția la pensie nu îți asiguri viitorul, susții pensionarii de azi. De aceea contează enorm raportul de mărime între numărul de salariați și numărul de pensionari. Când vom avea cinci milioane de pensionari și două milioane de salariați, România va intra în colaps.
2. Sistemul tradițional, al familiei extinse, în care familia are grijă de cei în vârstă, care nu mai sunt în putere ca să poată munci. Cu cât familia e mai mare, copiii sunt mai mulți, cu atât povara susținerii celor în vârstă se împarte pe mai mulți umeri. Din cauza scăderii natalității se ajunge în situația în care mulți bătrâni nu au pe nimeni. Sau se ajunge în situația în care o familie, soț soție, au de susținut patru părinți în vârstă.

Scăderea natalității și îmbătrânirea populației vor transforma România într-o bombă socială în mijlocul unui deșert. România nu e la nivelul de dezvoltare economică al Germaniei sau Japoniei ca să poată susțină câteva decenii scăderea și îmbătrânirea populației.

Dar sistemul de pensii nu va fi singurul care va intra în colaps. Îngrijirea și suportul vârstnicilor nu e singura activitate a celor în putere, activi economic. Ei sunt cei creează, care aduc plusvaloare economică și culturală, reprezintă chiar fibra națională. Scăderea și îmbătrânirea populației va aduce după sine colapsul economic, social și cultural.

Iar natalității scăzute i se adaugă și emigrația. Milioane de români tineri, fertili, activi economic, în putere, au plecat și continuă să plece în afară. Aceștia își întemeiază sau dezvoltă familiile în afară, acolo unde cei mai mulți par convinși să rămână. Medici, profesori, muncitori industriali, lucrători în servicii, toți aceștia vor munci pentru țările care i-au primit.

Cum va putea fi stopată o asemenea tendință? Fără o strategie națională agreată de toate forțele politice și ale societății civile nu avem nicio șansă.

Acest articol e parte a unui serial dedicat temei supraviețuirii fizice a românilor ca națiune. Un prim articol pe această temă: Va mai fi România a românilor peste 100 de ani?