Premium
Acorduri energetice în schimbul opririi migraţiei: Giorgia Meloni le va propune în weekend ţărilor africane un 'new deal' pentru continent, o abordare pe care ea o numeşte "de la egal la egal", scrie AFP, care menţionează în acelaşi timp că, potrivit criticilor premierului italian, există un drum lung de parcurs de la intenţii la fapte.
După ce a venit la putere în 2022 pe o agendă anti-migranţi, şefa guvernului de la Roma speră să facă din Italia o punte între Europa şi Africa, asigurând pentru prima noi rute de aprovizionare cu energie şi, pentru a doua, investiţii masive.
Liderii multor ţări africane, a căror listă nu a fost încă anunţată, sunt aşteptaţi la Roma pentru un summit care va avea loc de duminică până luni.
Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, şi reprezentanţi ai agenţiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite şi ai Băncii Mondiale vor fi prezenţi.
Meloni urmează să-şi prezinte "Planul Mattei", numit după Enrico Mattei, fondatorul Eni (gigantul energetic de stat al Italiei), care în anii 1950 a susţinut o relaţie de cooperare cu ţările africane, ajutându-le să-şi dezvolte resursele naturale.
"O anumită abordare paternalistă şi prădătoare nu a funcţionat până acum. Ceea ce trebuie făcut în Africa nu este caritate, ci parteneriate strategice pe picior de egalitate", a declarat Giorgia Meloni la începutul acestei luni.
Italia, care deţine preşedinţia G7 în acest an, s-a angajat să facă din dezvoltarea Africii o temă centrală a mandatului său, în parte pentru a-şi creşte prezenţa pe un continent în care puteri precum China, Rusia, Turcia, India şi Japonia şi-au sporit influenţa politică.
Dar experţii spun că Italia ar putea avea dificultăţi în a obţine sprijin din partea Uniunii Europene, care a prezentat deja un pachet de ajutor de 150 de miliarde de euro pentru Africa în 2022.
Pentru moment, guvernul italian, care şi-a redus ajutorul bilateral pentru dezvoltare anul trecut (cu excepţia Libiei), a alocat 2,8 milioane de euro pe an între 2024 şi 2026 în cadrul Planului Mattei, ale cărui valoare totală şi detalii nu sunt cunoscute. În realitate, conform cotidianului Corriere della Sera, Roma ar putea aloca patru miliarde de euro acestui plan în următorii cinci până la şapte ani, în agroindustrie, transport şi infrastructură - şi în special în energie.
Meloni vrea să valorifice cererea din partea altor ţări europene care încearcă să-şi reducă dependenţa de gazul rusesc după invazia Moscovei din Ucraina în februarie 2022.
Aproximativ 40 de organizaţii ale societăţii civile africane au transmis săptămâna aceasta că se tem că scopul planului este pur şi simplu "de a spori accesul Italiei la gazul fosil african în beneficiul Europei şi de a consolida rolul companiilor italiene în exploatarea resurselor naturale şi umane ale Africii". Pentru Dean Bhekumuzi Bhebhe, şeful campaniei "Don't Gas Africa", ambiţia Romei "nu ţine cont de urgenţa crizei climatice şi vocile societăţii civile africane". ONG-urile solicită un efort de promovare a energiei regenerabile pentru a satisface nevoile a peste 40% dintre africani care nu au acces la electricitate, petrol sau gaze.
Francesco Sassi, cercetător în geopolitică energetică la think tank-ul RIE, a declarat că Meloni urmăreşte o strategie "mioapă" şi "prea simplistă" pentru a "aborda insecuritatea energetică şi provocările tranziţiei energetice". Abordarea sa "apolitică" înseamnă de fapt "mai puţină intruziune în politica internă a partenerilor energetici africani, fie în apărarea drepturilor omului, fie în politicile energetice şi de mediu", a explicat el.
Şi chiar dacă energia "ar putea fi cea mai relevantă parte" a Planului Mattei, "Meloni investeşte capital politic în principal din cauza migraţiei", potrivit lui Giovanni Carbone, şeful programului pentru Africa al think tank-ului ISPI.
Deşi liderul italian a promis că va opri ambarcaţiunile provenite din Africa de Nord, debarcările în Italia s-au înmulţit enorm de când a preluat mandatul, de la aproximativ 105.000 de migranţi în 2022 la aproape 158.000 în 2023. Planul Mattei intenţionează să abordeze aşa-numiţii "factori de stimulare" şi să convingă ţările de origine să semneze acorduri de readmisie pentru migranţii respinşi.
Experţii avertizează, de asemenea, că iniţiativa trebuie să fie structurată pentru a dura în timp, deoarece Italia suferă de instabilitate politică cronică.
Giovanni Carbone subliniază că, deşi "Italia are o tradiţie de relaţii relativ strânse cu ţările mediteraneene, cum ar fi Tunisia, Libia, parţial Algeria şi Egipt, acest lucru este mai puţin valabil pentru Africa Subsahariană, care ar trebui să se afle în centrul Planului Mattei".
Italia se bazează, de asemenea, în mare măsură pe întreprinderile sale mici şi mijlocii, pentru care exporturile rămân un obstacol.
